#cristale

• actinifer — Care conține, poartă sau produce raze ori structuri cu aspect radiar, divergent sau stelat. În context mineralogic, se utilizează structural pentru a descrie minerale sau agregate cristaline ale căror elemente componente se dezvoltă sub formă de fascicule radiale sau ace pornite dintr-un centru comun. În botanică, descrie organe vegetale ce prezintă nervuri ori prelungiri dispuse sub formă de raze simetrice.
• actinită — Rocă metamorfică structurală sau varietate de șist cristalin caracterizată prin prezența predominantă și aranjamentul radiar ori fibros al cristalelor de actinot (un mineral din grupul amfibolilor). Acest termen tehnic descrie formațiuni geologice compacte, formate în condiții de presiune și temperatură medii, recunoscute pentru nuanțele lor verzui și textura specifică aciculară.
• actinot — Mineral silicat din grupul amfibolilor monoclinici, sinonim cu actinolitul, cu formula chimică Ca2(Mg,Fe)5Si8O22(OH)2. Se prezintă structural sub formă de cristale prismatice lungi, adesea aciculare, fibroase sau asamblate în agregate radiare de culoare verde-închis, verde-măsliniu sau cenușiu, fiind un component esențial al multor șisturi cristaline rezultate prin metamorfismul regional al rocilor magmatice bazice.
• adamită — Forma de feminin pentru adeptele sectei adamiților, caracterizată prin adoptarea modului de viață ascetic și paradiziac. În mod complet independent, în mineralogie (ca substantiv comun), termenul reprezintă un mineral secundar rar din clasa arseniaților, compus din arseniat hidroxid de zinc, remarcabil datorită cristalelor sale strălucitoare, galbene, verzi sau violete, care prezintă o fluorescență intensă sub razele ultraviolete.
• afiric — Termen de specialitate utilizat pentru a descrie o rocă magmatică sau vulcanică a cărei textură este extrem de fină, microcristalină ori vitroasă, fiind caracterizată prin absența totală a fenocristalelor (cristale mari vizibile cu ochiul liber). Rocile afirice se formează prin răcirea extrem de rapidă a lavei la suprafața scoarței terestre, fenomen ce împiedică dezvoltarea granulelor minerale macroscopice.
• alait — Mineral rar din clasa arseniaților, de natură structurală complexă, ce se prezintă sub formă de agregate cristaline microscopice sau cruste eflorescente; compus chimic natural ce conține arsenic și cupru hidratat, întâlnit ocazional în zonele de oxidare ale zăcămintelor polimetalice. Acest mineral prezintă un interes deosebit pentru colecționari și cercetătorii geologi datorită rarității sale și a condițiilor specifice de formare.
• alocroic — Care își schimbă culoarea sau prezintă nuanțe diferite în funcție de condițiile de iluminare, unghiul de privire ori factorii termici externi; termen utilizat structural pentru a descrie mineralele sau substanțele chimice ale căror proprietăți optice induc variații cromatice reversibile.
• alocromatism — Proprietate a unor minerale sau substanțe cristaline de a prezenta culori diverse din cauza prezenței unor impurități chimice fine, a unor incluziuni străine sau a unor defecte în rețeaua cristalină, și nu din cauza compoziției lor chimice de bază. În stare pură, aceste minerale sunt de regulă incolore sau albe, culoarea finală fiind determinată accidental de factori externi în timpul procesului de cristalizare.
• alvanit — Mineral natural rar din clasa vanadaților hidratați, compus structural dintr-un vanadat hidratat de aluminiu și zinc, având formula chimică Al3(VO4)(OH)6·2H2O sau corelată. Se prezintă sub formă de agregate microcristaline, cruste sau rozete de culoare roz-gălbui, albă sau cenușie, fiind întâlnit în zonele de oxidare ale zăcămitelor de uraniu și vanadiu.
• alvanită — Variantă formală sau adaptare structurală în genul feminin pentru termenul 'alvanit', utilizată uneori în literatura tehnică veche sau în traduceri mineralogice; rocă sau agregat mineral alcătuit preponderent din acest vanadat hidratat. Reprezintă un compus de interes pur științific și colecționistic datorită rarității sale extreme în scoarța terestră.
