#decora

• argintărie — Ansamblu sau colecție de obiecte de uz casnic, tacâmuri, sfeșnice, vase decorative sau piese de cult confecționate integral din argint sau acoperite cu un strat din acest metal prețios; prin extensie, termenul desemnează meșteșugul tăierii și prelucrării argintului, magazinul sau atelierul unde se produc și se vând aceste piese fine, precum și tezaurul monetar sau de podoabe al unei familii.
• argintiu — Care are culoarea, aspectul, strălucirea sau reflexele metalice specifice argintului; alb-cenușiu strălucitor. În sens cromatic și fizic, descrie o nuanță caracterizată printr-un coeficient ridicat de reflexie a luminii, utilizată des pentru a defini aspectul unor specii biologice (ex. pești, frunze), finisaje industriale, vopsele metalizate sau elemente de design decorativ.
• arginturi — Denumire colectivă folosită pentru a desemna totalitatea obiectelor, vaselor, tacâmurilor sau podoabelor confecționate din argint ori acoperite cu o peliculă fină din acest metal prețios alb; prin extensie, termenul evocă tezaurul casnic de preț al unei familii sau piesele liturgice valoroase păstrate în seifurile instituțiilor de cult.
• arhivoltă — Element decorativ sau profilatură care îmbracă fața exterioară a unei arcade sau a unui arc de triumf; mulură ornamentală plasată deasupra unei deschideri (ușă, fereastră) care urmărește curbură arcului, fiind specifică stilurilor arhitecturale romanic, gotic și baroc.
• Art Déco — Stil artistic și de design mondial, dominant în deceniile 1920 și 1930, caracterizat prin utilizarea unor forme geometrice clare, linii drepte și frânte, simetrie riguroasă, culori intense și materiale luxoase (cum ar fi cromul, sticla, bachelita și esențele de lemn exotic). Apărut în Franța ca o expresie a modernității și a progresului tehnologic, a influențat profund arhitectura urbană, designul de interior, moda și artele decorative globale.
• Art Nouveau — Stil artistic internațional, de tranziție, manifestat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (aproximativ între 1890 și 1910), caracterizat prin utilizarea liniilor sinuoase, asimetrice, inspirate din formele organice ale naturii (plante, flori, valuri, siluete feminine elegante). Cunoscut sub diverse denumiri regionale (Secession în Austria, Jugendstil în Germania), acest curent a revoluționat arhitectura, designul grafic, sticlăria și feroneria decorativă, promovând conceptul de artă totală.
• asparagus — Denumire științifică și populară pentru un gen de plante erbacee sau arbustive din familia Asparagaceae, cultivat frecvent ca plantă decorativă de apartament datorită frunzelor sale extrem de fine, ramificate sub formă de ace, acoperite de un verde intens. În sens culinar sau horticol restrâns, termenul face trimitere directă la sparanghel (Asparagus officinalis), o plantă legumicolă ale cărei mlădițe tinere și fragede sunt recunoscute la nivel mondial ca o delicatesă gastronomică rafinată.
• Asparagus plumosus — Denumirea științifică sinonimă pentru Asparagus setaceus, o plantă perenă cățărătoare din familia Asparagaceae, originară din sudul Africii, cultivată frecvent ca plantă decorativă de interior sau de seră; este apreciată pentru ramurile sale extrem de fine, delicate și ramificate orizontal, care seamănă cu niște pene verzi de pasăre, fiind utilizată intens în aranjamentele florale.
• Asparagus sprengeri — Denumire științifică atribuită unei plante erbacee perene (clasificată modern ca Asparagus aethiopicus 'Sprengeri') din familia Asparagaceae, originară din Africa de Sud; este cultivată pe scară largă ca plantă decorativă de interior sau de grădină datorită lăstarilor săi lungi, curgători și pendenți, acoperiți cu cladodii aciculare de un verde intens ce seamănă cu niște frunze fine, fiind foarte apreciată în aranjamentele floristice globale.
