#arin

• Arundo donax — Denumirea științifică a trestiei de Spania (sau trestia mare), o specie invazivă de graminee perenă din genul Arundo, originară din Asia dar aclimatizată în bazinul mediteranean și în alte regiuni calde. Planta atinge înălțimi de până la 6-10 metri, având tulpini foarte groase utilizate industrial la fabricarea anciilor pentru instrumente muzicale de suflat (clarinet, saxofon, fagot), în construcții ecologice și ca sursă majoră de energie regenerabilă.
• ascendenți — Persoane din care o alta se coboară în linie dreaptă prin naștere, reprezentând generațiile anterioare ale unei familii (părinți, bunici, străbunici); antecesori. În dreptul civil și succesoral, aceștia sunt clasificați în ascendenți privilegiați (părinții) și ascendenți ordinari (bunici, străbunici), având drepturi specifice stabilite prin lege la masa succesorală a defunctului.
• ascidie — În zoologie, animal marin inferior, sedentar, din încrengătura tunicatelor, având corpul protejat de o tunică gelatinoasă sau pieloasă cu două sifoane prin care circulă apa. În botanică, reprezintă o frunză modificată structural în formă de urnă, cornet sau ulcior, specifică unor plante carnivore (cum ar fi Nepenthes), adaptată pentru capturarea și digerarea insectelor.
• ascifer — Care poartă asce, caracterizat prin prezența celulelor în formă de sac numite asce, în interiorul cărora se formează sporii (ascosporii); specific ciupercilor ascomicete sau structurilor reproducătoare ale acestora. În sens larg anatomic, termenul descrie orice țesut, strat structural sau organ vegetal care susține, adăpostește ori produce pungi microscopice cu spori.
• ascofor — Care poartă asce; organ, filament sau structură anatomică a unei ciuperci pe care se dezvoltă ori se sprijină ascele (săculeții microscopici cu spori). În sens substantival, reprezintă aparatul structural sau porțiunea fertilă din corpul fructifer al ascomicetelor responsabilă de susținerea celulelor reproducătoare spore-bearing.
• ascultare — Acțiunea de a asculta și rezultatul ei; atitudine caracterizată prin docilitate, supunere și respectarea normelor, directivelor sau dogmelor stabilite. În context teologic și monastic, reprezintă una dintre marile virtuți creștine (votul ascultării), implicând tăierea voii proprii în fața duhovnicului, în timp ce în justiție se referă la audierea martorilor sau a părților dintr-un proces.
• asdic — Aparat acustic de detecție submarină utilizat pe navele militare pentru localizarea structurală a submarinelor, epavelor sau a altor obiecte imersate, bazat pe emisia și recepția unor unde ultrasonore; sistem precursor al sonarului modern. Reprezintă de asemenea un acronim istoric derivat din denumirea comitetului britanic de cercetare care l-a dezvoltat în timpul Primului Război Mondial.
• asietă — Poziție structurală de echilibru static sau dinamic a unei nave ori aeronave, determinată de unghiul pe care axa sa longitudinală îl formează cu planul orizontului. În domeniul naval, reflectă diferența dintre pescajul pupa și cel de provă, în timp ce în aviație indică orientarea aparatului față de traiectoria de zbor; în echitație, desemnează poziția corectă, fixă și stabilă a călărețului în șa.
• Asperula odorata — Denumire științifică (sinonim taxonomic utilizat frecvent pentru Galium odoratum) a unei plante erbacee perene din familia Rubiaceae, cunoscută popular sub numele de vinăriță; crește în pădurile de fag și foioase, fiind renumită pentru florile sale mici, albe, parfumate și pentru conținutul ridicat de coumarină, substanță structurală volatilă care îi conferă un miros plăcut de fân proaspăt tăiat în faza de uscare, utilizată în industria parfumurilor și în medicina tradițională.
• aspirant — Persoană care aspiră, râvnește sau tinde la obținerea unui post, a unei funcții, a unui titlu, a unei demnități ori a unui statut social sau profesional superior; în context militar naval, reprezintă cel mai mic grad de ofițer în marina militară, echivalent cu sublocotenentul din armata de uscat. Ca adjectiv, descrie un element sau o persoană care manifestă o puternică dorință de ascensiune.
• astacus — Formă de scriere cu minuscule pentru genul taxonomic Astacus (racul de apă dulce); utilizat în textul curent sau în denumirile binomiale ale speciilor (precum Astacus astacus, racul de râu) pentru a desemna crustaceele decapode cu carapace rigidă și clești mari. Reprezintă o unitate morfologică fundamentală în studiul faunei acvatice dulcicole europene, fiind un indicator ecologic excelent pentru puritatea apelor curgătoare.
• asterie — Denumire populară veche sau regionalism lexical utilizat izolat pentru a numi steaua de mare (nevertebrat marin din clasa Asteroidea); termenul reprezintă o adaptare directă a substantivului din limba franceză ('astérie') sau din latina clasică, păstrat în vechile traduceri de istorie naturală din secolul al XIX-lea.
• asteroidea — Clasă taxonomică majoră de nevertebrate marine din încrengătura Echinodermata, care grupează toate speciile adevărate de stele de mare; sunt caracterizate printr-un corp plat în formă de disc central din care pornesc simetric mai multe brațe radiate (de regulă cinci), acoperite cu un exoschelet calcaros și prevăzute cu picioare ambulacrare pentru deplasare.
• asterozoare — Subîncrengătură sau grupare taxonomică majoră (Asterozoa) în cadrul încrengăturii Echinodermata, care reunește toate echinodermele cu corp stelat și simetrie radiată neschimbată; include două clase mari actuale: Asteroidea (stelele de mare adevărate) și Ophiuroidea (stelele de mare fragile sauofiurele).
• asurzeală — Formă populară pentru asurzire sau pierdere temporară ori parțială a auzului; stare patologică ori accidentală în care capacitatea auditivă a unui individ este diminuată structural din cauza unui zgomot puternic, a unei afecțiuni a urechii interne sau a îmbătrânirii.
• asurzi — A pierde auzul în mod parțial sau total, temporar ori definitiv, din cauza unei boli, a îmbătrânirii ori a unui accident; a lipsi pe cineva de facultatea de a auzi prin expunerea la un zgomot extrem de puternic. În sens structural sau stilistic, descrie acțiunea unui sunet intens, ascuțit sau strident de a produce o senzație dureroasă de blocaj acustic în aparatul auditiv.
• asurzie — Starea sau calitatea de a fi surd ori asurzit; formă substantivală abstractă rară ce definește fenomenul structural al lipsei auzului sau instalarea hipoacuziei profunde într-o comunitate ori la un individ afectat de traume acustice repetate.
• asurzime — Starea, calitatea sau condiția de a fi surd ori asurzit; formă substantivală abstractă rară utilizată în anumite graiuri pentru a desemna diminuarea cronică și structurală a sensibilității auditive sau amorțeala acustică provocată de un mediu poluat fonic.
• asurzire — Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei; proces fiziologic sau accidental prin care se pierde auzul în mod temporar ori definitiv; de asemenea, reprezintă efectul acustic distructiv sau perturbator generat de un zgomot de mare intensitate ce depășește pragul de confort al urechii umane.
• asurzit — Care a suferit o pierdere totală sau parțială a auzului, în mod temporar ori definitiv, sub impactul unui zgomot intens, al unei traume acustice sau al unei afecțiuni medicale; lipsit structural de facultatea de a percepe clar vibrațiile sonore și aflat într-o stare de blocaj sau amorțeală auditivă.