#aromani

• arămânaș — Formă diminutivală, adesea cu valoare afectivă, familiară sau hipocoristică, folosită pentru a desemna un tânăr, un copil ori un bărbat aparținând comunității aromâne (macedoromâne). În folclorul muzical și poetic din Balcani și din Dobrogea, termenul este utilizat pentru a exprima simpatia, apartenența etnică sau atașamentul comunitar.
• arămânesc — Care aparține aromânilor (macedoromânilor), privitor la aromâni, la cultura, limba, obiceiurile ori așezările lor tradiționale. Reprezintă o variantă fonetică arhaică și regională pentru adjectivul modern 'aromânesc', fiind atestat în vechile studii etnografice și balcanice.
• arămânește — În felul aromânilor (macedoromânilor); în limba sau dialectul vorbit de aromâni. Varianta arhaică și regională a adverbului modern 'aromânește', termenul este utilizat pentru a descrie modul de exprimare verbală ori comportamentală specific acestei ramuri sud-dunărene.
• arămânime — Totalitatea aromânilor (macedoromânilor) priviți ca o comunitate etnică, lingvistică și culturală unitară; masa etnică a aromânilor din Peninsula Balcanică sau din diasporele istorice. Reprezintă o variantă fonetică arhaică și regională pentru termenul modern 'aromânime', utilizat în scrierile istorice din perioada interbelică pentru a evoca identitatea și spiritul comunitar al acestui neam.
• armână — Femeie care face parte dintr-o ramură istorică a românilor din sudul Dunării (aromâni), stabilită în diverse regiuni din Peninsula Balcanică și România; (ca substantiv inanimat) idiomul, graiul sau dialectul aromân vorbit de această populație; (ca adjectiv) care aparține aromânilor, privitor la cultura, limba sau tradițiile acestui grup etnic.
• armănaș — Termen hipocoristic sau derivat afectiv utilizat în mod tradițional în cadrul anumitor ramuri etnice ale aromânilor (armânilor) pentru a desemna un membru tânăr al comunității ori un copilaș; de asemenea, poate reprezenta un apelativ familiar utilizat pentru a exprima apartenența strânsă la neamul aromânesc.
• armancă — Termen rar sau regional utilizat pentru a desemna o femeie de origine aromână (machedoancă) ori vorbitoare a dialectului aromân. În context cultural și istoric, cuvântul reflectă autoidentificarea lingvistică a populațiilor din ramura sud-dunăreană a românității, punând în evidență păstrarea tradițiilor neamului, a portului specific și a structurilor sociale patriarhale de-a lungul generațiilor.
• armănesc — Care aparține aromânilor (comunitate etnică balcanică numită autohton armâni), privitor la cultura, tradițiile, datinile sau graiul acestora; aromânesc. Acest termen structural definește elemente identitare specifice, precum portul popular, muzica polifonică tradițională și dialectul aromân, utilizat în cadrul studiilor de dialectologie română și balcanică.
• armânește — În limba sau dialectul aromânilor (armânilor); în felul, după obiceiul sau maniera aromânilor. Termenul se folosește cel mai frecvent în structuri verbale legate de comunicare pentru a indica utilizarea graiului nativ neo-latin sud-dunărean, dar și pentru a descrie adoptarea unui comportament specific acestei comunități.
• armânime — Totalitatea armânilor (aromânilor); comunitatea globală sau regională a persoanelor care aparțin acestei ramuri etnice și lingvistice a românilor din sudul Dunării, privită ca o entitate culturală și istorică unitară, definită prin păstrarea dialectului și a tradițiilor proprii.
• armănit — Termen rarisim sau neologism intern ce desemnează procesul de asimilare, adoptare ori transpunere a unor trăsături culturale, obiceiuri sau elemente lingvistice specifice aromânilor (armânilor); acțiunea de a conferi un caracter aromănesc. Ca participiu, descrie un element lingvistic, un text sau un obicei care a fost adaptat structural conform normelor graiului ori culturii armânești.
