#arin

• aurifer — Care conține aur, care produce sau furnizează aur; bogat în zăcăminte de aur. Termenul se aplică în geologie și minerit pentru a descrie filoane de cuarț, nisipuri aluvionare, roci sedimentare sau regiuni geografice întregi din care se poate extrage metalul prețios în mod rentabil.
• autofon — Aparat sau dispozitiv medical folosit pentru amplificarea sunetelor și îmbunătățirea auzului la persoanele hipoacuzice; proteză auditivă internă sau externă. Ca adjectiv sau în sens fizic extins, termenul descrie un sistem acustic capabil să își ajusteze parametrii de recepție sonoră pe baza ecoului sau a vibrațiilor proprii.
• autofonie — Simptom clinic neplăcut caracterizat prin percepția anormală, extrem de intensă și amplificată a propriei voci, a respirației sau a sunetelor interne ale corpului în urechea afectată. Acest fenomen apare cel mai adesea din cauza disfuncției trompei lui Eustachio, în special în cazul patalizării acesteia (trompă deschisă patologic), sau în prezența unor congestii severe ale urechii medii.
• autopelagic — Care aparține sau este specific zonei pelagice deschise, dezvoltându-se, hrănindu-se sau adaptându-se în mod autonom în straturile superioare ale masei de apă, independent de influența directă a substratului bentic ori a zonelor costiere învecinate. În ecologia marină, descrie organismele sau procesele biologice structurale care își desfășoară întregul ciclu vital în largul oceanului, bazându-se exclusiv pe dinamica internă a ecosistemului pelagic.
• autoportant — Care își susține propria greutate și sarcinile structurale fără a avea nevoie de elemente de sprijin suplimentare, stâlpi independenți sau grinzi de susținere exterioare; structură arhitecturală, caroserie (șasiu integrat) sau panou conceput astfel încât rezistența mecanică să fie distribuită uniform pe întreaga sa suprafață exterioară. În industria auto, descrie caroseria monococă ce preia toate solicitările dinamice ale vehiculului.
• autoportanță — Proprietate structurală a unui element de construcție, a unei caroserii sau a unei structuri arhitecturale de a-și susține propria greutate și sarcinile mecanice direct luate în calcul, fără a necesita stâlpi, grinzi, cadre exterioare sau alte rețele de sprijin suplimentare. Acest fenomen de distribuție uniformă a tensiunilor interne asigură stabilitatea statică și optimizarea masică a ansamblului, fiind utilizat pe scară largă în proiectarea cupolelor, a halelor industriale moderne și a caroseriilor de tip monococă.
• auxospor — Celulă reproductivă specială sau spor de creștere format în urma reproducerii sexuate (sau a procesului de autogamie) la algele unicelulare fitoplanctonice din clasa diatomeelor (Bacillariophyceae); acest spor se mărește considerabil în volum pentru a restabili dimensiunea originală a speciei, compensând micșorarea progresivă a frustulului silicios ce are loc în timpul diviziunilor asexuate succesive.
• auz — Unul dintre cele cinci simțuri fundamentale ale omului și animalelor vertebrate, prin intermediul căruia sunt percepute undele sonore din mediul înconjurător; funcție fiziologică complexă realizată de sistemul auditiv (ureche, nerv acustic și centrii corticali din creier), constând în transformarea vibrațiilor mecanice în impulsuri nervoase.
• auzibil — Care poate fi auzit; ale cărui vibrații mecanice se încadrează în limitele de frecvență (de obicei între 20 și 20.000 de herți) și de intensitate perceptibile de către organul auditiv uman; sonor, perceptibil.
• auzire — Acțiunea de a auzi și rezultatul ei; perceperea undelor sonore de către organul auditiv sau procesul prin care o informație ori un zvon ajunge la cunoștința unei persoane; simțul auditiv privit în manifestarea sa dinamică.
