#diminutiv

• armioară — Formă diminutivală rară sau variantă populară regională extrasă din vocabularul botanic sau agrar, folosită uneori ca apelativ afectiv pentru specia Armeria (iarba-de-mar) sau pentru a descrie o structură vegetală mică, o ramură subțire ori o plantă decorativă cu aspect de tufă compactă și gingașă. Acest cuvânt păstrează o valoare strict etnolingvistică și stilistică în anumite graiuri rurale, reflectând tendința vorbitorilor nativi de a diminutiva denumirile elementelor naturale.
• arnăuțel — Denumire populară și regională atribuită unei specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor (Adonis vernalis), cunoscută în mod obișnuit sub numele de后台 'ușorul-găinușii' sau 'mărarul-asprului'. Termenul este utilizat și ca un diminutiv rar, uneori simpatic sau ironic, pentru un arnăut tânăr, un băiețel bătăuș, îndărătnic sau un flăcău care epatează prin curaj și atitudine sfidătoare.
• aromânaș — Formă diminutivală, hipocoristică și adesea afectuoasă pentru un aromân (în special un copil, un băiat tânăr sau un flăcău macedoromân). Termenul este utilizat în graiul popular, în poezii tradiționale sau în cadrul comunității pentru a exprima simpatia, atașamentul familial, apartenența culturală sau o notă de familiaritate caldă în relațiile sociale de zi cu zi.
• arșeluță — Denumire populară regională acordată unei plante erbacee de dimensiuni mici sau unui tip de vegetație rezistentă la secetă, care crește în zone calcaroase și aride, fiind strâns legată etimologic de cuvântul 'arșiță' sau de rădăcina verbală 'a arde'. În anumite graiuri locale, termenul este utilizat și în sens figurat ca un diminutiv afectiv sau descriptiv pentru a indica o arsură minoră a pielii sau o senzație trecătoare de usturime termică provocată de expunerea la soare ori de contactul cu plante urticante.
• arțăraș — Formă diminutivală a cuvântului 'arțar'; arbore foios tânăr, de dimensiuni reduse, sau puiet aparținând genului Acer. În silvicultură și amenajarea peisagistică, termenul face referire la exemplarele mici utilizate în pepiniere pentru reîmpăduriri sau la speciile decorative pitice cultivate în parcuri pentru coloritul spectaculos al frunzelor palmate.
• arțărel — Variantă diminutivală pentru 'arțar', desemnând un puiet de arțar sau un exemplar tânăr și fragil din genul Acer. În limbajul popular, termenul poate face referire și la specii de arbuști din aceeași familie botanică ce nu ating dimensiunile unui arbore falnic, fiind utilizați pentru garduri vii sau stabilizarea marginilor de pădure.
• articolaș — Diminutiv al substantivului 'articol'; text jurnalistic sau literar de foarte mici dimensiuni, adesea cu caracter informativ rapid, publicat într-o rubrică secundară a unei gazete. În stil colocvial sau ironic, termenul poate descrie un text scris fără profunzime ori o încercare minoră de analiză, iar în lingvistică se poate referi la utilizarea glumeață ori contextuală a unei forme de determinare gramaticală reduse.
• articuluș — Formă diminutivală regională sau arhaică derivată din 'articulu' sau 'articol'; desemnează un text publicistic, literar ori legislativ de foarte mici dimensiuni, o notiță rapidă într-o gazetă veche sau un paragraf scurt dintr-o pravilă. Termenul poartă adesea o nuanță stilistică ușor familiară, populară sau peiorativă în funcție de contextul literar în care este integrat, fiind întâlnit sporadic în scrierile din secolul al XIX-lea.
• arvălucă — Formă diminutivală, regională și afectivă derivată din substantivul 'arvă', folosită în graiurile populare pentru a desemna o mică plantație de viță-de-vie situată pe un teren plan din apropierea gospodăriei sau o variantă scurtă, mai simplă, a dansului popular tradițional omonim, jucat de obicei de copii sau tineri la adunările sătești.
