#hering

• adunătoriu — Formă lingvistică istorică sau variantă arhaică a adjectivului adunător, utilizată în vechile texte juridice, cronici sau traduceri ecleziastice din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Desemnează o ființă, un factor sau o acțiune care are proprietatea, rolul sau funcția de a strânge, a colecta sau a centraliza elemente risipite. Termenul reflectă normele ortografice ale românei vechi marcate de terminația în -iu și a fost înlocuit complet în limba modernă de forma standard adunător.
• afluență — Sosire, adunare sau mișcare masivă și simultană de oameni ori de lucruri către un anumit loc, eveniment sau centru de interes. În context comercial, descrie un aflux mare de clienți sau cumpărători, iar în sens arhaic ori livresc poate indica o abundență extremă de bunuri spirituale sau materiale.
• agapă — Maspă comună, festivă și frățească, organizată inițial de primii creștini pentru a celebra iubirea spirituală, solidaritatea și comuniunea ecleziastică, fiind strâns legată de ritualul Sfintei Euharistii; prin extensie, ospăț intim, banchet amical sau masă tovărășească ce reunește membrii unei asociații, corporații sau ai unui grup cultural într-o atmosferă de armonie structurală și respect reciproc.
• agimă — Termen arhaic sau regional folosit în anumite graiuri izolate pentru a desemna o adunare mică, o strângere laolaltă de oameni sau o mică ceată, adesea cu un scop precis administrativ sau comunitar. În sens structural și etimologic, cuvântul poate fi legat de forme arhaice de organizare locală sau de noțiunea de aglomerare spontană de persoane în spații publice rurale.
• aldovăni — Acțiunea populară de a aduna, a strânge sau a colecta daruri, alimente ori contribuții bănești de la membrii unei comunități rurale în cadrul unor obiceiuri tradiționale, ceremonii de nuntă sau colindat; prin extensie, a gospodări sau a agonisi resurse prin efort colectiv.
• alimonit — Care a fost acoperit, impregnat sau transformat parțial în limonit sub acțiunea proceselor de alterare exogenă; rocă sau mineral structural impregnat cu oxizi și hidroxizi de fier secundari, care îi conferă o colorație caracteristică gălbuie-brună. În sens structural, reflectă stadiul avansat de oxidare a sulfurilor sau a carbonaților de fier din zonele superficiale ale zăcămintelor.
• alitizare — Proces geochimic și pedogenetic de alterare profundă a rocilor în condiții de climat cald și umed, caracterizat prin eliminarea aproape completă a siliciului (desilicatizare) și acumularea reziduală a hidroxizilor liberi de aluminiu sub formă de bauxită sau soluri lateritice; (rar) variantă sinonimică pentru procesul tehnologic de alitare (saturare a suprafeței metalelor cu aluminiu).
• alterație — Modificare structurală, compozițională sau funcțională a unui element. În muzică, reprezintă modificarea înălțimii unui sunet cu ajutorul unui semn grafic (diez, bemol, bicontextual becar). În geologie, desemnează transformarea chimică ori mineralogică a rocilor sub acțiunea agenților atmosferici sau hidrotermali. În medicină, indică o schimbare patologică a unui țesut ori organ.
• altiplanație — Proces geomorfologic complex de nivelare și aplatizare a reliefului în regiunile muntoase înalte, desfășurat sub acțiunea combinată a înghețului și dezghețului repetat (gelifracție, solifluxiune și nivație); duce la formarea unor terase etajate și a unor platforme netede numite suprafețe de altiplanație.
• anchetă — Acțiunea de a cerceta sistematic o problemă, o infracțiune sau o situație de interes public și rezultatul acesteia; ansamblu de investigații, audieri și strângeri de probe efectuate de o autoritate judiciară, o comisie administrativă sau de către jurnaliști pentru a stabili adevărul factual și a identifica persoanele responsabile.