• armatol — Membru al unor miliții creștine grecești, aromâne sau balcanice care, în perioada stăpânirii otomane, erau recunoscute și plătite oficial de autoritățile turcești pentru a asigura ordinea publică, paza drumurilor, a trecătorilor montane și protecția împotriva haiducilor. În sens istoric, armatolii dețineau un statut militar privilegiat și autonom, mulți dintre ei alăturându-se ulterior luptelor revoluționare pentru independența națională a Greciei.
• aromân — Persoană care face parte dintr-o populație românească (macedoromâni) stabilită istoric în sudul Peninsulei Balcanice (în Macedonia, Albania, Grecia și Bulgaria) și parțial în România (în special în Dobrogea). Ca adjectiv, termenul se referă la această populație, la limba, dialectul, cultura, tradițiile și obiceiurile sale specifice, reprezentând o ramură distinctă și conservatoare a românității sud-dunărene.
• aromână — Forma de feminin singular a substantivului și adjectivului 'aromân', desemnând o femeie care aparține acestei populații romanice sud-dunărene sau orice realitate asociată ei. Ca substantiv feminin propriu și autonom, termenul definește limba aromână (sau dialectul aromân al limbii române comune), o limbă neolatină arhaică și conservatoare vorbită de comunitățile istorice de macedoromâni din Peninsula Balcanică.
• aromâncă — Femeie sau fată care face parte din populația de etnie aromână (macedoromână), originară din regiunile muntoase ale Peninsulei Balcanice sau membră a comunităților repatriate istoric în România. Termenul se concentrează exclusiv pe identitatea feminină a membrilor acestei comunități, fiind recunoscută în etnografie pentru portul tradițional specific realizat manual și rolul ei central în transmiterea graiului matern către copii.
• aromânesc — Care aparține aromânilor, privitor la aromâni sau specific culturii, dialectului și tradițiilor macedoromâne; reprezentativ pentru comunitățile de români sud-dunăreni din Peninsula Balcanică. Adjectivul descrie caracterul unic al acestui idiom neolatin arhaic și al elementelor de folclor, port și organizare socială păstrate de-a lungul secolelor.
• aromânește — În limba aromână, în felul aromânilor; aidoma obiceiurilor, graiului sau comportamentului specific macedoromânilor. Adverbul este utilizat cu precădere pentru a descrie actul comunicării verbale ('a vorbi aromânește') sau desfășurarea unor ritualuri sociale conform datinilor ancestrale din comunitate.
• aromânime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea aromânilor (macedoromânilor) de pretutindeni, priviți ca o comunitate etnică, lingvistică și culturală unitară, răspândită istoric în Peninsula Balcanică și România. Termenul reflectă conștiința identitară comună, solidaritatea socială și spirituală a acestei ramuri distincte a românității sud-dunărene în efortul de conservare a tradițiilor ancestrale.
• aromânism — Cuvânt, expresie, structură gramaticală sau trăsătură fonetică specifică limbii (sau dialectului) aromâne, împrumutată ori identificată în limba română literară sau în alte limbi balcanice. În sens ideologic și cultural, termenul desemnează mișcarea națională, curentul de idei, doctrina ori atașamentul profund față de valorile, limba, interesele istorice și conservarea identității specifice a macedoromânilor.
• arumitor — Termen istoric și etnografic rar, utilizat în mod tradițional ca exonim sau autodenumire regională pentru a identifica membrii unei comunități etnice specifice ori vorbitori ai unui dialect aromân izolat din spațiul balcanic, făcând referire directă la rădăcina lexicală care desemnează identitatea aromână. În studiile de lingvistică comparată, acest termen arhaic reflectă particularitățile fonetice locale de conservare a latinității răsăritene și modul în care comunitățile pastorale își defineau apartenența culturală în raport cu populațiile majoritare.