• arvunel — Formă diminutivală a substantivului 'arvun' sau 'arvună'; sumă mică de bani ori un gaj simbolic oferit în avans pentru a rezerva un bun de mică valoare sau pentru a pecetlui o înțelegere simplă, amicală. În context rural sau tradițional, reflectă structural un gest de curtoazie comercială menit să consolideze încrederea reciprocă între parteneri înainte de plata integrală.
• așchioară — Diminutiv al substantivului 'așchie'; fragment extrem de mic, fin și subțire desprins dintr-un corp solid de lemn, metal sau piatră. Datorită dimensiunilor sale reduse, reprezintă un reziduu microscopic frecvent în atelierele de tâmplărie sau prelucrări mecanice, fiind periculoasă în caz de contact ocular sau penetrare cutanată.
• așchiță — Diminutiv al substantivului 'așchie'; o așchie foarte mică, subțire și ascuțită desprinsă dintr-un material lemnos, metalic ori din sticlă. În sens familiar sau figurat, termenul poate descrie o persoană foarte slabă, măruntă ori un fragment nesemnificativ dintr-un ansamblu.
• așchiuță — Diminutiv al substantivului 'așchie'; fragment minuscul, extrem de subțire și ascuțit desprins dintr-o masă lemnoasă, metalică, de sticlă sau de piatră în timpul proceselor de debitare, cioplire ori fracturare. În sens familiar, termenul este utilizat pentru a descrie o persoană de statură foarte mică și firavă sau un element structural de proporții microscopice.
• ascuțițel — Formă diminutivală a adjectivului 'ascuțit'; care are vârful sau tăișul ușor subțiat, delicat ori discret prelucrat pentru a fi fin și penetrant. Este utilizat în limbajul colocvial sau literar pentru a descrie un obiect mic cu trăsături geometrice fine sau, în sens figurat, pentru a caracteriza o privire ageră, o remarcă subtilă și discret ironică ori o voce subțirică.
• așezălaș — Formă diminutivală, regională sau arhaică ce desemnează o așezare de dimensiuni reduse, un mic adăpost, o colibă, o locuință modestă ori un loc temporar de odihnă amenajat la țară sau în zone montane. Acest termen structural surprinde o notă de simplitate rurală, fiind utilizat în graiurile locale pentru a descrie un spațiu de refugiu discret în mijlocul naturii.
• asinaș — Formă diminutivală, populară sau regională pentru cuvântul 'măgăruș' sau 'măgărel' (derivat de la 'asin', termenul livresc/arhaic pentru măgar); desemnează un asin mic, un pui de măgar sau este utilizat ca termen afectuos în limbajul popular. Reflectă structura lexicală tradițională de formare a diminutivelor prin intermediul sufixului specific limbii române.
• asinel — Formă diminutivală, afectivă sau populară folosită pentru a desemna un măgăruș tânăr ori un asin de dimensiuni mici. În basmele populare și în literatura cultă regională, acest termen structural înfățișează animalul într-o lumină pozitivă, delicată, subliniind blândețea, răbdarea, atașamentul său față de gospodari ori utilitatea sa în micile munci de pe lângă casă.
• asprilișor — Un pic aspru, moderat de rugos sau ușor astringent la gust; termen diminutival folosit pentru a descrie o suprafață, o țesătură ori o substanță care prezintă mici asperități, fără a fi însă complet dură sau deranjantă la atingere. În oenologie, descrie un vin tânăr care are o aciditate discretă și o tentă ușor tăioasă pe palat.
• asprișoară — Forma de feminin a adjectivului asprișor, care înseamnă destul de aspră, moderat de rugoasă sau ușor astringentă; în botanica populară, este o denumire regională atribuită unor specii de plante erbacee ale căror frunze sau tulpini sunt acoperite cu perișori rigizi care lasă o senzație aspră la pipăit (cum ar fi ascuțitoarea sau unele varietăți de iarbă).
• asprișor — Ceva mai puțin aspru, moderat de rugos sau ușor astringent; adjectiv diminutival folosit pentru a descrie o textură, o suprafață sau un gust care prezintă o asprime discretă, fără a deveni însă complet dură; în oenologie, desemnează un vin tânăr, proaspăt și cu o aciditate ușor ridicată, iar în botanica populară este numele unei specii de plante din familia boragineelor, cu frunze acoperite de perișori rigizi.