#artă

• abstract — Care aparține gândirii pure, fiind separat de realitatea concretă sau de obiectele materiale; (ca adjectiv) greu de înțeles din cauza nivelului înalt de teoretizare. În artă, definește stilul non-figurativ care renunță la reproducerea formelor reale. Ca substantiv neutru, reprezintă rezumatul dens și structurat al unei lucrări științifice sau academice.
• abstracționism — Curent artistic de avangardă apărut la începutul secolului XX, caracterizat prin refuzul reprezentării fidele a realității vizibile și eliminarea formelor figurative. Acesta plasează în centrul actului creator limbajul pur al formelor geometrice, al liniilor, texturilor și al culorilor, privite ca vehicule autonome pentru transmiterea unor stări emoționale sau concepte metafizice complexe.
• abstracționist — Artist plastic (pictor, sculptor) care creează în spiritul abstracționismului, renunțând la elementele figurative în favoarea formelor pure; (ca adjectiv) care aparține abstracționismului, privitor la creațiile, tehnicile sau manifestările specifice artei nonfigurative.
• abstracționistă — Artistă plastică (pictoriță, formatoare de forme sau sculptoriță) a cărei operă se înscrie în coordonatele artei nonfigurative, eliminând reprezentarea lumii vizibile; (ca adjectiv) formă de feminin pentru manifestările, tehnicile, școlile sau tendințele estetice care promovează utilizarea exclusivă a formelor, liniilor și culorilor pure.
• abstractism — Curent doctrinar, artistic și filozofic manifestat cu precădere în artele vizuale ale secolului XX, caracterizat prin respingerea deliberată a reprezentării figurative și a iluziei tridimensionale a realității. Promovează ideea că formele geometrice, liniile și culorile pure pot exprima o realitate spirituală sau emoțională superioară celei obiective.
• abstractizat — Care a fost supus unui proces de abstractizare; transformat dintr-o formă concretă, materială sau particulară într-un concept pur teoretic, o schemă logică sau un simbol general. În artele vizuale, descrie un stil în care elementele lumii reale sunt simplificate sau geometrizate, pierzându-și detaliile figurative anatomice sau naturale.
• Abutilon — Gen de plante erbacee sau arbustive din familia Malvaceae, originar din regiunile tropicale și subtropicale, cultivat pe scară largă în horticultură ca plantă ornamentală de interior sau de grădină. Cunoscută popular sub denumirea de 'arțar de cameră' datorită formei lobate a frunzelor sale, planta este extrem de apreciată pentru florile sale spectaculoase, pendulante, în formă de clopot sau lanternă chinezească, colorate în nuanțe vii de galben, roșu, roz sau portocaliu.
• Abutilon darwinii — Specie de arbust ornamental din familia Malvaceae, originară din pădurile tropicale ale Braziliei, caracterizată prin frunze dens pubescente, palmat-lobate și flori mari, campanulate, de culoare roz-portocalie, străbătute de venaturi roșiatice spectaculoase. Această specie joacă un rol istoric și fundamental în horticultura mondială, fiind unul dintre părinții genetici principali folosiți la crearea majorității hibriziilor decorativi de *Abutilon* cultivați astăzi în sere și apartamente.
• Abutilon megapotamicum — Specie de arbust semivolubil sau târâtor din familia Malvaceae, originară din Brazilia, Argentina și Uruguay, remarcabilă prin ramurile sale lungi, flexibile și plonjante. Este extrem de cultivată în scopuri ornamentale datorită florilor sale unice și spectaculoase, suspendate pe pedunculi subțiri, care prezintă un caliciu umflat, de un roșu aprins, din care ies petale galbene contrastante și stamine purpurii proeminente, aspect ce amintește de forma unor lanterne chinezești.
• Abutilon x hybridum — Denumirea colectivă atribuită unui grup vast și complex de hibrizi artificiali ornamentali din familia Malvaceae, obținuți prin încrucișarea selectivă a mai multor specii native din America de Sud (precum *Abutilon darwinii* și *Abutilon striatum*). Aceste plante, cunoscute universal sub numele de 'arțar de cameră', sunt printre cele mai populare plante de ghiveci din lume, fiind extrem de apreciate pentru înflorirea lor continuă, foliajul luxuriant și paleta bogată de culori ale corolelor campanulate (alb, galben, roz, portocaliu, roșu).
