#echipament

• alpenștoc — Baston lung de lemn, rezistent, prevăzut la capătul inferior cu un vârf metalic ascuțit (virolă), utilizat în trecut de către alpiniști și excursioniști ca sprijin esențial structural în timpul escaladărilor pe pante abrupte, ghețari sau terenuri accidentate. În echipamentul montan modern, acest instrument tradițional a fost înlocuit treptat de pioleți și bețe de trekking telescopice.
• antichimic — Care protejează împotriva efectelor nocive ale substanțelor chimice toxice, ale gazelor de luptă sau ale poluanților industriali; conceput pentru a neutraliza, bloca ori decontamina agenții chimici agresivi. În domeniul militar și al protecției civile, termenul descrie echipamente de siguranță, cum sunt măștile de gaze sau costumele izolante special proiectate pentru intervenții în medii contaminate.
• antideflagrant — Care previne, împiedică sau rezistă la deflagrații și explozii; conceput structural pentru a izola scânteile, flăcările sau temperaturile înalte în interiorul unei carcase, împiedicând astfel aprinderea atmosferei potențial explozive din mediul înconjurător. Este o caracteristică obligatorie pentru echipamentele electrice și de iluminat utilizate în medii industriale periculoase, cum ar fi rafinăriile sau minele de cărbune.
• antigrizu — Care este conceput structural sau tratat chimic pentru a preveni aprinderea, propagarea sau explozia amestecurilor periculoase de gaz metan și aer din subteran, cunoscute sub numele de grizu. În sens tehnic, termenul descrie echipamente de siguranță, materiale izolatoare sau dispozitive electrice etanșe destinate utilizării în medii miniere cu risc ridicat de deflagrație.
• aparataj — Ansamblu complex format din mai multe aparate, dispozitive, instrumente și accesorii tehnice interconectate structural, utilizat pentru controlul, comutarea, protecția sau distribuția energiei electrice ori pentru executarea unei operații industriale specifice. În limbajul curent, termenul poate descrie totalitatea echipamentelor necesare funcționării unui laborator ori a unei instalații de mare putere.
• apărătoare — Obiect, piesă, dispozitiv sau accesoriu conceput special pentru a proteja o persoană, un mecanism ori o suprafață împotriva loviturilor, murdăriei, accidentelor sau uzurii. În sport, definește elementul rigid sau semirigid purtat de atleți pentru a-și proteja tibia ori alte articulații, iar în mecanică reprezintă carcasa care împiedică proiectarea fragmentelor sau contactul accidental cu piesele în mișcare.
• aparatură — Totalitatea aparatelor, instrumentelor, dispozitivelor și accesoriilor tehnice necesare pentru funcționarea unui laborator, a unei clinici medicale, a unei instalații industriale sau pentru desfășurarea unei activități de cercetare specializate. Termenul are un caracter colectiv, desemnând structural baza materială tehnologică dintr-un anumit domeniu.
• apareiaj — Variantă tehnică învechită sau neologică (preluată din franceză) pentru 'aparataj'; ansamblu format din aparate electrice, întrerupătoare, relee și dispozitive de comutație utilizat pentru echiparea tablourilor electrice și gestionarea rețelelor de distribuție a energiei.
• armament — Totalitatea armelor, echipamentelor de luptă, munițiilor și dispozitivelor tehnice conexe din dotarea unei armate, a unei unități militare sau a unui sistem defensiv individual. Acest ansamblu structural include arme albe, arme de foc, tehnică grea și sisteme moderne de rachete, fiind reglementat strict prin legi naționale și tratate internaționale privind securitatea și controlul proliferării.
• armor — Înveliș protector rezistent, confecționat istoric din metal, piele sau plăci compozite moderne, destinat să protejeze corpul unui luptător, un vehicul de luptă, o navă sau un echipament tehnic împotriva impactului cu proiectile, schije sau arme albe. În limba română contemporană, termenul este utilizat ca împrumut cultural sau neologism tehnic (provenit din engleză) în industria jocurilor video, echipamentelor tactice și în domeniul securității cibernetice (ca metaforă pentru sisteme de apărare software).
• armură — Echipament defensiv de protecție format din plăci metalice, zale, piele groasă sau materiale compozite moderne, menit să apere corpul unui războinic, soldat ori structura unui vehicul împotriva atacurilor cu arme albe, proiectile sau schije. În evul mediu, reprezenta costumul complet de oțel al cavalerilor, iar în sens figurat ori modern, descrie un ecran de protecție sau o barieră psihologică adoptată ca sistem de autoapărare.
• arsenal — Depozit, stabiliment sau fabrică destinate construirii, reparării, întreținerii și păstrării armamentului, munițiilor și a echipamentelor militare; (la nivel figurat) totalitatea mijloacelor, argumentelor sau resurselor de care dispune cineva pentru a atinge un scop ori a purta o dispută. În context sportiv internațional, termenul definește identitatea structurală a clubului englez de fotbal Arsenal FC, fondat istoric de muncitorii fabricii de armament din Woolwich.
• ascensionist — Persoană care efectuează o ascensiune grea, o escaladă pe munte sau o ascensiune cu un balon; alpinist, urcător. În sens adjectival, se referă la echipamente, tehnici sau cluburi sportive care aparțin acestor practicanți ori sunt dedicate organizării și facilitării ascensiunilor montane.
• autodota — A-și asigura singur dotările, echipamentele, instrumentele sau resursele logistice necesare pentru desfășurarea unei activități profesionale, științifice ori casnice, fără a apela la alocări bugetare sau bunuri furnizate de o instituție superioară.
• autoutilare — Acțiunea de a se autoutila și rezultatul ei; proces tehnic, logistic și financiar prin care o unitate de producție, un atelier sau o companie își asigură în mod independent parcul de utilaje, scule și echipamente necesare fluxului tehnologic, apelând exclusiv la resurse proprii.