• Asplenium — Gen taxonomic major de ferigi din familia Aspleniaceae, cunoscut sub numele popular de splenuță sau feriguță; cuprinde peste 700 de specii cosmopolite, epifite sau terestre, adaptate la medii umbroase, stânci calcaroase și scoarța arborilor tropicali. Se caracterizează prin rizomi scurți, frunze adesea pieloase, întregi sau divizate, și sori alungiți dispuși oblic de-a lungul nervurilor secundare, fiind cultivate global și ca plante ornamentale rezistente.
• atârnătoare — Forma de feminin singular sau plural pentru adjectivul 'atârnător'; care atârnă, pendulează sau este conceput pentru a fi suspendat. Ca substantiv feminin, termenul desemnează un obiect auxiliar de uz casnic sau decorativ (un lanț, o sfoară, un suport) folosit pentru a prinde și a menține ceva în stare suspendată, sau o plantă decorativă ale cărei tulpini și flori se dezvoltă curgând în jos din ghivece speciale.
• atripurpureum — Epitet specific latinesc utilizat în nomenclatura botanică (la forma neutră) pentru a descrie plante, varietăți sau cultivare care au frunze, flori sau tulpini de o culoare purpurie închisă, aproape neagră. Acest termen structural servește la diferențierea taxonomică a acelor taxoni care prezintă o acumulare masivă de pigmenți antocianici în țesuturile lor exterioare.
• atropunicea — Epitet specific latinesc utilizat în nomenclatura botanică internațională (la forma feminină) pentru a desemna plante, flori sau varietăți vegetale care au o culoare roșu-purpuriu închis, intensă sau sângerie. Acest termen descriptiv servește drept indicator structural în taxonomie pentru a diferenția exemplarele cu un nivel ridicat de pigmenți naturali de tip antocianici față de formele tipice ale speciei.
• atrorubens — Epitet specific latinesc cu terminație unică utilizat în nomenclatura botanică și zoologică pentru a descrie o specie, o varietate sau un organ vegetal care are culoarea roșu închis, roșu-negricios sau roșu-rubiniu întunecat. Acest calificativ structural servește la delimitarea precisă a acelor taxoni care prezintă o nuanță intensă și întunecată a țesuturilor foliare sau a petalelor.
• Aubusson — Oraș în centrul Franței (departamentul Creuse), faimos la nivel mondial pentru tapiseriile și covoarele sale țesute manual începând din secolul al XV-lea; Tapiserie de Aubusson. Meșteșugul tradițional al țeserii tapiseriilor din Aubusson este înscris în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO, fiind recunoscut pentru tehnicile sale unice de redare a scenelor narative și a motivelor vegetale complexe pe războaie de țesut orizontale.
• aureo-variegata — Formă de feminin singular a unui adjectiv compus utilizat în nomenclatura binară botanică și horticolă pentru a descrie un cultivar sau o varietate de plantă ale cărei frunze sunt tărcate, pestrițe sau panachate cu pete și dungi de o intensă nuanță galbenă-aurie.
• avântul țării — Expresie care desemnează progresul accelerat, dezvoltarea generalizată și elanul constructiv al unui stat pe plan economic, cultural, social sau militar; în istoria României, sintagma poartă o încărcătură specifică, fiind titlul oficial al Medaliei 'Avântul Țării', instituită în anul 1913 de regele Carol I pentru a recompensa participanții la Campania din Bulgaria. În sens modern, descrie o perioadă de boom, modernizare structurală sau renaștere națională.
• azulejos — Plăci ceramice subțiri, de formă pătrată sau dreptunghiulară, smălțuite și decorate pe o singură față cu motive geometrice, vegetale sau scene figurative complexe, caracteristice arhitecturii tradiționale din Spania și, în mod special, din Portugalia. Aceste elemente structurale sunt utilizate pentru placarea pereților interiori și exteriori ai palatelor, bisericilor sau caselor, având atât rol decorativ, cât și de protecție împotriva umidității.
• baga — Substanță cornoasă, dură, translucidă și frumos colorată în nuanțe de galben și maro, obținută din carapacea unor specii de broaște țestoase marine (în special Eretmochelys imbricata). Datorită plasticității sale la cald și a aspectului estetic deosebit, a fost utilizată din antichitate în artele decorative pentru confecționarea pieptenilor, ramelor de ochelari, cutiilor de lux sau pentru incrustarea pieselor de mobilier rafinat.