#aspira

• admisie — Faza inițială a ciclului de funcționare a unui motor cu ardere internă sau a unei pompe, în timpul căreia fluidul motor (aerul, amestecul carburant sau aburul) este aspirat ori introdus în cilindru; conducta, orificiul sau mecanismul prin care se realizează această introducere. Procesul este controlat de supape speciale pentru a optimiza randamentul volumetric și arderea completă.
• afagie — Condiție medicală severă definită prin incapacitatea totală sau neputința absolută de a înghiți saliva, lichidele sau alimentele, reprezentând forma cea mai extremă și periculoasă a disfagiei. Această patologie poate surveni în urma unui accident vascular cerebral, a unor afecțiuni neuromusculare grave, obstrucții esofagiene tumorale sau prezenței unui corp străin, necesitând asistență medicală urgentă pentru a preveni pneumonia de aspirație sau malnutriția.
• artrocenteză — Procedură medicală invazivă constând în puncționarea unei cavități articulare cu ajutorul unui ac steril, realizată în scop diagnostic (pentru extragerea și analiza lichidului sinovial) sau terapeutic (pentru evacuarea unui revărsat lichidian ori injectarea de medicamente). Este o tehnică fundamentală în reumatologie și ortopedie pentru evaluarea rapidă a artritelor septice sau microcristaline.
• aspira — A trage aerul în plămâni, a respira; a absorbi un fluid, praf sau corpuri de dimensiuni mici prin intermediul unui curent de aer creat de un aparat (cum face aspiratorul) sau prin diferențe de presiune; în sens figurat și spiritual, înseamnă a tinde către un scop înalt, a râvni, a dori cu ardoare să obțină o funcție, un statut sau un ideal.
• aspirant — Persoană care aspiră, râvnește sau tinde la obținerea unui post, a unei funcții, a unui titlu, a unei demnități ori a unui statut social sau profesional superior; în context militar naval, reprezintă cel mai mic grad de ofițer în marina militară, echivalent cu sublocotenentul din armata de uscat. Ca adjectiv, descrie un element sau o persoană care manifestă o puternică dorință de ascensiune.
• aspirantă — Formă de feminin pentru cuvântul 'aspirant'; femeie sau persoană de sex feminin care tinde, râvnește sau candidează la obținerea unui titlu, a unei poziții profesionale, a unei distincții sau a unui statut social înalt; ca adjectiv, descrie o entitate feminină aflată într-un proces activ de competiție sau ascensiune.
• aspirantură — Formă superioară de organizare a studiilor universitare și postuniversitare utilizată istoric în fostul bloc sovietic și în anumite instituții academice de tip est-european, echivalentă structural cu doctoratul modern; stagiu de pregătire științifică parcurs de un aspirant sub îndrumarea unui profesor pentru obținerea titlului de candidat în științe.
• aspirare — Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; proces structural prin care un fluid (gaz sau lichid) ori particule fine sunt atrase într-un spațiu închis prin crearea unei diferențe de presiune sau a unui vid parțial; (în fonetică) emisiune intensă a aerului care însoțește articularea unui sunet (consoană aspirată).
• aspirat — Care a fost absorbit printr-un curent de aer sau introdus în plămâni prin respirație; sunet sau consoană pronunțată cu o emisiune puternică de aer (hătire); produsul lichid sau solid extras dintr-o cavitate a corpului prin intermediul unei pompe medicale de succțiune. În sens figurat, descrie un ideal sau un scop măreț către care o persoană a tins cu ardoare.
• aspirată — Consoană a cărei pronunțare implică o emisiune suplimentară și audibilă de aer, specifică multor limbi germanice sau orientale; ca adjectiv, descrie o entitate feminină, o suprafață (cum ar fi o mochetă) sau o substanță lichidă ori gazoasă care a fost supusă unei acțiuni de absorbție pneumatică.
• aspirație — Dorință puternică, tendință lăuntrică sau ideal măreț spre care tinde o persoană ori o colectivitate (râvnire, ideal); în context tehnic, reprezintă acțiunea fizică de absorbție sau succiune a unui fluid ori gaz prin crearea unei presiuni scăzute; în medicină, indică pătrunderea accidentală a unor corpuri străine sau lichide în căile respiratorii ori extragerea controlată a fluidelor din corp.
• aspirațiune — Variantă livrescă, arhaică sau formală pentru aspirație, desemnând dorința puternică, tendința structurală ori elanul spiritual al unui individ sau al unei colectivități către un ideal, o realizare superioară sau un scop nobil; (rar, în sens fizic vechi) procesul mecanic de atragere sau sucțiune a unui curent de aer ori de fluid.
• aspirator — Aparat electrocasnic sau dispozitiv industrial dotat cu un motor care creează o diferență de presiune (vid parțial), utilizat pentru a absorbi praful, impuritățile sau lichidele de pe diverse suprafețe și a le colecta într-un sac ori recipient special; ca adjectiv, descrie orice dispozitiv, organ sau sistem mecanic capabil să realizeze o absorbție ori o atracție prin succiune.
• aspirătoriu — Care are proprietatea sau funcția de a aspira, de a absorbi ori de a trage un fluid sau aer prin sucțiune; termen tehnic și fiziologic vechi utilizat în scrierile științifice din secolul al XIX-lea pentru a descrie aparate pneumatice primitive ori canale anatomice care facilitau respirația sau absorbția lichidelor.
• aspri — A deveni sau a face să devină aspru, rugos ori lipsit de finețe la pipăit; a căpăta o tentă astringentă sau acră-amară (despre gust); în sens figurat, înseamnă a deveni mai sever, mai dur, mai exigent sau mai rigid în comportament, reguli, atitudini ori măsuri; a intensifica severitatea unei situații sau a unei pedepse.