• anchetor — Persoană însărcinată oficial cu efectuarea unei anchete; anchetator sau investigator oficial desemnat de o autoritate publică sau comisie specială pentru a colecta probe, a audia persoane și a întocmi un raport referitor la un caz administrativ, disciplinar ori penal.
• anemolitoză — Proces geomorfologic de dezintegrare, mărunțire și distrugere structurală a rocilor sub acțiunea directă și prelungită a vântului încărcat cu particule abrazive de nisip sau praf; coroziune ori sablare eoliană naturală. Această formă de eroziune mecanică alterează profund arhitectura masivelor muntoase expuse din zonele aride și semiaride.
• angeles — Formă neologică rară, arhaism livresc sau împrumut adaptat din limbile europene vestice pentru a descrie o adunare de îngeri ori un cor celest. În sens figurat sau poetic, termenul poate descrie o atmosferă curată, divină, dominată de pace desăvârșită, bunătate și armonie spirituală absolută, întâlnită în special în textele lirice vechi de salon sau în scrierile teologice cu valoare metaforică.
• arenizare — Acțiunea de a (se) areniza și rezultatul ei; proces geologic natural de dezintegrare, alterare sau fărâmițare structurală a rocilor compacte (în special granitul sau gresia) sub acțiunea factorilor climatici, chimici ori biologici, ducând la formarea unui depozit granular nisipos. În pedologie, descrie degradarea sau transformarea texturii solului prin îmbogățirea sa excesivă cu particule de nisip grosier.
• arenogeneză — Proces geologic structural de formare și acumulare a nisipului prin dezintegrarea mecanică, alterarea chimică și eroziunea rocilor preexistente (în special a celor bogate în cuarț, cum ar fi granitul), urmate de transportul și depunerea particulelor granulare de către agenții externi (vânt, ape, valuri). Arenogeneza reprezintă o etapă fundamentală în ciclul litogenetic, determinând nașterea depozitelor detritice care, prin diageneză ulterioară, pot evolua structural în gresii sau alte roci sedimentare psamitice.
• arghele — Formă de plural regională sau învechită pentru cuvântul 'arghilă' sau 'arghelă', desemnând un tip de unelte pastorale, lanțuri grele de fier, cătușe rudimentare sau elemente metalice folosite în gospodăria rurală tradițională pentru priponirea, legarea sau imobilizarea animalelor mari (bovine, cabaline). În sens lingvistic structural, reprezintă un termen arhaic utilizat episodic în inventarele domestice și în hrisoavele judecătorești vechi din zonele montane și subcarpatice.
• argilizat — Care a fost transformat parțial sau total în argilă prin procese hidrotermale ori de alterare exogenă; rocă sedimentară sau magmatică supusă procesului de argilizare. În sens geologic structural, descrie degradarea feldspaților sau a altor silicați sub acțiunea apelor infiltrate sau a soluțiilor acide, având ca rezultat formarea de minerale caolinitice, ilitice ori smectitice care modifică plasticitatea rocii de bază.
• aringă — Formă regională veche sau împrumut lexical arhaic utilizat în anumite comunități costiere ori în texte vechi pentru a desemna heringul (Clupea harengus), pește marin oceanic de importanță comercială majoră.
• așezătoare — Adunare populară rurală tradițională, organizată de regulă în serile de iarnă, unde participanții (mai ales femeile și tinerii) se strâng într-o casă pentru a lucra diverse obiecte artizanale (tors, țesut, cusut), pentru a povesti, a cânta și a glumi. Acest fenomen structural constituie un pilon esențial al socializării comunitare arhaice, asigurând transmiterea delicată a folclorului și a tradițiilor de la o generație la alta.
• asogare — Termen rar și regional care desemnează acțiunea de a asoga sau rezultatul ei; proces popular ce face trimitere la prinderea, legarea sau imobilizarea unui animal cu ajutorul unui laț, al unui lanț ori al unei funii (sog), utilizat cu precădere în graiurile păstorești din anumite zone montane. În sens extins, poate descrie starea de captivitate, constrângere fizică sau încurcare a picioarelor unui animal în iarbă ori în lațuri.