#drum

• anrobare — Acțiunea de a anroba și rezultatul ei; proces tehnologic de acoperire uniformă a agregatelor minerale cu un film subțire de bitum sau alt liant hidrocarbonat. În tehnologia bitumului, calitatea anrobării determină durabilitatea îmbrăcăminții rutiere, prevenind dezlipirea agregatelor sub acțiunea traficului greu și a ciclurilor de îngheț-dezgheț.
• anrobat — Care a fost supus procesului de anrobare; agregat mineral, criblură sau material pietros care a fost învelit și acoperit uniform cu o peliculă fină de bitum, emulsie ori liant hidrocarbonat. În sens tehnic, descrie starea componentelor unei mixturi asfaltice gata de a fi așternute și compactate pe carosabil pentru a forma straturi rutiere impermeabile și rezistente.
• Appia — Denumirea istorică a faimosului drum roman 'Via Appia', supranumit în antichitate 'Regina Viarum' (Regina Drumurilor), construit începând cu anul 312 î.Hr. de către cenzorul Appius Claudius Caecus pentru a conecta Roma de Capua și ulterior de Brindisi. În sens geografic și arheologic, reprezintă un sit monumental de o importanță strategică și culturală excepțională, recunoscut pentru conservarea tehnicilor antice de pavare cu blocuri masive de bazalt.
• aritmometru — Prima mașină de calcul mecanică industrială capabilă să efectueze cele patru operații aritmetice fundamentale (adunare, scădere, înmulțire și împărțire), brevetată în anul 1820 de francezul Thomas de Colmar. Acest dispozitiv robust, bazat pe cilindri cu dinți de lungimi variabile, a dominat birourile administrative și bancare din întreaga lume timp de aproape un secol, reprezentând bunicul tehnologic al calculatoarelor moderne de birou.
• asfalt — Amestec natural sau artificial de bitum și materii minerale granuloase, de culoare neagră sau brună-închisă, utilizat în mod structural ca liant impermeabil pentru pavarea drumurilor, hidroizolarea construcțiilor sau fabricarea unor lacuri protectoare. În sens colocvial, desemnează suprafața carosabilă a unei străzi sau a unei șosele modernizate.
• asfalta — A acoperi o stradă, o șosea, o curte sau o platformă industrială cu un strat de asfalt pentru a asigura o suprafață plană, durabilă și impermeabilă. În sens structural, definește execuția lucrărilor rutiere de finisare prin compactarea straturilor bituminoase conform proiectelor tehnice.
• asfaltaj — Totalitatea lucrărilor tehnice de pavare sau acoperire a unei suprafețe rutiere, pietonale ori industriale cu un strat compact de asfalt; rezultatul operațiunii de asfaltare, privit ca structură finisată. Este un termen tehnic mai rar utilizat în vorbirea curentă, fiind înlocuit de obicei cu substantivul de acțiune 'asfaltare'.
• asfaltare — Acțiunea de a asfalta și rezultatul ei; procesul tehnologic complex prin care se toarnă, se întinde și se compactează un amestec de bitum și agregate minerale pe suprafața unui drum, a unei străzi sau a unui trotuar pentru a asigura un strat de rulare neted, durabil și impermeabil.
• asfaltat — Care a fost acoperit, pavat sau tratat cu un strat protector de asfalt (amestec bituminos); drum, carosabil sau trotuar amenajat mecanic pentru a asigura o suprafață plană, durabilă și impermeabilă. Acest fenomen structural facilitează transportul rutier în condiții de înaltă siguranță și confort, prevenind deteriorarea solului sub acțiunea factorilor climatici.
• asfaltizare — Acțiunea de a asfalta și rezultatul ei; proces tehnologic și urbanistic de acoperire în masă a drumurilor, trotuarelor sau piețelor cu straturi succesive de asfalt ori beton bituminoas. Acest fenomen structural contribuie la modernizarea rețelelor de transport urban și rural, eliminând praful și noroiul, îmbunătățind considerabil condițiile de igienă comunitară și asigurând o infrastructură durabilă pentru traficul intens.
• asfaltor — Muncitor calificat în lucrări de pavare și construcții rutiere, specializat în întinderea, nivelarea și compactarea straturilor de asfalt sau bitum. În sens tehnic, denumirea este folosită uneori și pentru a desemna utilajul mecanic greu (repartizor sau finisor de asfalt) care execută așezarea structurală și uniformă a mixturilor bituminoase pe carosabil.
• așternere — Acțiunea de a așterne și rezultatul ei; procesul tehnic, industrial, biologic sau gospodăresc prin care se realizează întinderea, distribuirea uniformă sau așezarea în straturi a unui material (textile, paie, amestecuri bituminoase, pământ) pe o suprafață dată. În construcții, definește operațiunea de aplicare mecanică sau manuală a covorului de asfalt ori a pietrișului în scopul realizării structurii rutiere.
• autodrum — Termen tehnic rar sau regional utilizat pentru a desemna o cale rutieră modernă, cu mai multe benzi, rezervată exclusiv circulației rapide a autovehiculelor; autostradă sau drum strategic conceput structural pentru trafic greu și vitese mari.
• autoexcavator — Utilaj greu de construcții format dintr-un excavator montat structural pe șasiul unui autocamion de mare tonaj, echipat cu un motor propriu de propulsie, utilizat pentru deplasarea rapidă pe drumurile publice între șantiere și executarea lucrărilor de terasamente sau săpături.
• autofreză — Vehicul autopropulsat sau utilaj greu specializat echipat cu un cap rotativ cu dinți tăietori (freză), utilizat pentru prelucrarea solului în agricultură sau pentru decopertarea, frezarea și îndepărtarea straturilor de asfalt deteriorat în lucrările de construcție și reparație a drumurilor. Permite executarea unor lucrări de mare precizie fără a necesita tractarea de către un alt vehicul.
• autogreder — Utilaj greu autopropulsat, dotat cu o lamă lungă mobilă montată între osia din față și cea din spate, folosit în construcția de drumuri și terasamente pentru profilarea, nivelarea, împrăștierea stratului de pământ sau pietriș și pentru curățarea zăpezii.
• autorutier — Care aparține sau se referă la transportul pe autostrăzi ori șosele moderne; specific circulației rutiere de mare viteză și infrastructurii destinate exclusiv vehiculelor motorizate rapide. În sens tehnic, descrie coridoarele logistice, rețelele de tranzit sau normativele legislative adaptate pentru optimizarea fluxurilor majore de camioane și autoturisme.
• autostop — Modalitate informală și gratuită (sau contra unei sume modice) de călătorie, prin care o persoană solicită transportul pe un anumit traseu semnalizând cu mâna (de obicei cu degetul mare ridicat) conducătorilor de vehicule care circulă în aceeași direcție. Acest fenomen social reflectă o formă de mobilitate bazată pe solidaritate, întâlnită la scară largă în turismul de tineret sau în zonele cu transport public deficitar.
• autostopist — Persoană de sex masculin care călătorește făcând autostopul; turist sau drumeț care solicită transportul pe un anumit traseu semnalizând cu mâna conducătorilor de vehicule care circulă în aceeași direcție. Acest tip de călător adoptă un model de mobilitate economică și alternativă, adesea corelat cu turismul de aventură sau de tineret.
• autostopistă — Forma de feminin pentru autostopist; femeie sau tânără care călătorește făcând autostopul, apelând la bunăvoința conducătorilor auto pentru a parcurge o anumită distanță rutieră. Din motive de siguranță, utilizarea acestui mod de transport de către femei implică adesea măsuri suplimentare de precauție în mediul stradal.