#dare

• acrosincarpie — Condiție structurală sau anomalie morfologică vegetală caracterizată prin fuziunea, sudarea ori unirea parțială a carpelelor sau a fructelor individuale exclusiv la nivelul extremităților lor superioare (apicale), în timp ce porțiunile inferioare sau bazele rămân distincte și separate în timpul dezvoltării.
• activare — Acțiunea de a activa și rezultatul ei; procesul structural prin care un sistem, un dispozitiv, un cont digital, o licență software sau o reacție chimică este pusă în funcțiune ori adusă într-o stare de operativitate activă. Reprezintă faza de tranziție funcțională de la starea latentă la starea executivă.
• adânci — A face ca o groapă, un șanț, o albie sau o cavitate să devină mai adâncă prin excavare sau săpare; a coborî sub nivelul existent. Ca verb reflexiv, reprezintă acțiunea de a pătrunde adânc într-un spațiu (pădure, peșteră) sau, în sens figurat, a se cufunda total în gânduri, studiu, somn, ori a se intensifica (despre crize, neînțelegeri, sentimente).
• adapta — A modifica structura, comportamentul, forma sau modul de funcționare al unui organism, sistem ori obiect pentru a-l face corespunzător unor noi condiții de mediu, cerințe sau circumstanțe. Ca verb reflexiv, reprezintă procesul biologic sau psihologic prin care o ființă vie se obișnuiește și își modifică funcțiile interne ori reacțiile externe pentru a supraviețui și a se integra într-un mediu nou.
• adaptare — Acțiunea de a se adapta și rezultatul ei; procesul prin care un organism viu sau un grup social devine compatibil cu mediul său extern sau cu noi cerințe existențiale. În artă și cinematografie, reprezintă modificarea structurală și reconfigurarea unei opere (cum ar fi transpunerea unui roman într-un scenariu de film sau adaptarea unei piese de teatru pentru radio), păstrând esența operei originale.
• adelfogamie — Formă de reproducere sau modalitate de fertilizare întâlnită la unele plante, ciuperci și organisme inferioare, constând în fuziunea a doi gameți sau a două celule sexuale ce provin de la indivizi frați, tulpini înrudite direct ori din același organism-mamă. Acest tip de consangvinizare biologică extremă tinde să fixeze caracterele genetice existente, limitând diversitatea și variabilitatea în cadrul populației.
• adevărare — Acțiunea de a adevăra și rezultatul ei; proces structural, metodologic sau teoretic de stabilire ori confirmare a adevărului unei propoziții, teorii sau stări de fapt. În filozofia cunoașterii, termenul se referă la actul conștient de validare prin care un enunț abstract este recunoscut ca fiind conform cu realitatea experimentală ori cu regulile logice formale.
• adeverire — Acțiunea de a adeveri și rezultatul ei; proces structural sau metodologic prin care se confirmă veridicitatea unei afirmații, ipoteze, prevestiri sau stări de fapt. În sens administrativ, reprezintă actul formal de certificare ori atestare a unui document sau a unei calități juridice prin dovezi incontestabile, în timp ce în sens filozofic reflectă materializarea unei intuiții ori bănuieli în realitatea obiectivă.
• adînca — Grafie alternativă (cu 'î' în interiorul cuvântului) pentru verbul a adânci; acțiunea de a face ca ceva să devină mai adânc, de a mări profunzimea unei cavități, a unui canal sau a unei ape. În sens figurat, exprimă procesul de intensificare a unei stări, de cercetare minuțioasă ori studiere profundă a unei probleme, respectiv evoluția spre o fază mai gravă sau mai complexă.
• admite — A accepta ca adevărat, valabil, plauzibil sau corect; a recunoaște o stare de fapt, o eroare ori o teorie; a primi o persoană într-o instituție, colectivitate ori la un examen; a îngădui, a tolera sau a permite desfășurarea unei acțiuni în conformitate cu normele stabilite. Acest verb exprimă un act structural de validare intelectuală, administrativă sau etică.
