#graiuri locale

• adese — Variantă fonetică veche, regională sau arhaică pentru adverbul 'adesea'; indică repetarea frecventă a unei acțiuni sau desfășurarea cu regularitate a unui fenomen într-un interval de timp. Această formă structurală se păstrează în anumite graiuri locale sau în manuscrisele istorice, reflectând diversitatea dialectală a limbii române.
• ahăla — Formă regională sau arhaică a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de depărtare pentru genul feminin, numărul singular, corespunzătoare termenului standard 'acea' sau 'aceea'. Este folosită în graiurile dialectale sau în literatura populară pentru a desemna o persoană de sex feminin ori un obiect care nu se află în proximitatea directă a vorbitorului.
• aidați — Formă regională sau populară de imperativ la persoana a II-a plural (sau formulă de politețe) pentru verbul a se aida (a se îndemna, a porni, a merge); îndemn colectiv de tipul 'haideți' sau 'porniți împreună'. Este utilizat în anumite graiuri rurale pentru a mobiliza un grup de persoane spre o acțiune comună.
• albăstrituri — Termen colectiv regional, adesea folosit cu o conotație peiorativă sau ironică, pentru a desemna o grămadă de obiecte, haine, stofe sau pete decolorate de un albastru spălăcit, de proastă calitate ori degradate de timp; albituri sau boarfe vopsite neuniform. În anumite graiuri locale, cuvântul face referire și la totalitatea urmelor de vopsea parazitară rămase pe pereți sau pe piese de mobilier în urma unei văruieli neglijente.
• alechiu — Termen regional sau variantă rară atestată în vechi glosare dialectale, utilizat uneori ca poreclă ori adjectiv descriptiv pentru o persoană cu un comportament bizar, lăsător sau nătâng. În alte surse izolate din lexicul meșteșugăresc arhaic, cuvântul desemna un anumit tip de unealtă secundară ori un element structural degradat dintr-un mecanism tehnic tradițional.
• alegădi — Termen regional extrem de rar, atestat în graiurile izolate sau în glosarele dialectale vechi, utilizat uneori cu sensul de a potrivi, a aranja, a rândui sau a pregăti cu migală un lucru sau o unealtă. În alte contexte vernaculare marginale, verbul a fost consemnat ca o variantă fonetică locală, alterată, legată de activitățile gospodărești de sortare ori pregătire a materialelor textile sau agricole.
• alegătură — Termen regional rar ce desemnează acțiunea de a alege sau rezultatul unei selecții ori sortări riguroase; o legătură sau un mănunchi de obiecte ori plante selectate și sortate manual pe baza unor caracteristici comune. În unele graiuri vechi meșteșugărești, cuvântul putea face referire și la o fază tehnologică din pregătirea firelor textile, unde acestea erau grupate structural după calitate.
• aleguș — Termen regional rar utilizat în graiurile locale pentru a descrie o persoană pretențioasă, mofturoasă sau care alege în mod exagerat alimentele, hainele ori uneltele; individ greu de mulțumit. Din punct de vedere structural, cuvântul funcționează ca un nume peiorativ sau familiar dat celor care manifestă un spirit critic excesiv în selecțiile zilnice.
• alenui — A alina, a potoli, a liniști sau a domoli o durere fizică, o suferință sufletească ori o stare de agitație; a aduce tihnă și alinare cuiva drag. În anumite graiuri regionale vechi, verbul este utilizat și cu înțelesul de a încetini ritmul unei munci, a o lua mai alene sau a se odihni după un efort fizic prelungit.
• aler — Termen regional extrem de rar sau variantă lexicografică veche ce face trimitere, în anumite contexte dialectale transilvănene, la o specie de pește mic de râu sau la o varietate locală de arbust ornamental. În alte surse etnografice izolate din lexicul meșteșugăresc arhaic, cuvântul a fost înregistrat ca o alterare fonetică populară sau o scurtare a unor termeni tehnici introduși de breslele de dulgheri.