• academism — Un curent conservator și un ansamblu de principii estetice manifestate în special în artele plastice și literatură din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, caracterizat prin respectarea dogmatică a normelor și modelelor clasice impuse de Academiile oficiale. În plan tehnic, academismul promovează perfecțiunea formală, desenul riguros și temele istorice, mitologice sau alegorice, respingând inovațiile avangardiste. Într-un sens extins și modern, termenul deține o tentă peiorativă, desemnând un stil lipsit de originalitate, convențional și dependent de formule predeterminate.
• actor — Artist interpret care dă viață unui personaj într-o piesă de teatru, într-un film, la radio sau televiziune, folosind tehnici scenice, gesturi și inflexiuni vocale; (în sens larg sau sociopolitic) persoană, grup ori organizație care joacă un rol determinant într-un eveniment sau proces. Acest element structural constituie pilonul central al manifestării dramatice și al interacțiunii sociale.
• actoricesc — Care aparține actorilor, privitor la actori sau la arta interpretării scenice; caracteristic profesiei de interpret dramatic. Acest atribut structural definește stilul, tehnica, trăirile și manifestările specifice transpunerii unui personaj pe scenă ori pe ecran.
• actorie — Profesia, arta sau activitatea unui actor; arta interpretării dramatice pe scenă ori pe ecran. Acest domeniu structural presupune stăpânirea unor tehnici complexe de dicție, mișcare scenică, analiză psihologică și expresivitate corporală pentru configurarea fidelă a personajelor.
• acvaforte — Procedeu artistic de gravare a plăcilor metalice (în special de cupru sau zinc) prin intermediul acțiunii corozive a acidului azotic, urmat de imprimarea desenului obținut pe hârtie; de asemenea, denumire tradițională dată acidului azotic diluat folosit în acest scop. Acest termen structural descrie o tehnică fundamentală în artele grafice, renumită pentru precizia liniilor și profunzimea texturilor realizate.
• acvafortist — Artist plastic, grafician sau gravor specializat în tehnica acvaforte, un procedeu artistic de imprimare pe plăci metalice corodate cu acid azotic. Acest specialist îmbină măiestria desenului cu precizia reacțiilor chimice industriale, controlând timpul de expunere al matricei în baie de acid pentru a obține gradații fine de umbră, linii expresive și texturi de o profunzime estetică remarcabilă.
• acvafortistă — Forma de feminin a termenului acvafortist; femeie artist plastic sau graficiană care practică cu înaltă calificare tehnica gravurii în acvaforte. Aceasta manipulează instrumente de precizie și substanțe corozive pe matrice metalice pentru a crea stampe originale, aducând o contribuție structurală deosebită artelor grafice contemporane și moderne.
• acvarelă — Tehnică de pictură bazată pe utilizarea unor vopsele speciale ale căror pigmenți sunt diluați exclusiv în apă, fiind aplicate pe suporturi poroase, de regulă hârtie groasă sau carton; de asemenea, desemnează opera de artă realizată prin acest procedeu ori tableta solidă de pigment colorat. Acest stil structural se remarcă prin transparență, fluiditate, suprapuneri delicate de nuanțe și o luminozitate specifică datorată albului hârtiei care rămâne parțial vizibil.
• acvarelist — Artist plastic, pictor sau grafician specializat în realizarea operelor de artă prin intermediul tehnicii acvarelei; ca adjectiv, descrie calitatea unui creator sau a unui stil axat pe pictura în apă. Acest specialist stăpânește dinamica fluidelor și absorbția hârtiei, fiind capabil să execute compoziții rapide și spontane înainte ca pigmenții umezi să se usuce structural.
• acvatinta — Procedeu artistic de gravură pe plăci metalice (cupru sau zinc) înrudit cu acvaforte, utilizat pentru a obține efecte de laviu, texturi granulate și tonuri catifelate modulate de gri sau culoare; de asemenea, desemnează stampa imprimată prin această tehnică. Acest stil structural se bazează pe presărarea unei pulberi fine de rășină (colofoniu) pe matrice, care, după încălzire și coroziune acidă controlată, creează suprafețe nuanțate.