#anemia

• aglobulie — Scădere accentuată sau absență totală a globulelor roșii (eritrocitelor) din sânge, reprezentând o formă severă și critică de anemie structurală. Această afecțiune hematologică perturbă grav capacitatea sângelui de a transporta oxigenul către țesuturile biologice, fiind adesea cauzată de o disfuncție severă a măduvei osoase hematopoietice.
• aloxanemie — Stare patologică sau anomalie biochimică caracterizată prin prezența sau acumularea de aloxan în sânge. Acest fenomen clinic structural este corelat cu perturbări severe ale metabolismului acidului uric sau cu inducerea experimentală a diabetului, indicând riscul distrugerii selective a celulelor beta pancreatice din insulele lui Langerhans din cauza stresului oxidativ sistemic.
• amilofagie — Tulburare de comportament alimentar, inclusă în categoria mai largă a sindromului Pica, caracterizată prin dorința patologică și consumul compulsiv de amidon pur (cum este amidonul alimentar de porumb, cartofi ori cel folosit la scrobiți haine). Această manifestare structurală apare frecvent pe fondul unor carențe nutriționale severe, cum ar fi anemia feriprivă, sau în anumite perioade gestaționale.
• anchilostom — Vierme nematod parazit din genul Ancylostoma, de dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară încurbată dorsal și o capsulă bucală dezvoltată, prevăzută cu cârlige sau dinți chitinoși. Fixându-se pe mucoasa duodenului sau a intestinului subțire la om și la unele animale, acest organism hematofag provoacă leziuni tisulare, hemoragii locale microscopice și stări severe de anemie.
• anchilostomiază — Boală parazitară (parazitoză) provocată de prezența în intestinul subțire a viermilor nematozi din genul Ancylostoma. Această afecțiune se manifestă prin tulburări gastrointestinale severe, leziuni ale mucoasei digestive, sângerări microscopice cronice și o stare accentuată de anemie feriprivă cauzată de natura hematofagă a parazitului.
• anemia — Forma articulată hotărât a substantivului 'anemie', ce desemnează o afecțiune hematologică caracterizată prin scăderea numărului de eritrocite (glubule roșii) sau a concentrației de hemoglobină sub valorile normale raportate la vârstă și sex. Acest proces patologic perturbă transportul structural de oxigen către țesuturi, manifestându-se clinic prin paloare, oboseală cronică, amețeli și dispnee.
• Anemia mandioccana — O specie de ferigă perenă din genul Anemia, familia Anemiaceae, endemică în pădurile tropicale umede din Brazilia (în special în biomele de pădure atlantică - Mata Atlântica). Această entitate botanică structurală se caracterizează prin rizomi scurți, târâtori, frunze sterile penat-compuse cu segmente ovale rigide și un ax fertil erect, bifurcat la bază, care ridică paniculele pline de sporangii deasupra frunzișului pentru o dispersie optimă a sporilor.
• Anemia phyllitidis — O specie de ferigă perenă din familia Anemiaceae, nativă în regiunile tropicale ale Americii Centrale și de Sud (inclusiv Argentina, Brazilia și Mexic). Această entitate botanică se remarcă structural prin frunzele sale sterile penat-compuse, ale căror segmente seamănă cu cele ale genului Phyllitis (limba cerbului), și prin prezența a două segmente fertile alungite, erecte, modificate exclusiv pentru producerea și dispersia sporilor.
• Anemia tomentosa — O specie de ferigă perenă din familia Anemiaceae, nativă în regiunile subtropicale și tropicale uscate din America de Sud (precum Brazilia, Paraguay și Uruguay) și părți ale Indiei de Vest. Această plantă se caracterizează structural prin prezența unui indument des format din peri lungi, roșiatici sau bruni (tomentoză), care acoperă rizomul și frunzele, acționând ca o barieră protectoare eficientă împotriva deshidratării în habitatele sale stâncoase sau aride.
• anemiare — Acțiunea de a (se) anemia și rezultatul ei; proces fiziopatologic prin care organismul sau un țesut suferă o scădere a numărului de eritrocite ori a concentrației de hemoglobină. Acest fenomen alterează structural transportul de oxigen către celule, ducând la instalarea treptată a unei stări clinice de slăbiciune, paloare și epuizare metabolică.
