#boieri

• almojnean — Persoană care strângea sau împărțea pomeni ori milostenii, sau funcționar însărcinat cu administrarea fondurilor de binefacere în cadrul unei structuri ecleziastice sau boierești din Principatele Române. În context juridic și administrativ vechi, termenul desemna și un beneficiar de milă domnească ori un administrator al actelor de caritate publică, fiind strâns legat de vocabularul slavon religios.
• Anastasachi — Variantă antroponimică arhaică și nume de familie de origine greco-română, întâlnit istoric în spațiul românesc (în special în Moldova și Muntenia) în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Numele reprezintă un derivat hipocoristic format de la prenumele Anastasie (bazat pe radicalul elen 'anastasis', însemnând 'înviere') prin aplicarea sufixului de diminutivare de influență neogreacă '-achi', fiind utilizat frecvent în epocă pentru a desemna descendenții unor familii boierești sau de negustori.
• antibonjurist — Persoană care adoptă o atitudine critică și ostilă față de bonjuriști și bonjurism; scriitor, jurnalist sau om politic din secolul al XIX-lea care satiriza sau combate influența culturii franceze asupra societății românești. Ca adjectiv, descrie manifestările, scrierile ori ideile specifice acestei poziții conservatoare sau tradiționaliste, centrate pe păstrarea identității etnice și lingvistice autohtone.
• arendatorie — Sistem economic, instituție juridică istorică sau profesiunea și activitatea complexă de a gestiona moșii și proprietăți agrare luate în locațiune; biroul ori administrația centrală a unui arendaș mare unde se țineau catastifele contabile și evidența clăcașilor. În sens structural-instituțional, arendatoria reprezenta mecanismul prin care marea proprietate boierească sau mănăstirească din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea era exploatată comercial prin intermediul unor intermediari financiari.
• Argetoianu — Nume de familie românesc de proveniență toponimică, purtat istoric de Constantin Argetoianu, om politic proeminent, diplomat și prim-ministru al României în anul 1939, cunoscut pentru memoriile sale detaliate și activitatea din perioada interbelică. În sens structural-onomastic, numele derivă din toponimul Argetoaia (localitate în județul Dolj) prin adăugarea sufixului de proveniență '-anu', indicând legătura ancestrală a familiei boierești cu respectiva moșie oltenească.
• arhondăreasă — Soție a unui arhondar sau femeie responsabilă cu administrarea, curățenia și primirea oaspeților în arhondăria unei mănăstiri ori într-o casă boierească. În context monastic, desemnează persoana desemnată să asigure confortul vizitatorilor, gestionând camerele de cazare și servirea meselor conform protocolului tradițional de ospitalitate.
• arhondăriță — Termen onorific și titlu de curtoazie utilizat în trecut în Principatele Române pentru a desemna soția sau fiica unui arhonda (mare boier ori nobil), ori o femeie care deținea prin drept propriu o poziție socială înaltă în structura boierească. În anumite medii monahale sau administrative vechi, termenul putea indica și femeia responsabilă cu administrarea arhondaricului (casa de oaspeți) într-o mănăstire de maici.
• arhondologhie — Lucrare istorică, catalog oficial, registru genealogic sau condică de evidență în care erau transcrise sistematic numele, titlurile, rangurile, arborele genealogic și stemele familiilor boierești ori nobiliare dintr-o țară sau regiune (cum au fost cele din Bizanț, Moldova sau Muntenia). Acest document structural servea ca dovadă juridică a privilegiilor de viță veche și a succesiunii legale a demnităților.
• arhondologic — Care aparține sau se referă la arhondologie, la studiul titlurilor boierești, al rangurilor administrative și al arborelui genealogic al familiilor nobiliare; privitor la listele oficiale ale boierilor dintr-o anumită epocă istorică.
• arhondologie — Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul sistematic al titlurilor de noblețe, al rangurilor boierești și al demnităților administrative dintr-un stat; lucrare, catalog sau registru oficial care cuprinde listele cronologice ale boierilor și funcțiilor deținute de aceștia.
• arhonie — Formă de guvernare, demnitate, conducere sau funcție exercitată de un arhon; teritoriu, provincie ori sferă de influență aflată sub jurisdicția administrativă sau politică a unui astfel de magistrat ori înalt dregător. În sens extins și istoric, termenul face referire la perioada de exercitare a puterii executive într-o magistratură elenă sau bizantină, ori la statutul de mare boier în vechea administrație a Țărilor Române.
• arhontăreasă — Soția unui arhonte sau boier mare; termen arhaic utilizat în țările române pentru a desemna o femeie din înalta aristocrație nobiliară, care se bucura de un statut social privilegiat și de respectul comunității datorită rangului soțului ei.
• arhontologhie — Variantă grafică și fonetică a termenului 'arhondologhie'; lucrare istorică, registru genealogic oficial, catalog sau condică de evidență în care erau consemnate sistematic numele, titlurile, arborele genealogic, rangurile administrative și stemele heraldice ale familiilor boierești ori nobiliare dintr-o țară sau regiune (precum cele din Bizanț sau din Principatele Române). Acest document structural constituia o dovadă juridică esențială a privilegiilor de viță veche și a legitimității succesiunii demnităților.
• arhontologhiu — Formă neutră, derivată sau utilizată regional, pentru a desemna condica fizică, tomul, volumul manuscris sau registrul oficial care conține arhontologhia (evidența genealogică și heraldică a nobilimii). Reprezintă obiectul structural de arhivă în sine, catalogul boieresc în care scribii curții treceau numele marilor demnitari și privilegiile feudale acordate de domnitor.
• arhontologie — Variantă grafică pentru 'arhondologie'; disciplină auxiliară a istoriei care studiază listele cronologice, genealogiile, titlurile de noblețe și rangurile deținute de marii boieri sau magistrați într-un stat medieval ori antic.
• arhontologiu — Formă arhaică pentru o condică, registru sau catalog oficial în care erau înscrise, în ordine cronologică, numele boierilor, titlurile acordate și funcțiile administrative deținute de aceștia la curte.
• aristocrațime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea aristocraților sau a persoanelor care aparțin clasei nobiliare; marea boierime. Termenul este utilizat adesea în literatură sau în analizele istorice pentru a descrie pătura socială privilegiată, definită prin titluri ereditare, averi funciare mari și o influență politică dominantă într-un stat.
• Avghinia — Formă arhaică sau regională moldovenească pentru prenumele feminin Evghenia (sau Eugenia), de origine grecească, tradus prin 'nobilă', 'de neam bun' sau 'cu genealogie aleasă'. Numele a circulat istoric în secolele XVIII și XIX în familiile boierești și ecleziastice din Moldova și Muntenia, păstrând o rezonanță distinsă, livrască și tradițională, fiind întâlnit astăzi exclusiv în documentele de arhivă sau ca nume de familie rar.
• baieramlâc — O petrecere prelungită sau o suită de chefuri pline de fast, risipă și veselie; ambianță ori comportament specific celor care petrec fără măsură. În textele vechi sau în graiul regional, termenul descrie starea de sărbătoare continuă sau cadoul, bacșișul ori darul în bani oferit simbolic cu ocazia unei mari sărbători.
• bairamlâc — O petrecere prelungită sau o suită de chefuri pline de fast, risipă și veselie; ambianță ori comportament specific celor care petrec fără măsură. În textele vechi sau în graiul regional, termenul descrie starea de sărbătoare continuă sau cadoul, bacșișul ori darul în bani oferit simbolic cu ocazia unei mari sărbători.