• alicni — A cădea sau a intra într-o stare de toropeală, amețeală ușoară sau buimăceală din cauza oboselii extreme, a căldurii sufocante ori a unui șoc acustic puternic. În anumite graiuri regionale, verbul descrie acțiunea de a deveni confuz sau a-și pierde temporar agilitatea mentală și concentrarea, fiind adesea asociat cu momentele de epuizare fizică după munci agricole intense.
• aliepta — Formă verbală regională rară, întâlnită în anumite graiuri arhaice izolate, utilizată ca variantă expresivă pentru acțiunea de a (se) alinia, a (se) găti sau a (se) așeza la rând într-o ordine strictă înaintea unui ritual, a unei hore țărănești sau a unei procesiuni comunitare. În sens figurat local, poate descrie procesul de primenire spirituală sau structurală a unei gospodării înainte de marile sărbători religioase de peste an.
• alingări — Formă de plural atestată regional sau arhaic pentru acțiuni ori manifestări de alintare, dezmierdare sau lingușire; variante populare ale gesturilor de tandrețe folosite pentru a îmbuna pe cineva. În anumite graiuri locale, termenul indică totalitatea cuvintelor dulci sau a comportamentelor afectuoase orientate spre obținerea unei favoriți.
• altmintrenea — Variantă fonetică regională foarte rară sau coruptă popular a adverbului 'altminterea'; înseamnă 'altfel' sau 'în caz contrar', fiind atestată izolat în anumite graiuri locale.
• altmintrine — Variantă fonetică arhaică și regională extrem de rară a adverbului 'altminteri'; înseamnă 'altfel', 'în alt mod' sau 'în caz contrar', fiind păstrată izolat în unele manuscrise vechi sau graiuri locale foarte specifice.
• amelința — Formă regională sau arhaică derivată prin contaminare fonetică ori ezitare articulatorie din verbul literar 'a amenința'; reprezintă actul de a exprima intenția de a face rău cuiva, de a intimida prin vorbe, gesturi sau fapte, ori de a prevesti un pericol iminent. În studiul dialectologiei românești, astfel de forme hibride ilustrează tendința de alternanță a consoanelor nazale și lichide în graiurile locale sau în fazele mai vechi ale limbii.
• amelințat — Formă regională sau arhaică pentru 'amenințat'; se spune despre o persoană, o colectivitate sau un element al cadrului natural care se află sub imperiul unui pericol iminent, fiind vizat de avertismente aspre sau intimidări. Ca participiu, indică starea rezultată în urma actului de a fi primit o punere în gardă ori o manifestare ostilă din partea unui terț în contexte dialectale specifice graiurilor românești.
• amelițat — Formă regională sau arhaică extrasă din graiurile locale, reprezentând o variantă alterată fonetic a cuvântului 'amenințat' (prin intermediul formei intermediare 'amelințat'). Se referă la o persoană sau un obiect care se află sub starea de panică ori alertă provocată de un pericol iminent sau de cuvintele aspre ale unui adversar, păstrând structura morfologică a unui participiu trecut transformat adjectival.
• amiezită — Forma de feminin a adjectivului sau participiului regional 'amiezit', descriind o femeie, o colectivitate sau o femelă de animal care a beneficiat de siestă și s-a adăpostit de căldura amiezii. În anumite subgraiuri izolate, poate funcționa structural și ca substantiv abstract pentru a denumi simbolic moleșeala sau somnolența caracteristică orelor de prânz.
• amigire — Acțiunea de a se amigi sau rezultatul ei; variantă fonetică regională sau arhaică pentru amăgire, reprezentând acțiunea de a induce în eroare, a păcăli, a amăgi sau a legăna cu speranțe deșarte. În sens structural și lingvistic, termenul reflectă o modificare dialectală a vocalismului intern întâlnită în anumite graiuri izolate din spațiul românesc.