#asbest

• actinolit — Mineral din grupul amfibolilor monoclinici, cu formula chimică Ca2(Mg,Fe)5Si8O22(OH)2, caracterizat printr-o culoare verde-închis sau verde-praz. Structural, acesta se dezvoltă sub formă de agregate aciculare, fibroase sau radiare, fiind un constituent comun al rocilor metamorfice (cum sunt șisturile verzi). Varietatea sa fibroasă compactă constituie una dintre formele minerale cunoscute sub numele de azbest, iar varietatea microcristalină densă formează nefritul (o formă de jad).
• amiant — Varietate de azbest cu fibre lungi, flexibile și mătăsoase, de culoare albă-verzui, rezistentă la temperaturi înalte și la acțiunea acizilor. Din punct de vedere structural, este un silicat natural de calciu și magneziu utilizat în trecut pe scară largă la fabricarea țesăturilor ignifuge, a izolatorilor termici și a materialelor de construcții, dar restricționat modern din cauza toxicității sale pulmonare severe.
• amiantă — Formă feminină rară sau variantă regională admisă pentru mineralul amiant; definește aceeași rocă fibroasă incombustibilă din clasa silicaților naturali, utilizată ca materie primă izolatoare în aplicațiile industriale tradiționale.
• amiantogen — Care generează amiant sau favorizează formarea fibrelor de azbest; în context geologic, descrie procesele metamorfice ori rocile ultrabazice capabile să dezvolte filoane de azbest mătăos. În medicină, poate descrie factori sau medii care provoacă azbestoză ori alte leziuni pulmonare specifice inhalării de amiant.
• amiantoid — Care seamănă cu amiantul; termen utilizat în mineralogie pentru a descrie formațiunile cristaline cu aspect fibros și mătăsos. În histologia medicală, descrie o formă rară de degenerescență a cartilajului (degenerescență amiantoidă), caracterizată prin apariția unor fascicule dense de fibre colagene groase care mimează structura azbestului.
• antofilit — Silicat natural de magneziu și fier, cristalizat în sistemul ortorombic, făcând parte din grupa amfibolilor magnezieni; mineral cu structură lamelară, fibroasă sau prismatică, de culoare cenușie, brună ori verzuie, care se găsește în special în rocle metamorfice (șisturi cristaline). Varietățile sale fibroase sunt utilizate industrial ca azbest rezistent la acțiunea acizilor și a temperaturilor ridicate, deși manipularea lor implică riscuri severe de toxicitate respiratorie.
• asbest — Formă ortografică mai veche, variantă lexicală sau neologism utilizat pentru azbest, desemnând un grup de minerale silicate naturale, cu structură fibroasă, remarcabile prin rezistența lor extremă la temperaturi înalte, foc, acizi și tracțiune mecanică. În trecut, datorită calităților sale izolatoare structurale excelente, a fost utilizat pe scară largă în industria construcțiilor și a echipamentelor de protecție, fiind ulterior restricționat din cauza toxicității ridicate a fibrelor sale la inhalare.
• azbest — Nume generic atribuit unui grup de minerale silicate naturale, cu structură fibroasă, remarcabile prin rezistența lor absolută la foc, acizi și tracțiune mecanică, precum și prin proprietățile lor de izolare termică și electrică. Utilizat intensiv în trecut în industria materialelor de construcție (plăci de azbociment, izolații), utilizarea sa modernă este interzisă sau sever restricționată structural din punct de vedere medical, deoarece inhalarea fibrelor microscopice este extrem de toxică, provocând asbestoză și afecțiuni pulmonare severe.
• azbestolit — Material de construcție compozit, izolator și ignifug, fabricat în trecut dintr-un amestec structural de fibre de azbest lipite cu ciment, magnezit ori alte liante organice sau minerale. Acest produs industrial era utilizat pe scară largă sub formă de plăci sau învelișuri protectoare datorită rezistenței sale deosebite la temperaturi înalte și acțiuni mecanice, însă producția și utilizarea sa modernă au fost interzise complet din cauza toxicității severe a pulberilor inhalate.
• azbestoză — Boală pulmonară cronică și progresivă, de natură profesională, încadrată în grupul pneumoconiozelor, cauzată de inhalarea prelungită a pulberilor și a fibrelor microscopice de azbest. Aceste micro-particule minerale se fixează profund în țesutul pulmonar, provocând o inflamație cronică delicată și o fibroză structurală ireversibilă a alveolelor, manifestată clinic prin dispnee accentuată, tuse uscată și reducerea severă a capacității respiratorii, crescând totodată riscul de mezoteliom.
• azbociment — Material de construcție compozit, rigid și rezistent, fabricat dintr-un amestec structural de ciment hidraulic, apă și fibre de azbest (amiant) dispersate uniform, utilizat intensiv în trecut pentru producerea de plăci ondulate de acoperiș, țevi de scurgere și panouri izolatoare ignifuge. Deși recunoscut pentru durabilitatea sa sporită și rezistența absolută la intemperii și foc, producția și utilizarea sa modernă sunt complet interzise sau sever restricționate prin legi de siguranță publică, deoarece fragmentarea sau uzura materialului eliberează pulberi fine de azbest cu un potențial carcinogen ridicat.
• azbotextolit — Material compozit stratificat de izolație tehnică, fabricat prin presarea la cald a mai multor straturi de țesătură din fibre de azbest impregnate cu rășini termoreactive (fenolice sau epoxidice). Acest produs industrial se caracterizează printr-o rezistență structurală deosebită la temperaturi înalte, frecare mecanică și șocuri electrice, fiind utilizat în trecut la fabricarea de garnituri de fricțiune, palete pentru pompe sau izolații electrotehnice, însă utilizarea sa modernă este sever restricționată sau interzisă din cauza toxicității azbestului.