#baga

• băgare de seamă — Atenție deosebită, vigilență, prudență, spirit de observație sau circumspecție în fața unei acțiuni ori situații. Reprezintă substantivarea locuțiunii verbale 'a băga de seamă', indicând capacitatea cognitivă a unui individ de a remarca micile detalii, de a preveni pericolele iminente sau de a acționa cu maximă concentrare.
• băgăreț — Care se bagă peste tot; insistent, intruziv, dornic de a se implica activ și rapid în discuții, afaceri sau grupuri fără a fi neapărat invitat; descurcăreț (în sens peiorativ parțial). Termenul aparține registrului familiar urban și descrie un individ care forțează limitele politeții din dorința de a obține avantaje sau de a fi în centrul atenției.
• bagasă — Material fibros, uscat și pulpos care rămâne ca reziduu după zdrobirea tulpinilor de trestie de zahăr, sorg sau agave în procesul de extragere a sucului. Datorită structurii sale celulozice bogate, este utilizată pe scară largă drept biocombustibil ecologic pentru producerea de energie termică și electrică în fabrici, dar și ca materie primă sustenabilă în industria celulozei, a hârtiei și a materialelor izolatoare de construcție.
• băgat — Care a fost introdus, vârât, pus în interiorul unui obiect sau spațiu închis. În sens figurat, colocvial sau argotic, descrie o persoană care s-a implicat activ, forțat sau neinvitat într-o anumită afacere, discuție ori grup social, sau un individ care a fost angajat ori plasat într-o funcție prin intermediul unor influențe exterioare.
• bagatâr — Termen istoric și arhaic rar care desemnează un viteaz, un războinic curajos, un erou legendar cu o forță fizică deosebită sau un comandant militar de seamă. Înrudit strâns cu reprezentările epice din cronicile est-europene și mongole, cuvântul individualizează bărbații de elită capabili să conducă oastea în bătălii mari, fiind un simbol al purității morale îmbinate cu bravura.
• bagatea — Variantă arhaică sau alterare fonetică regională rară pentru bagatelă; lucru de mică importanță, fleac, nimic, chestiune minoră sau nesemnificativă într-o discuție. În documentele administrative vechi sau în graiurile locale, termenul descria bunuri de valoare redusă sau probleme mărunte care nu necesitau intervenția autorităților judecătorești.
• bagatel — Formă neologistică rară sau variantă parțial adaptată (din francezul 'bagatelle') ce desemnează o bagatelă; o piesă muzicală instrumentală de proporții reduse, cu caracter ușor, dinamic, adesea compusă pentru pian și lipsită de o structură pretențioasă. În sens general livrescă, termenul poate descrie un lucru de mică importanță, un fleac sau o chestiune minoră abordată într-o conversație.
• bagatelă — Lucru de mică importanță, fleac, nimic, chestiune minoră sau nesemnificativă în viața de zi cu zi ori în cadrul unei discuții. În domeniul muzical, termenul desemnează o scurtă compoziție instrumentală, cu un caracter ușor, dinamic și adesea plin de grație, concepută de regulă pentru pian fără a impune o structură formală rigidă.
• bagateliza — A minimaliza importanța, gravitatea sau valoarea unui lucru, a unui eveniment sau a unei probleme; a trata o chestiune serioasă ca pe un simplu fleac ori ca pe o bagatelă. În context social sau psihologic, termenul descrie actul de desconsiderare a argumentelor sau sentimentelor cuiva, reducându-le artificial semnificația.
• bagatelizare — Acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei; minimalizarea artificială a importanței, gravității sau valorii unei probleme, a unui eveniment sau a sentimentelor unei persoane. În comunicare sau psihologie, reprezintă un mecanism defensiv sau o tactică retorică prin care un subiect serios este redus la statutul unui simplu fleac, eliminând necesitatea unei acțiuni imediate sau a unei asumări de responsabilitate.
• bagatelizat — Care a fost tratat cu ușurință, minimalizat sau redus la valoarea unui fleac; considerat lipsit de importanță, gravitate sau semnificație reală. Termenul descrie starea unui subiect, a unui efort, a unei probleme sau a unui sentiment care a suferit un proces intenționat sau inconștient de subestimare în ochii celorlalți.
• bagateluri — Formă rară de plural (variantă pentru 'bagatele') ce desemnează o colecție de fleacuri, lucruri de mică importanță, nimiciuri sau chestiuni minore abordate într-o discuție. În sens artistic sau de colecție, termenul poate face referire la mici bibelouri, podoabe fără valoare materială mare sau scurte schițe literare de proporții reduse.
• băgător — Persoană sau obiect care introduce, vâră ori plasează ceva în interiorul unui spațiu. Termenul funcționează de regulă în structura unor locuțiuni și sintagme morale sau peiorative extrem de frecvente în limba română (cum ar fi băgătorul de seamă ori băgătorul de vină), desemnând un individ care observă sau critică în mod constant acțiunile altora.
• băgător de seamă — Persoană care asistă la o acțiune sau la o muncă fără a participa activ, mulțumindu-se doar să privească, să dea sfaturi inutile sau să comenteze neproductiv; om leneș care simulează implicarea sau supravegherea, dar care mai degrabă încurcă. În sens larg, termenul descrie un simplu spectator indiscret care își dă cu părerea în mod neinvitat în chestiuni care nu îl privesc direct.
• băgătură — Acțiunea de a introduce sau de a vărsa ceva în interior; inserție. În superstițiile și credințele populare românești, termenul desemnează un obiect cu proprietăți magice negative (fire de păr, oase, ațe, pământ de la morminte) introdus pe ascuns în casa, în perna sau în curtea cuiva cu scopul malefic de a provoca boli, neînțelegeri, pagubă sau farmece.
• bagău — Termen regional sau arhaic extrem de rar folosit în trecut pentru a desemna un paznic, un străjer de noapte, un strigător public în comunitățile rurale sau o persoană însărcinată cu supravegherea bunurilor obștești. În anumite graiuri izolate, cuvântul a fost utilizat și ca apelativ de respect de proporții reduse pentru bărbații în vârstă din neam.
• bagauzi — Variantă ortografică veche, istorică sau regională pentru găgăuzi; popor de origine turcică și religie creștină ortodoxă, trăitor preponderent în sudul Republicii Moldova (regiunea Autonomă Găgăuzia) și în zonele învecinate din Ucraina și România. În documentele administrative și etnografice din secolul al XIX-lea, termenul identifica această comunitate etnică cu trăsături culturale și lingvistice unice în spațiul balcanic.
• bagseamă — Termen nominal ce intră în structura unor importante locuțiuni verbale și adverbiale românești. În locuțiunea 'a băga de seamă', înseamnă a observa, a remarca, a fi atent sau a constata un fapt; utilizat ca adverb de mod (sub forma 'pesemne' sau 'de bună seamă'), exprimă probabilitatea, presupunerea, certitudinea sau o concluzie logică trăgând linie dintr-un set de indicii.