#haine

• abager — Meșteșugar care se ocupă cu fabricarea sau cu comercializarea abalei sau a hainelor din aba. În contextul igienei istorice și al etnomedicinii, breslele de abageri controlau calitatea și densitatea pănurii, asigurând confecționarea veșmintelor tradiționale ce serveau drept barieră termică esențială împotriva epidemiilor cauzate de expunerea la frig și umezeală.
• abagerie — Atelierul, magazinul sau meșteșugul abagerului, unde se producea, se prelucra sau se comercializa aba și îmbrăcămintea groasă din pănură. Din punct de vedere istoric și igienic, abageriile reprezentau centre urbane importante pentru asigurarea articolelor vestimentare de protecție termică în secolele trecute, contribuind indirect la menținerea sănătății publice în sezoanele reci.
• acutrament — Îmbrăcăminte bizară, ciudată, extravagantă sau ridicolă; mod artificial, ostentativ și lipsit de gust de a se împopoțona ori de a se găti cu accesorii neasortate. În sens larg sau teatral, termenul poate descrie un costum neobișnuit ori o costumație grotescă folosită pentru a atrage atenția sau pentru a crea un efect comic în cadrul unei reprezentații scenice.
• agățătoare — Piesă mică de pânză, baretă, șnur, verigă metalică sau gaică fixată pe o haină, prosop ori obiect gospodăresc pentru a permite suspendarea acestuia într-un cui sau cuier; ca adjectiv feminin (în special în botanică), descrie o plantă (precum iedera sau vița-de-vie) care se înalță prin prinderea de un suport extern cu ajutorul cârceilor sau rădăcinilor adventive.
• ajustat — Care a fost supus unui proces metodic de ajustare, corectare, calibrare sau adaptare structurală; obiect, valoare sau sistem modificat cu precizie pentru a corespunde perfect unor standarde stricte, dimensiuni specifice sau realități noi din mediul înconjurător. În domeniul confecțiilor, descrie o piesă de îmbrăcăminte mulată ori modificată geometric pentru a urmări fidel liniile anatomice ale corpului; în macroeconomie și finanțe, indică un indicator brut (cum ar fi PIB-ul ori profitul net) rectificat matematic pentru a elimina influențele distorsionante ale inflației, sezonalității sau factorilor exogeni paraziți.
• alagea — Țesătură fină orientală de bumbac sau mătase, ornamentată de obicei cu dungi colorate strălucitoare, importată în trecut din Imperiul Otoman și folosită în Țările Române medievale pentru confecționarea hainelor boierești, a căftanelor de lux sau a perdelelor decorative; prin extensie, îmbrăcămintea confecționată din acest material prețios. Acest termen reflectă structurile comerciale și schimburile culturale intense dintre spațiul balcanic și cel est-oriental, fiind înregistrat frecvent în foile de zestre și în catastifele de mărfuri ale negustorilor din secolele al XVII-lea - al XIX-lea.
• albăstrituri — Termen colectiv regional, adesea folosit cu o conotație peiorativă sau ironică, pentru a desemna o grămadă de obiecte, haine, stofe sau pete decolorate de un albastru spălăcit, de proastă calitate ori degradate de timp; albituri sau boarfe vopsite neuniform. În anumite graiuri locale, cuvântul face referire și la totalitatea urmelor de vopsea parazitară rămase pe pereți sau pe piese de mobilier în urma unei văruieli neglijente.
• alendelon — Denumire populară sau argotică românească dată unui tip de cojoc scurt, haină de blană sau scurtă îmblănită cu guler lat, purtată de regulă cu blana pe dinăuntru și pielea întoarsă pe dinafară. Din punct de vedere structural și cultural, termenul s-a răspândit în a doua jumătate a secolului al XX-lea, fiind inspirat direct de stilul vestimentar iconic promovat de celebrul actor francez Alain Delon în filmele sale de succes.
• amidona — A trata o țesătură, o piesă de îmbrăcăminte sau un material textil cu o soluție apoasă de amidon, cu scopul structural de a-i conferi rigiditate, un aspect neted, luciu și o rezistență crescută la șifonare și murdărire în timpul utilizării. Acest procedeu tehnic sau casnic facilitează totodată călcarea materialelor și protejează fibrele textile prin crearea unei pelicule microscopice protectoare la suprafața acestora.
