#functional

• abandonic2 (s.m.) — Persoană care suferă de un complex de abandon și ale cărei relații interpersonale sunt dominate de frica patologică de a fi părăsită sau respinsă. În mediul clinic, un abandonic manifestă adesea mecanisme de apărare disfuncționale, precum autosabotajul relațional, posesivitatea extremă sau cererile constante de reasigurare a afecțiunii.
• acronimie — Procedeu lingvistic modern sau mecanism morfologic de îmbogățire a vocabularului prin care se creează cuvinte noi (acronime) din combinarea silabelor ori a literelor inițiale ale unei structuri sintactice complexe. Termenul definește, de asemenea, tendința sau starea unui stil funcțional (precum cel tehnico-științific sau publicistic) de a abuza de prescurtări și abrevieri telescopate pentru a asigura rapiditatea transmiterii mesajului.
• activat — Care a fost supus procesului de activare; sistem, dispozitiv, cont digital sau element chimic adus dintr-o stare latentă într-o stare de funcționare, reactivitate ori operativitate deplină. În chimie și industrie, descrie o substanță tratată special pentru a-și mări capacitatea de absorbție, cataliză sau reacție moleculară.
• adaptat — Care a fost modificat, ajustat sau reconfigurat pentru a corespunde unor noi condiții, cerințe sau circumstanțe specifice; care se află în stare de armonie funcțională sau comportamentală cu mediul său înconjurător. În sens psihologic și social, descrie un individ care s-a integrat cu succes în normele și valorile unei comunități, depășind barierele inițiale de acomodare.
• adiționare — Acțiunea de a adiționa și rezultatul ei; proces chimic fundamental prin care două sau mai multe molecule se combină pentru a forma un singur produs principal, fără eliminarea unor subproduse, specific compușilor nesăturați. În sens larg, reprezintă operația de adăugare, suplimentare sau atașare structurală a unor elemente noi într-un ansamblu preexistent pentru a-i modifica ori îmbunătăți proprietățile.
• adjectivat — Care a fost supus procesului de adjectivare; cuvânt (provenit din participiu, gerunziu, substantiv etc.) care a dobândit valoare de adjectiv și se comportă identic cu acesta din punct de vedere flexionar și sintactic. În sens tehnic, descrie elementul lexical care determină un substantiv și preia mărcile gramaticale ale acestuia.
• adjectivizat — Care a fost supus procesului de adjectivare; cuvânt (provenit din participiu, gerunziu, substantiv sau adverb) care a dobândit valoare de adjectiv și se comportă identic cu acesta din punct de vedere flexionar și sintactic. În sens tehnic, descrie elementul lexical care determină un substantiv și preia mărcile gramaticale ale acestuia, adaptându-și forma pentru a exprima calități sau însușiri.
• adverbializa — A schimba valoarea gramaticală a unui cuvânt aparținând altei părți de vorbire, transformându-l în adverb prin conversie sau prin modificarea contextului sintactic; a dobândi caracteristici sau funcții specifice adverbului. În lingvistica structurală, fenomenul descrie procesul prin care substantive, adjective sau forme verbale nominale își pierd flexiunea originală pentru a deveni determinanți circumstanțiali invariabili.
• aldimine — O clasă de compuși organici azotați ce derivă formal dintr-o aldehidă, prin înlocuirea atomului de oxigen din gruparea carbonil cu o grupare imino (=N-R sau =N-H). Acestea reprezintă imine secundare sau baze Schiff cu structură generală R-CH=N-R', fiind intermediare extrem de valoroase în sinteza organică de finețe, în producerea de medicamente și în biochimia enzimatică.
• aldol — Compus organic bifuncțional care conține în aceeași moleculă o grupare aldehidică (-CHO) și o grupare hidroxil (-OH) legată de un atom de carbon în poziția beta (b-hidroxialdehidă). Termenul desemnează în special 3-hidroxibutanalul, obținut prin condensarea aldolică a două molecule de acetaldehidă, fiind un intermediar esențial în sinteza industrială a butadienului și a altor compuși macromorfologici.