• analcid — Variantă terminologică sau grafică mai veche utilizată contextual pentru mineralul analcit, un silicat hidratat de sodiu și aluminiu din grupul zeoliților. Caracterizat structural prin cristale izometrice (icositetraedrice) albe, cenușii sau incolore, acest compus natural se formează prin procese hidrotermale în cavitățile rocilor magmatice bazaltice sau ca mineral autigen în unele roci sedimentare, fiind studiat în mineralogia sistematică pentru proprietățile sale de schimb ionic.
• analcit — Mineral din clasa silicaților (subclasa tectosilicați), considerat structural un membru al grupului zeoliților sau feldspatoizilor, având formula chimică NaAlSi2O6·H2O. Se prezintă sub formă de cristale cubice sau trapezoedrice (icositetraedrice) regulate, incolore, albe sau roz, cu luciu sticlos, întâlnite frecvent în geodele bazaltelor, în rocile magmatice alcaline și în unele depozite sedimentare lacustre saline.
• ancherit — Mineral din clasa carbonaților, compus dintr-un carbonat natural de calciu, magneziu, fier și mangan, izomorf cu dolomitul. Cristalizează în sistemul rhomboedric, având de obicei o culoare albă, cenușie, gălbuie sau brună (prin alterare) și un luciu sticlos până la perlat. Este întâlnit frecvent ca mineral de gangă în filoanele hidrotermale asociate cu minereurile metalifere.
• andradit — Mineral din grupul silicaților și subgrupul granaților, compus chimic din silicat de calciu și fier. Acest mineral structural se găsește în roci metamorfice (în special skarnuri și calcare cristaline) și se prezintă sub formă de cristale dodecaedrice sau trapezoedrice cu nuanțe de galben, verde, brun sau negru, fiind apreciat în varietățile sale rare (cum sunt demantoidul și melanitul) ca piatră semiprețioasă.
• antelie — Fenomen optic atmosferic rar, înrudit cu haloul, care constă în apariția unui punct luminos, alb sau colorat, situat pe cer în poziție exact opusă Soarelui (la aceeași înălțime deasupra orizontului). Acest fenomen structural este provocat de refracția și reflexia complexă a razelor de lumină solară prin rețelele de cristale de gheață hexagonale suspendate în norii de tip cirus din straturile superioare ale troposferei.
• antrachinonă — Dichetonă aromatică derivată structural din antracen, cu formula chimică C14H8O2, prezentă sub formă de cristale galbene, insolubile în apă; substanță obținută prin oxidarea antracenului sau prin sinteză din anhidridă ftalică și benzen. Acest compus organic funcționează ca intermediar fundamental în industria chimică pentru fabricarea coloranților antrachinonici stabili, a unor pigmenți de înaltă calitate și în producerea industrială a peroxidului de hidrogen.
• antrehiță — Un mineral rar din clasa sulfaților hidratați, care conține cupru și aluminiu, cristalizat în sistemul monoclinic. Descoperit de obicei ca un produs secundar de alterare în zonele de oxidare ale zăcămintelor de cupru hidrotermale, acest mineral se prezintă sub formă de agregate microcristaline sau cruste subțiri de culoare albastru-verzuie deschis până la turcoaz.
• aplotită — Varietate rară de rocă filoniană gnaisică sau gnais granitic fin, caracterizată printr-o structură aplitică sau microgranuloasă bine definită. Acest corp geologic este compus structural în principal din cuarț, feldspat plagioclaz și mice albe, prezentând un aspect macroscopic aplatizat sau șistos din cauza presiunilor tectonice metamorfice exercitate de-a lungul axelor cristaline.
• arsenolit — Mineral rar compus din trioxid de arsenic (As2O3), format prin oxidarea altor minerale care conțin arsenic în zonele superioare ale zăcămintelor metalifere. Cristalele sale sunt de obicei cubice sau octaedrice, de culoare albă, cenușie ori gălbuie, fiind caracterizate printr-o solubilitate relativ mare în apă și o toxicitate extrem de ridicată.