#alci

• alcioneu — Forma românească a numelui Alcyoneus (Alkyoneus), cel mai mare și mai puternic dintre giganții din mitologia greacă, născut din Gaia (Pământul) și picăturile de sânge ale lui Uranus. Era nemuritor atât timp cât lupta pe pământul său natal, Pallene, fiind în cele din urmă învins de Heracles, care l-a târât în afara granițelor țării sale la sfatul zeiței Athena pentru a-l putea străpunge cu săgețile.
• alcionian — Care se referă la alcion, la pasărea mitologică sau la legenda Alcyonei; caracterizat prin liniște deplină, seninătate, pace profundă și armonie naturală. Este o variantă stilistică a adjectivului „alcionic”, utilizată cu precădere în registrul literar sau în traduceri poetice vechi pentru a descrie peisaje marine calme ori stări de calm sufletesc absolut.
• alcionic — Care se referă la alcion sau la zilele din preajma solstițiului de iarnă în care marea devine neobișnuit de liniștită; calmat, senin, pașnic. În sens figurat și literar, termenul descrie o perioadă de liniște absolută, fericire lipsită de griji sau un climat atmosferic și sufletesc complet netulburat.
• alcippe — Denumire științifică a unui gen de păsări paseriforme (Alcippe) din Asia; în mitologia greacă, Alcippe (Alkippe) reprezintă mai multe figuri, cea mai celebră fiind fiica zeului Ares și a Aglaurei, care a fost atacată de Halirrhothius (fiul lui Poseidon), determinându-l pe Ares să îl ucidă și ducând la primul proces istoric legendar judecat pe colina Areopag din Atena.
• alcithoe — Variantă ortografică pentru numele mitologic și zoologic „alcathoe”; specie rară de liliac forestier (Myotis alcathoe). În legendele elene, reprezintă una dintre fiicele regelui Minyas (Alcaithoe sau Alcithoe), metamorfozată într-un liliac de către zeul Dionysos drept pedeapsă pentru nesupunere și refuzul de a-i celebra misterele sacre.
• alciui — A tăia, a fasona sau a curăța marginile unei piese de lemn, ale unei scânduri ori ale unei țesături de casă; a finisa în mod rudimentar un obiect de tâmplărie rurală. Termenul se folosește izolat în graiurile din zona montană a Transilvaniei și a Maramureșului, fiind legat de meșteșugurile tradiționale casnice.
• alciuire — Acțiunea de a alciui și rezultatul ei; procesul rudimentar de fasonare, tăiere sau finisare a marginilor unei piese de lemn ori ale unui material textil tradițional. Acest termen tehnic regional definește munca fizică manuală depusă în atelierele rurale din Carpați.
• alciuit — Care a fost supus procesului de alciuire; lemn, scândură sau material textil ale cărui margini au fost tăiate, fasonate sau curățate în mod rudimentar; finisat grosier. Termenul caracterizează starea finală a unui obiect de tâmplărie rurală pregătit manual în atelierele din comunitățile montane carpatice.
• alcyoneus — În mitologia greacă, cel mai vârstnic și mai puternic dintre giganții născuți de Gaia, faimos pentru nemurirea sa atâta timp cât lupta pe pământul natal. În astronomie, numele desemnează o radiogalaxie gigantică descoperită recent, considerată una dintre cele mai mari structuri de origine galactică identificate în univers, având o lungime de aproximativ 5 megaparseci.
• alit — Constituent mineralogic și cristalo-chimic principal din clincherul de ciment Portland, format în principal din silicat tricalcic impurificat cu mici cantități de oxizi de aluminiu, fier și magneziu. Alitul reprezintă componentul fundamental responsabil pentru declanșarea rapidă a procesului de hidratare, întărirea inițială și dezvoltarea rezistenței mecanice timpurii a betonului în primele zile de la turnare.
• Altalcida — Nume propriu rar de origine greacă antică sau personaj mitologic; formă onomastică învechită sau variantă grafică regională utilizată în trecut în traducerile literaturii clasice. În context mitologic structural, termenul reprezintă o adaptare fonetică specifică textelor pre-moderne, fiind studiat în cadrul analizelor de onomastică istorică.