• avântare — Acțiunea de a se avânta și rezultatul ei; actul fizic prin care un corp capătă elan, propulsie sau viteză de lansare; în plan abstract sau spiritual, reprezintă avântul, pornirea entuziastă sau impulsul lăuntric de implicare totală într-o activitate creatoare ori idealistă. Spre deosebire de termenul 'avânt', forma în '-re' accentuează procesul dinamic, desfășurarea acțiunii în sine.
• avantop — Platformă mică situată în partea superioară a catargului unui vas sau pe suprastructura unei nave de luptă, utilizată ca punct avansat pentru observație vizuală, semnalizare, telegrafie sau pentru instalarea unor proiectoare și echipamente de detectare hidrodinamică. În terminologia navală clasică, definește coșul de veghe sau platforma de gabie.
• aviso — Navă militară de război de dimensiuni mici sau medii, caracterizată prin viteză mare și manevrabilitate sporită, utilizată în trecut în special pentru transmiterea ordinelor, misiuni de recunoaștere, escortă, legătură sau patrulare de coastă. În flotele moderne, rolul său structural a fost preluat de corvete sau fregate ușoare, însă termenul continuă să desemneze ambarcațiuni rapide destinate supravegherii maritime.
• avizo — Navă militară de război de dimensiuni mici sau medii, caracterizată prin viteză mare și manevrabilitate sporită, utilizată în trecut în special pentru transmiterea ordinelor, misiuni de recunoaștere, escortă, legătură sau patrulare de coastă. În flotele moderne, rolul său structural a fost preluat de corvete sau fregate ușoare, însă termenul continuă să desemneze ambarcațiuni rapide destinate supravegherii maritime.
• avulsiune — Variantă lexicografică a termenului 'avulsie', utilizată în medicină pentru a descrie smulgerea sau detașarea brutală a unei părți anatomice. În sens geologic și juridic-hidrografic, reprezintă o modificare bruscă a cursului unui râu sau desprinderea violentă a unei porțiuni de pământ de pe o proprietate fluvială și alipirea ei la malul opus, generând efecte juridice specifice asupra dreptului de proprietate.
• avva — Titlu onorific spiritual, respectuos și plin de afecțiune acordat călugărilor bătrâni, pustnicilor sau asceților cu o viață duhovnicească îmbunătățită din primele secole ale creștinismului, în special celor din pustia Egiptului. Provenind din termenul arameic 'abba' (tată), cuvântul desemnează un părinte duhovnicesc, un mentor și un ghid spiritual ale cărui învățături și pilde au fost consemnate în Pateric.
• axifer — Care este prevăzut cu o axă, care poartă, susține sau adăpostește un ax central de simetrie ori un canal structural director. În botanică și biologie, termenul descrie un organ vegetal sau o formațiune celulară organizată structural în jurul unui ax longitudinal, având rolul de a distribui delicat nutrienții și de a asigura stabilitatea mecanică a întregului organism.
• axiometru — Aparat, dispozitiv tehnic sau indicator mecanic ori electronic montat la puntea de comandă a unei nave, utilizat pentru a indica în mod continuu și precis unghiul de înclinare sau poziția exactă a panei cârmei în raport cu axul longitudinal al vasului. Acest instrument de precizie structurală este esențial pentru asigurarea controlului navigației, permițând timonierului să execute manevre delicate de orientare și să mențină cursul stabil.
• azim — Unghiul orizontal format între planul meridianului unui loc (direcția Nord) și planul vertical care trece prin punctul observat sau prin corpul ceresc vizat, măsurat în sens orar de la 0° la 360°; element de coordonate orizontale utilizat pentru orientarea în spațiu, topografie și navigație maritimă ori aeriană.
• azimut — Unghiul orizontal măsurat în sens orar (de la 0° la 360°) între direcția Nord a meridianului de referință al unui loc și direcția către un punct dat de pe suprafața terestră sau proiecția unui corp ceresc pe orizont.