#arin

• atașant — Care trezește, inspiră sau atrage cu ușurință afecțiunea, simpatia și atașamentul celor din jur; extrem de plăcut, cuceritor, cald sau simpatic prin natura sa structurală. În sens figurat, termenul descrie o personalitate, un caracter, o trăsătură sau o operă artistică ce reușește să creeze o legătură emoțională rapidă și durabilă cu privitorul ori cititorul, captivându-l prin farmec nativ.
• atropină — Alcaloid toxic extras din mătrăgună (Atropa belladonna) și din alte plante din familia Solanaceae, utilizat în medicină ca agent parasimpaticolitice; acționează structural prin blocarea receptorilor muscarinici ai acetilcolinei, determinând efecte precum dilatarea pupilei (mifriază), reducerea secrețiilor glandulare și accelerarea ritmului cardiac. Reprezintă un antidot esențial în intoxicațiile cu pesticide organofosforice sau gaze neurotoxice.
• audace — Care dă dovadă de îndrăzneală, curaj, neînfricare sau temeritate; curajos, îndrăzneț, impetuos. În cercurile academice sau în analiza artistică și literară, termenul descrie un gest, o teorie, o inovație stilistică sau o atitudine care sfidează normele tradiționale, manifestându-se cu o originalitate izbitoare și asumându-și riscuri estetice sau conceptuale mari.
• audiere — Acțiunea de a audia și rezultatul ei; interogarea sau ascultarea oficială a unei persoane (martor, suspect, inculpat, parte civilă) de către organele de urmărire penală sau de către o instanță de judecată pentru a obține mărturii sau clarificări într-o cauză juridică. În dreptul administrativ și parlamentar, termenul descrie procedura formală de examinare publică sau privată a unor oficiali, candidați sau experți în cadrul unor comisii de specialitate.
• audimutitate — Afecțiune neurologică sau tulburare rară de dezvoltare caracterizată prin absența totală sau parțială a vorbirii articulate (mutitate) la un individ care posedă un aparat auditiv perfect funcțional și o inteligență normală; alalie. Această patologie se datorează unor disfuncții la nivelul centrilor cerebrali ai limbajului sau unor cauze psihogene, persoana afectată fiind capabilă să audă și să înțeleagă mesajele sonore, dar neputând să le reproducă verbal.
• audiofon — Aparat sau dispozitiv acustică de mici dimensiuni utilizat în trecut pentru amplificarea sunetelor, destinat sprijinirii persoanelor cu deficiențe auditive parțiale; precursor mecanic sau electromecanic al aparatului auditiv modern. În fizica aplicată veche, termenul putea descrie, de asemenea, o membrană sau un instrument de captare a vibrațiilor sonore prin contactul direct cu oasele craniului sau ale danturii pentru a transmite undele către urechea internă.
• audiofonologie — Ramură interdisciplinară a medicinei și a științelor comportamentale care se ocupă cu studiul integrat al auzului, al mecanismelor de emisie vocală și al tulburărilor de comunicare verbală; știința audiției și a corelării fonatorice. Domeniul reunește cunoștințe din otolaringologie, neurologie, acustică și logopedie pentru a dezvolta metode complexe de diagnosticare, protezare și reabilitare a pacienților cu deficiențe audio-fonatorii complexe.
• audiogramă — Reprezentare grafică a capacității auditive a unui individ, obținută în urma unei testări audiometrice, care indică pragul minim de percepție a sunetelor pe diferite frecvențe pentru fiecare ureche în parte. Graficul corelează intensitatea sonoră exprimată în decibeli cu frecvența undelor exprimată în herți, fiind instrumentul clinic fundamental utilizat de medici pentru diagnosticarea tipului și gradului de hipoacuzie sau surditate.
• audiolog — Specialist în audiologie; profesionist din domeniul sănătății care se ocupă cu prevenirea, identificarea, diagnosticarea neinvazivă și managementul clinic al tulburărilor de auz și de echilibru la copii și adulți. Audiologul efectuează teste specializate, interpretează graficele de auz, recomandă, reglează și personalizează protezele auditive digitale sau sistemele de implant cohlear, oferind terapie de reabilitare acustică.