• Amaranthus salicifolius — Denumire taxonomică oficială sau sinonim botanic pentru Amaranthus tricolor var. salicifolius (cunoscut popular ca amarant cu frunze de salcie), o varietate ornamentală anuală extrem de apreciată datorită frunzișului său lung, îngust, curbat și pendular care amintește de frunzele de salcie. Planta se remarcă structural printr-o schimbare cromatică spectaculoasă în timpul ciclului de vegetație, frunzele sale trecând de la nuanțe de verde-bronz spre nuanțe strălucitoare de roșu, roz și galben-auriu spre toamnă.
• amficlin — Care manifestă toleranță ecologică sau preferință structurală egală pentru două tipuri opuse de substrat mineral ori chimic; termen utilizat în fitosociologie pentru a descrie o specie de plantă capabilă să se dezvolte la fel de bine atât pe soluri acide, cât și pe soluri calcaroase (bazice), fără a prezenta o specializare strictă.
• amigdalolit — Concrețiune calcaroasă sau calcul de dimensiuni variabile format în criptele amigdalelor palatine, cunoscut popular sub numele de dop de cazeum sau piatră de amigdale. Se formează structural prin acumularea și calcificarea detritusurilor celulare, a resturilor alimentare și a coloniilor bacteriene, provocând frecvent halitoză, senzație de corp străin în gât și disfagie ușoară.
• analcid — Variantă terminologică sau grafică mai veche utilizată contextual pentru mineralul analcit, un silicat hidratat de sodiu și aluminiu din grupul zeoliților. Caracterizat structural prin cristale izometrice (icositetraedrice) albe, cenușii sau incolore, acest compus natural se formează prin procese hidrotermale în cavitățile rocilor magmatice bazaltice sau ca mineral autigen în unele roci sedimentare, fiind studiat în mineralogia sistematică pentru proprietățile sale de schimb ionic.
• analcit — Mineral din clasa silicaților (subclasa tectosilicați), considerat structural un membru al grupului zeoliților sau feldspatoizilor, având formula chimică NaAlSi2O6·H2O. Se prezintă sub formă de cristale cubice sau trapezoedrice (icositetraedrice) regulate, incolore, albe sau roz, cu luciu sticlos, întâlnite frecvent în geodele bazaltelor, în rocile magmatice alcaline și în unele depozite sedimentare lacustre saline.
• andradit — Mineral din grupul silicaților și subgrupul granaților, compus chimic din silicat de calciu și fier. Acest mineral structural se găsește în roci metamorfice (în special skarnuri și calcare cristaline) și se prezintă sub formă de cristale dodecaedrice sau trapezoedrice cu nuanțe de galben, verde, brun sau negru, fiind apreciat în varietățile sale rare (cum sunt demantoidul și melanitul) ca piatră semiprețioasă.
• angiolit — Formațiune calcaroasă de mici dimensiuni sau calcul de natură anorganică dezvoltat prin calcificarea unui trombus vechi în interiorul unui vas de sânge (arteră sau venă) ori al unui vas limfatic. Cunoscut structural și sub denumirea de flebolit sau piatră vasculară, acest element patologic binedefinit poate duce la obstrucții circulatorii parțiale sau poate fi descoperit întâmplător în timpul investigațiilor radiologice de rutină.
• anticalcar — Care previne, reduce sau elimină depunerile de calcar (carbonat de calciu) de pe suprafețe, conducte sau elemente de încălzire; substanță chimică ori dispozitiv magnetic sau electronic conceput special pentru dedurizarea apei și protejarea aparatelor electrocasnice. În sens industrial și domestic, acești agenți dizolvă magma minerală fixată în interiorul instalațiilor, optimizând transferul termic și prevenind avariile tehnice.
• antirahitic — Care previne, combate sau tratează rahitismul; substanță, factor biologic ori preparat farmaceutic ce favorizează fixarea calciului și a fosforului în structura osoasă. Se aplică în mod tradițional vitaminei D (în special D3 sau colecalciferol), uleiului de pește și tratamentelor terapeutice destinate sugarilor și copiilor mici pentru a asigura o mineralizare osoasă corectă și a preveni deformările scheletice.