#diminutiv

• asteluș — Denumire populară sau regională aplicată unor specii de plante erbacee din familia Asteraceae (cum ar fi margaretele sălbatice sau speciile pitice din genul Aster) ale căror flori au petalele dispuse în formă de raze, amintind vizual de o stea mică; termenul este folosit uneori în mod afectiv în poezia populară sau în graiurile locale pentru a descrie florile de câmp.
• astrucuș — Diminutiv regional sau variantă lexicală locală pentru un mic adăpost, o acoperitoare strânsă, o prelată rudimentară ori o gramadă de paie și frunze menită să astupe sau să protejeze un obiect de dimensiuni reduse împotriva gerului. În unele subdialecte, termenul definește capacul improvizat al unei lăzi de provizii sau stratul protector fin de pământ așezat peste bulbii florilor.
• atârnăței — Forma de plural a substantivului masculin diminutival 'atârnățel'. În limbajul popular, pastoral sau regional, termenul descrie obiecte de dimensiuni mici care atârnă sau pendulează (cum ar fi franjurile mici, ciucurașii unei traiste sau elemente decorative ale portului popular). De asemenea, în etno-botanică, desemnează inflorescențele lungi și subțiri ale unor plante sau varietăți de ciuperci parazite care cresc suspendate pe scoarța copacilor.
• atârnățel — Formă diminutivală singulară pentru un obiect care atârnă, pendulează sau stă suspendat în mod lejer; mic ciucure, pandantiv rudimentar sau ornament textil de mici dimensiuni. În mediul rural arhaic, cuvântul descria o mică prelungire flexibilă a unui ham, a unei plase de pescuit sau, în sens botanic, codița subțire și suspendată a unui fruct mic ori a unei ciuperci de copac.
• atâtic — Variantă fonetică regională, rară sau populară a cuvântului „atât”, utilizată cu o nuanță diminutivală sau restrictivă pentru a exprima o cantitate foarte mică, o măsură redusă sau o intensitate minimă dintr-un fenomen. Este întâlnită în graiurile arhaice ale anumitor micro-comunități rurale, funcționând adesea pentru a sublinia caracterul nesemnificativ sau limitat al unui obiect ori al unei stări.
• atâtica — Formă diminutivală, intensivă și familiară a cuvântului „atâta” (sau „atât”); indică o cantitate mică sau determinată evaluată cu un sentiment de simpatie, uimire ori minimalism. În limbajul colocvial și în anumite graiuri regionale, se folosește adesea însoțită de un gest al mâinii (care arată dimensiunea) pentru a sublinia că un obiect sau un fenomen este foarte mic, redus ca proporții sau limitat ca importanță.
• atâticuța — Formă hipocoristică și afectivă de dublu diminutiv a cuvântului „atât” (sau „atâtica”), utilizată în limbajul familial, în vorbirea cu copiii mici ori în graiurile populare pentru a desemna o cantitate infimă, microscopică sau simbolică dintr-un obiect ori fenomen. Exprimă o nuanță deosebită de duioșie, simpatie sau minimalism extrem, fiind adesea acompaniată de un gest sugestiv al degetelor.
• atâtuca — Variantă fonetică diminutivală, familiară și regională a cuvântului „atâta” (sau „atâtica”), utilizată pentru a exprima o cantitate determinată, relativ mică sau evaluată printr-o nuanță de subiectivitate emoțională. Este des întâlnită în graiurile din anumite provincii istorice sau în vorbirea cotidiană informală, servind drept mod expresiv de a limita proporțiile unui obiect sau intensitatea unei stări.
• atâtuța — Formă afectivă, hipocoristică sau diminutivală a cuvântului „atâta” (sau „atât”), utilizată cu precădere în limbajul familial, în vorbirea cu copiii mici ori în graiurile populare pentru a desemna o cantitate foarte mică, drăgălașă sau simbolică. Exprimă o nuanță puternică de duioșie, mângâiere sau minimalism, fiind adesea folosită pentru a limita o porție de mâncare sau dimensiunea unui obiect în mod ludic.
• ațișoară — Fir subțire și scurt de ață, utilizat în mod curent în activitățile de croitorie sau cusut domestic; ațică. În sens biologic sau anatomic, termenul descrie filamentele delicate, structurile fibroase sau nervurile fine observate pe frunzele anumitor plante ori în țesuturile organice, sugerând o formă fragilă și liniară.
• ațucă — Diminutiv al cuvântului 'ață'; fir de ață foarte subțire, scurt sau fin, utilizat de obicei în contextul cusăturilor delicate sau al detaliilor textile de mici dimensiuni. În graiurile regionale, termenul poate descrie, de asemenea, o ață fragilă sau capătul rămas dintr-un ghem, fiind folosit popular și pentru a exprima o legătură simbolică foarte subțire ori o ultimă speranță de care se agață cineva.
• aurel — Formă diminutivală rară și arhaică a substantivului 'aur', folosită popular în trecut pentru a desemna o monedă mică de aur, o bobiță de aur nativ obținută din spălarea aluviunilor sau o decorație metalică miniaturală cu reflexe galbene-strălucitoare.
• aușuc — Formă diminutivală arhaică și regională derivată din termenul 'auș', folosită pentru a desemna un bătrânel simpatic, un moșneag sfătos sau, în sens ornitologic popular, un aușel (pasăre de talie foarte mică). În credințele mitologice românești, termenul face trimitere la o prezență familială protectoare, un spirit ancestral al bunicilor sau străbunicilor evocat cu afecțiune în comunitățile rurale.
• avaniță — Formă diminutivală arhaică sau variantă regională rară pentru 'avanie'; o jignire mai mică, o șicană măruntă sau o nedreptate de importanță redusă, dar sâcâitoare, comisă de cineva. În anumite graiuri vechi, termenul putea descrie și o mică taxă abuzivă sau o strânsoare neprevăzută impusă de zapcii.
• nicosoișor — Formă diminutivală extrem de rară, regională sau arhaică, derivată dintr-un nume propriu ori dintr-o denumire populară de plantă sau obiect (asimilată contextual cu varietăți pomicole ori regionalisme din zona Moldovei); desemnează o entitate de dimensiuni reduse sau o ipostază hipocoristică utilizată în graiul rural.