• Aenesidemos — Enesidem; filozof sceptic grec din secolul I î.Hr., născut în Knossos (Creta), celebru pentru relansarea și structurarea pyrrhonismului în Alexandria. Este autorul lucrării pierdute 'Discursuri pyrrhonice' și creatorul celor zece tropi (moduri de argumentare) prin care demonstra imposibilitatea obținerii unei cunoașteri absolute și necesitatea suspendării judecății (epoche).
• afirmare — Acțiunea de a afirma și rezultatul ei; susținere categorică a unui adevăr sau a unei opinii; declarație fermă. În sens psihologic și sociologic, reprezintă procesul de impunere a propriei personalități, a talentului sau a autorității într-un grup social ori profesional, conducând la dobândirea unui statut recunoscut și a succesului.
• afișa — 1. A pune un afiș, o înștiințare sau un anunț într-un loc public pentru a fi văzut de toată lumea. 2. În informatică, a prezenta date, texte sau imagini pe ecranul unui monitor ori pe un dispozitiv electronic de redare. 3. Sub formă reflexivă sau tranzitivă (figurat), a manifesta în mod ostentativ, public sau demonstrativ un sentiment, o calitate, o opțiune ori o relație, cu scopul de a atrage atenția sau de a epata.
• afișabil — Care poate fi afișat, expus sau prezentat în mod vizibil pe un ecran electronic, pe un monitor, pe un panou publicitar sau pe orice alt dispozitiv de redare a informației. În programare și design digital, termenul descrie datele, caracterele sau elementele grafice care îndeplinesc condițiile tehnice de formatare și compatibilitate pentru a fi randate corect și făcute accesibile utilizatorului.
• afișare — Acțiunea de a afișa și rezultatul ei. 1. Expunere publică, oficială sau comercială a unui anunț, a unei liste ori a unui poster într-un loc special amenajat. 2. În informatică, procesul de randare și prezentare vizuală a datelor, textelor, elementelor grafice sau ferestrelor de aplicație pe ecranul unui dispozitiv electronic.
• afundare — Acțiunea de a afunda și rezultatul ei; procesul fizic de coborâre a unui corp sub nivelul unei suprafețe lichide sau în interiorul unui sol moale; lăsare sau tasare structurală a unei construcții ori a unui teren sub influența unei greutăți mari sau a cedării bazei.
• agațament — Acțiunea de a se agăța sau starea a ceea ce este agățat; dispozitiv, sistem structural sau punct mecanic de prindere special conceput pentru a suspenda, fixa sau ancora o componentă, un cablu ori un echipament utilitar. În limbajul tehnic sau regional, termenul descrie modalitatea fizică de cuplare sau conexiunea structurală dintre două elemente mobile sau fixe.
• agățare — Acțiunea de a agăța și rezultatul ei; procesul fizic prin care un obiect este prins, suspendat sau fixat de un suport pentru a atârna în aer. În sens mecanic sau tehnic, reprezintă prinderea accidentală sau intenționată a unui element mobil într-un punct fix ori obstacol, iar în limbajul familiar sau argotic de zi cu zi, definește acțiunea de abordare a unei persoane în scopul inițierii unui flirt.
• agățător — Piesă, dispozitiv sau accesoriu (cârlig, clemă, inel) folosit pentru a suspenda, prinde sau fixa un obiect astfel încât să atârne; ca adjectiv, descrie un organism sau un organ vegetal/animal adaptat pentru prindere sau cățărare, cum sunt păsările agățătoare (din ordinul Piciformes, de exemplu ciocănitoarea) sau cârceii unor plante.
• agirsemâi — Termen istoric și arhaism de origine otomană folosit în trecut pentru a desemna o taxă oficială, un impozit sau o dare specială percepută în Țările Române asupra anumitor categorii de bunuri, tranzacții sau activități comerciale reglementate de administrația turcă. În sens structural administrativ, reflectă jargonul fiscal al epocii fanariote și structura dărilor complexe impuse comunităților locale.