• amidonat — Care a fost supus procesului de amidonare sau scrobire; material textil, articol de îmbrăcăminte sau guler impregnat structural cu o suspensie de amidon pentru a-i asigura o rigiditate controlată, o suprafață netedă și o ținută impecabilă. În sens larg, descrie o stare fizică modificată a fibrelor polimerice naturale care au dobândit o peliculă protectoare protectoare împotriva cutelor și a degradării prin frecare.
• amplu — Care are o mare întindere, o dezvoltare bogată sau o anvergură deosebită; cuprinzător, detaliat, vast. Despre haine sau materiale textile: croit larg, bogat în pliuri, care depășește dimensiunile stricte ale corpului; despre stilul literar sau oratoric: bogat în idei și imagini, caracterizat prin fraze mari, bine structurate și armonioase.
• andră — Termen regional rar utilizat în graiurile transilvănene sau maramureșene pentru a desemna o haină veche, uzată, ruptă sau un petic de material textil folosit pentru cârpirea hainelor gospodărești. În sens figurat, cuvântul poate descrie structural o persoană îmbrăcată neglijent, în haine deteriorate, fiind o formă lexicală expresivă utilizată în comunitățile rurale tradiționale.
• androacă — Termen regional rar utilizat în graiurile transilvănene sau bănățene pentru a desemna o haină veche, largă și uzată, ori un petic degradat dintr-un material textil de calitate inferioară. În sens figurat, cuvântul poate descrie structural o persoană îmbrăcată neglijent, cu haine care nu i se potrivesc, fiind o formă lexicală expresivă și depreciativă utilizată în comunitățile rurale tradiționale.
• anterie — Formă secundară de plural sau variantă regională arhaică pentru termenul 'antereu', desemnând colecția de haine lungi boierești, de inspirație orientală, purtate în trecut de clasa nobiliară din Principatele Române. Aceste piese de vestimentație structurală erau caracterizate prin croiala ajustată pe bust și largă în partea de jos, fiind realizate din materiale extrem de rafinate și scumpe pentru a reflecta rangul posesorului.
• anterlic — Haină lungă bărbătească sau femeiască de sorginte orientală, asemănătoare cu anteriul, dar confecționată de obicei din materiale foarte prețioase (stofă de mătase cu fir de aur sau argint, brocart sau atlas), purtată în trecut de marea boierime din Principatele Române ca veșmânt de ceremonie. Acest element de lux vestimentar, specific epocii otomane, era adesea căptușit cu blănuri fine și strâns în talie cu cingători bogat ornamentate.
• apret — Substanță chimică sau preparat coloidal macromolecular (pe bază de amidon, gelatină, rășini sintetice sau derivați de celuloză) utilizat în finisarea industrială ori casnică a țesăturilor; de asemenea, definește pelicula protectoare rezultată din aplicarea acestei substanțe, având rolul de a conferi materialelor textile rigiditate structurală, luciu, netezime și rezistență la murdărie sau șifonare.
• apretat — Care a fost supus procesului de apretare; material textil sau articol vestimentar tratat cu apret ori scrobeală pentru a deveni rigid, neted și lucios. În sens cotidian, descrie aspectul impecabil și ferm al gulerelor, manșetelor sau fețelor de masă proaspăt finisate conform standardelor de igienă și estetică.
• apretoare — Muncitoare calificată dintr-o fabrică textilă sau de confecții care se ocupă cu executarea operațiilor de apretare, scrobire și finisare a țesăturilor ori a reperelor vestimentare. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin plural a cuvântului 'apretor', definind substanțe, utilaje sau instalații industriale destinate rigidizării, impregnării ori tratării finale a firelor și materialelor.
• aprinde — A face ca un material combustibil să înceapă să ardă, a da foc; a pune în funcțiune un aparat electric, o lampă sau un sistem de iluminat prin stabilirea contactului electric. În sens reflexiv sau figurat, înseamnă a se umple de pasiune, entuziasm, mânie ori dragoste intensă, sau a deveni roșu la față din cauza unei emoții puternice ori a febrei.
• arlechin — Forma românizată pentru personajul Arlecchino; bufon sau măscărici îmbrăcat în haine multicolore care distrează publicul prin glume și gestică. Ca adjectiv, descrie un obiect, un animal sau o suprafață decorată într-un mozaic de culori vii ori pete neregulate (ex. blana unui câine sau penajul unei păsări). În sens tehnic și tipografic (ca substantiv neutru), reprezintă un chenar mobil din piese metalice sau din lemn utilizat pe vremuri în tipografii pentru fixarea paginilor.