• audiologă — Forma de feminin pentru cuvântul 'audiolog'; femeie specialist în audiologie care se ocupă cu diagnosticarea noninvazivă, prevenirea și managementul clinic al afecțiunilor sistemului auditiv și vestibular. Aceasta evaluează pacienții cu hipoacuzie, interpretează graficele audiometrice, recomandă și calibrează dispozitivele de protezare acustică și coordonează programele de reabilitare a limbajului afectat de lipsa auzului.
• audiologic — Care aparține audiologiei, privitor la audiologie sau la studiul clinic și științific al funcției auditive; legat de tehnicile de evaluare, diagnosticare și tratare a deficiențelor de auz. Termenul descrie echipamente, teste, laboratoare sau protocoale medicale concepute special pentru analizarea modului în care urechea umană preia, transmite și interpretează undele acustice.
• audiologie — Ramură a medicinei și a biologiei care se ocupă cu studiul auzului, al structurii și funcționării aparatului auditiv, precum și cu diagnosticarea, prevenirea, protezarea și tratarea afecțiunilor sau pierderilor de auz; știința audiției. Această disciplină îmbină cunoștințe clinice și tehnice avansate pentru a evalua corect sensibilitatea acustică a pacienților și pentru a optimiza performanțele aparatelor de corecție fonică.
• audiometric — Care aparține audiometriei, privitor la audiometrie sau la măsurarea acustică a sensibilității și acuității auditive; realizat cu ajutorul audiometrului. Termenul descrie teste, echipamente, laboratoare sau cabine special concepute și izolate fonic pentru a evalua pragul minim de percepție a sunetelor pe diferite frecvențe hertziane.
• audiometrie — Metodă clinică de măsurare a acuității și sensibilității auditive cu ajutorul unui aparat numit audiometru, prin determinarea pragului de percepție a sunetelor de diferite frecvențe și intensități. Procedura permite medicilor și audiologilor să diagnosticheze tipul, gradul și localizarea anatomică a hipoacuziei, rezultatul fiind consemnat sub forma unui grafic numit audiogramă.
• audiometru — Aparat electroacustic de înaltă precizie utilizat în medicină și audiologie pentru măsurarea acuității auditive și determinarea pragului de percepție a sunetelor. Dispozitivul generează semnale sonore etalon, cu frecvențe hertziane și intensități decibelice riguros controlate, transmise pacientului prin căști speciale, permițând specialistului să identifice deficiențele de auz și să înregistreze rezultatele sub forma unei audiograme.
• audioprotector — Echipament individual de protecție conceput pentru a atenua nivelul zgomotelor ambientale și pentru a proteja sistemul auditiv împotriva traumatismelor sonore; antifon. Ca adjectiv, termenul descrie un dispozitiv, un material fonoizolant sau o substanță capabilă să diminueze intensitatea undelor acustice dăunătoare, prevenind apariția hipoacuziei profesionale sau a tinitusului.
• audiție — Actul de a asculta o piesă muzicală, o emisiune sau un text literar; interpretare a unei lucrări muzicale în fața unui public sau a unei comisii. În artele spectacolului, reprezintă proba practică sau examenul pe care îl susține un artist (actor, cântăreț, muzician) pentru a obține un rol sau un loc într-o distribuție orchestrală ori teatrală. În fiziologie, reprezintă funcția de percepție a sunetelor.
• audițiune — Variantă lexicografică învechită pentru termenul 'audiție'. Desemnează actul de a asculta o lucrare muzicală, o lectură sau o emisiune, precum și proba practică susținută de un artist în fața unui juriu. Deși prezentă în textele juridice sau administrative de la începutul secolului XX, forma a fost înlocuită complet în limba modernă de varianta scurtă.
• auditiv — Care aparține auzului, care se referă la auz sau la organele acestuia; destinat perceperii sunetelor. În sens neurofiziologic, termenul descrie totalitatea structurilor și canalelor nervoase responsabile de transformarea vibrațiilor acustice din mediul exterior în semnale bioelectrice interpretate de scoarța cerebrală.
• aulostom — Pește marin din mările tropicale aparținând genului 'Aulostomus' (peștele-trompetă), caracterizat printr-un corp alungit, comprimat lateral și un bot lung în formă de tub sau flaut, adaptat pentru aspirarea rapidă a prăzii de mici dimensiuni. Ca adjectiv, descrie orice organism, structură anatomică sau specie care posedă o gură tubulară ori o deschidere bucală în formă de canal cilindric.