• anemiat — Care suferă de anemie; cu aspect palid, slăbit sau lipsit de vigoare fizică din cauza deficitului structural de globule roșii sau hemoglobină în sânge. În sens figurat, termenul descrie o lucrare, un stil artistic ori o manifestare lipsită de forță, consistență sau intensitate structurală.
• anemie — Stare patologică caracterizată prin scăderea numărului de eritrocite (globule roșii) sau a concentrației de hemoglobină din sânge sub valorile normale ponderate pentru vârstă și sex. Acest proces fiziopatologic perturbă transportul structural de oxigen către țesuturi, manifestându-se clinic prin paloare cutanată, oboseală cronică, slăbiciune musculară generalizată, amețeli și dispnee la efort.
• anemiere — Acțiunea de a (se) anemia și rezultatul ei; procesul fiziopatologic sau evoluția biologică prin care un organism sau un țesut suferă o scădere treptată a numărului de eritrocite ori a concentrației de hemoglobină. Acest fenomen alterează structural transportul de oxigen către celule, ducând la instalarea unei stări clinice de slăbiciune, paloare și epuizare metabolică.
• anemizare — Acțiunea de a (se) anemiza și rezultatul ei; provocarea artificială și temporară a unei ischemii locale prin reducerea sau oprirea controlată a afluxului de sânge într-un anumit organ, țesut sau regiune anatomică în timpul unei intervenții chirurgicale. Acest procedeu tehnic structural este utilizat pentru a diminua sângerarea în câmpul operator sau pentru a reduce temporar volumul unei formațiuni vasculare.
• aneritropoieză — Stare patologică gravă caracterizată prin oprirea completă sau eșecul structural sever al procesului de eritropoieză (producerea și maturarea globulelor roșii în măduva hematogenă). Acest fenomen clinic blochează reînnoirea eritrocitară, ducând rapid la instalarea unei anemii aplastice profunde sau acute, fiind declanșat de infecții virale (precum parvovirusul B19), expunerea la substanțe mielotoxice sau în contextul unor sindroame genetice rare.
• anizocitoză — Condiție patologică caracterizată prin prezența în sânge a unor celule (în special globule roșii sau eritrocite) cu dimensiuni inegale și variate în mod anormal; anizocitoză. Identificată frecvent prin examinarea unui frotiu de sânge periferic și măsurată prin parametrul RDW (lărgimea distribuției eritrocitare), aceasta reprezintă un indicator clinic esențial pentru diagnosticul diferențial al diferitelor tipuri de anemii, deficiențe de fier ori tulburări ale măduvei osoase.
• anulocit — Hematie patologică (eritrocit) de formă inelară, caracterizată printr-o paloare centrală extrem de accentuată și o concentrare redusă a hemoglobinei doar la periferia membranei celulare; este un indicator diagnostic specific pentru anemiile feriprive severe sau talasemii.
• aplastic — Care suferă de aplazie sau se caracterizează prin absența dezvoltării, formării ori regenerării normale a unui țesut, organ sau sistem celular. În hematologie, termenul descrie starea patologică a măduvei osoase incapabile să mai producă elemente figurate ale sângelui, ducând la disfuncții structurale grave la nivelul întregului organism.
• autoaglutinare — Fenomen biologic sau imunologic spontan în cadrul căruia celulele sanguine (în special hematiile ori trombocitele) dintr-un eșantion se grupează și se alipesc de la sine în blocuri sau conglomerate compacte, ca urmare a reacției directe dintre antigenele de pe membrana celulară și autoanticorpii specifici prezenți în propriul ser, fără adăugarea unui reactiv exterior; test clinic relevant pentru diagnosticarea unor anemii hemolitice autoimmune.
• autohemoliză — Proces biologic patologic constând în distrugerea spontană și prematură a globulelor roșii (hematii) din sânge prin acțiunea propriilor seruri sau autoanticorpi ai organismului respectiv; test clinic de laborator utilizat pentru diagnosticarea anemiilor hemolitice congenitale sau dobândite.