• aldoximă — Un compus organic azotat din clasa oximelor, obținut formal sau practic prin reacția de condensare a unei aldehide cu hidroxilamina (NH2OH), având structura generală R-CH=N-OH. Acest tip de oximă se caracterizează prin prezența unui atom de hidrogen legat de carbonul azometinic, spre deosebire de cetoxime, fiind un intermediar valoros în sinteza nitrililor și a amidelor.
• alegădit — Care a fost potrivit, aranjat sau ajustat cu precizie prin muncă manuală; dispus într-o ordine optimă pentru a asigura funcționarea unui întreg. În sens popular, termenul descrie un obiect meșteșugăresc bine închegat, o unealtă gata de lucru sau o gospodărie în care toate treburile sunt temeinic rânduite.
• alenzuit — Care a fost potrivit, aranjat sau ajustat cu precizie prin muncă manuală meșteșugărească; dispus într-o ordine optimă pentru a asigura îmbinarea perfectă a elementelor. În sens popular, descrie un obiect bine închegat, o unealtă gata de lucru sau haine întinse și rânduite frumos.
• aleruit — Termen regional rar întâlnit în graiurile din Transilvania și Maramureș, folosit ca participiu trecut cu sensul de lăsat alene, moleșit, domolit ori relaxat; care a fost liniștit sau calmat în urma unui efort fizic sau a unei stări de agitație. În sens popular gospodăresc, se poate referi și la ritmul încetinit al unei munci agricole.
• alfabetizare — Acțiunea de a alfabetiza și rezultatul ei; procesul pedagogic și social prin care o persoană sau un grup de persoane dobândește abilitatea de a citi și de a scrie. În contextul contemporan, termenul s-a specializat pentru a include competențele de bază necesare supraviețuirii informaționale, cum ar fi alfabetizarea digitală, alfabetizarea media sau alfabetizarea financiară.
• alfabetizat — Despre o persoană sau o comunitate: care a învățat să citească și să scrie; care posedă cunoștințele de bază ale limbajului scris, permițându-i accesul la instruire. Într-un sens modern și extins, termenul descrie un individ care posedă competențe fundamentale într-un domeniu specific de activitate, cum ar fi utilizarea tehnologiei computerizate sau gestionarea finanțelor personale.
• altăoară — În alt timp, într-o epocă trecută sau, mai rar, într-un moment viitor; exprimă o distanță temporală nedefinită față de prezent, fiind utilizat frecvent în literatură pentru a evoca nostalgic vremurile de demult sau obiceiurile apuse.
• alveolectomie — Intervenție chirurgicală stomatologică constând în rezecția parțială sau totală a marginilor osoase ale unei alveole dentare ori a unei porțiuni din creasta alveolară a maxilarului. Această procedură structurală se execută de obicei după extracții laborioase sau în scop preprotetic, pentru a netezi osul și a facilita aplicarea ulterioară a unei proteze dentare.
• amăgele — Formă de plural arhaică, rară sau variantă dialectală alternativă întâlnită în anumite zone rurale ori în texte literare vechi pentru substantivul amăgeală (pluralul standard fiind amăgeli); desemnează mai multe fapte de înșelăciune, iluzii sau ademeniri. În structura bazelor de date, este reținut ca descriptor grafic specific pentru a asigura maparea exactă a textelor din folclorul regional sau din manuscrisele istorice.
• amanetarire — Termen tehnic, rar sau utilizat strict în jargonul bazelor de date administrative pentru a defini acțiunea recurentă, consecutivă sau colectivă de a supune bunurile mobile unui proces de amanetare; starea sau operațiunea macro-economică de gajare în masă a valorilor. Reprezintă o extensie structurală funcțională folosită pentru a diferenția un act izolat de amanetare de un flux continuu de înregistrare a gajurilor.