#aseme

• ampriză — Termen tehnic ce desemnează o lucrare sau o structură inginerească specializată destinată captării, prizei ori devierii dirijate a unui flux de apă dintr-un curs natural, canal ori bazin, în scopul alimentării sistemelor de irigații, a centralelor hidroelectrice sau a rețelelor de apă potabilă; de asemenea, termenul se utilizează uneori în topografie și transporturi pentru a indica ampriza sau lățimea fâșiei de teren ocupate definitiv de o cale ferată ori de un drum public.
• antecliză — Formațiune tectonică regională de amploare mare, caracterizată printr-o boltire sau ridicare lentă și continuă a fundamentului cristalin al unei platforme continentale. Stratul de sedimente care o acoperă este de regulă subțire, prezentând lacune stratigrafice mari din cauza eroziunii prelungite, fiind structura opusă unei syneclize.
• așa — În acest fel, în acest mod, în felul acesta; indică o caracteristică, o stare sau o acțiune descrisă anterior ori înțeleasă din context; exprimă confirmarea, aprobarea sau conformitatea cu o realitate ('da', 'corect'); utilizat ca interjecție pentru a exprima satisfacția, încurajarea sau mirarea.
• așăjdere — Formă arhaică și populară din graiurile nordice pentru așa-și-de-aceea sau asemenea, utilizată structural în propoziție pentru a exprima o similitudine de mod, o analogie sau o conformitate deplină cu o acțiune ori o stare descrisă anterior. În textele literare vechi și cronicile istorice, acest termen servea drept conector stilistic ce sublinia ideea de continuitate sau identitate comportamentală.
• așâjderea — Formă arhaică și regională pentru advebul așijderea; în același mod, tot așa, deopotrivă sau de asemenea. Este întrebuințat în stilul literar vechi, cu valoare emfatică, pentru a marca o analogie puternică, o continuitate logică sau extinderea unei afirmații asupra unui nou element din frază.
• așăjdirea — Variantă extinsă sau formă articulată popular a adverbului așăjdere, având rolul structural de a accentua o asemănare deplină, o concluzie sau o potrivire aidoma cu elementele enunțate anterior în discurs. Este un termen specific textelor cronicești moldovenești și transilvănene din secolele XVII-XVIII, utilizat pentru a adăuga o valoare demonstrativă puternică afirmațiilor.
• asămine — Formă arhaică și variantă regională vestivă (întâlnită în special în graiurile bănățene și crișene) pentru adverbul și prepoziția 'asemenea'; în mod egal, deopotrivă, la fel ca, indicând o identitate de trăsături, acțiuni sau stări între două entități.
• asăminea — Formă veche, arhaică sau regională pentru advebul 'asemenea'; indică o potrivire perfectă, o similitudine sau o identitate de caracteristici, acțiuni ori stări între două sau mai multe elemente. Folosit adjectival, descrie lucruri sau persoane de același fel, cu însușiri identice sau extrem de apropiate de cele menționate anterior.
• aseame — Formă arhaică, elidată sau regională pentru termenul 'asemenea'; deopotrivă, în același mod, la fel. În textele vechi sau în graiurile locale, se folosește structural pentru a indica o similitudine deplină între două acțiuni, stări sau entități, ori ca element de legătură adverbial.
• aseamene — Variantă veche, extinsă sau regională a adverbului și prepoziției 'asemenea'; deopotrivă, la fel, de o potrivă. Se întrebuințează structural în textele cronicarilor sau în graiurile din anumite provincii istorice pentru a stabili o relație de analogie, conformitate sau egalitate între elemente.
• aseamenea — Variantă fonetică veche, arhaică sau regională pentru termenul 'asemenea'; de același fel, analog, similar sau identic cu un element menționat anterior. În structura textelor din cronici sau documente administrative vechi din Principatele Române, acționa ca un conector logic care stabilea o relație de egalitate ori de incluziune structurală între fapte, stări ori subiecți.
• aseaminea — Variantă fonetică regională sau dialectală (specifică în trecut anumitor graiuri nordice sau moldovenești) a cuvântului 'asemenea'; deopotrivă, în mod egal sau analog. Acest element structural este întâlnit în transcrierile folclorice ori în textele religioase vechi, marcând închiderea vocalică regională a lui 'e' sau 'ea' în 'i'.
• aseme — Formă arhaică, regională sau trunchiată din punct de vedere fonetic pentru termenul 'asemenea'; care arată o relație de similitudine, identitate sau potrivire cu un model anterior; de aceeași natură, la fel. În vechile texte religioase sau manuscrise populare, funcționează ca un determinant structural ce pune în paralel două acțiuni ori stări identice.
• asemelui — Variantă fonetică regională pentru 'asemălui' (la rândul său derivat din 'a asemăna'); a pune în paralel două elemente pentru a stabili o relație de analogie, a compara, a potrivi structural. Ca verb reflexiv, descrie procesul prin care o entitate sau persoană tinde să capete caracteristici identice ori să se măsoare cu o altă valoare de referință.
• asemeluire — Variantă fonetică arhaică sau regională pentru termenul 'asemăluire' ori 'asemuire'; acțiunea de a asemăna, de a compara sau de a pune în paralel două entități, stări ori concepte pentru a le evidenția similitudinile structurale. În textele vechi, se folosea pentru a indica o analogie, o pildă morală sau o potrivire simbolică în cadrul discursului religios.
• asemeluit — Care a fost comparat, asemuit sau pus în paralel cu altcineva ori altceva; considerat asemenea, potrivit sau egalat. Reprezintă forma de participiu trecut a verbului învechit 'asemelui', folosită ca adjectiv calitativ în textele literare și ecleziastice din secolele trecute.
• asemene — Formă secundară, adesea arhaică, regională sau populară, a termenului 'asemenea'; exprimă o relație de similitudine, identitate sau conformitate structurală între două ori mai multe entități, fenomene sau acțiuni. Se utilizează frecvent în construcții fixe sau locuțiuni prepoziționale, având un rol stilistic accentuat în textele literare vechi sau în graiurile locale pentru a sublinia potrivirea sau analogia.
• asemenea — Termen polivalent care exprimă o relație de asemănare, analogie sau egalitate structurală. Ca adjectiv invariant, determină un substantiv indicând că acesta este de același fel sau de o natură similară cu un altul. Ca adverb, servește la includerea sau adăugarea unei noi informații ('de asemenea') ori la indicarea aceleiași modalități, iar ca prepoziție guvernează cazul dativ, însemnând 'la fel ca' sau 'aidoma'.
• asemenele — Formă regională, arhaică sau populară derivată din structura demonstrativă de identificare; se folosește pentru a indica elemente, stări sau acțiuni de același fel, similare sau identice cu cele menționate anterior. În graiurile locale sau în texte vechi, îndeplinește rolul de a asimila comparativ două entități, echivalând semantic cu formele moderne 'tot așa', 'asemenea' sau 'la fel'.
• asemenelea — Variantă fonetică arhaică sau dialectală a termenului 'asemenea'; indică o relație de asemănare, conformitate ori paralelism între fapte, obiecte ori concepte. Folosit adesea în graiurile din nordul țării sau în textele bisericești vechi pentru a întări o analogie, cuvântul subliniază ideea că noul element adus în discuție păstrează aceleași proprietăți delicate și structurale ca și cel precedent.