#inima

• atriomegalie — Mărire patologică, anormală și permanentă a volumului sau a dimensiunilor unuia ori ale ambelor atrii cardiace, cauzată de obicei de o supraîncărcare cronică de presiune sau de volum. Această modificare structurală este frecvent asociată cu stenoze ori insuficiențe valvulare (mitrală sau tricuspidiană) și predispune pacientul la apariția unor tulburări de ritm cardiac severe, precum fibrilația atrială.
• atrioseptopexie — Intervenție chirurgicală de corecție care constă în fixarea operatorie sau ancorarea septului interatrial pentru a corecta un defect structural congenital, o deplasare anatomică ori o instabilitate septală. Acest procedeu chirurgical restabilește integritatea structurală a peretelui despărțitor dintre cele două atrii, prevenind amestecul anormal al sângelui arterial cu cel venos.
• atriotomie — Incizie chirurgicală practicată la nivelul peretelui muscular al unui atriu cardiac, realizată cu scopul de a permite accesul direct în interiorul camerelor superioare ale inimii pentru tratarea unor afecțiuni valvulare, septale ori extragerea unor trombi. Această secțiune structurală de mare precizie necesită, în majoritatea cazurilor, utilizarea aparatului de circulație extracorporală.
• atriu — Fiecare dintre cele două camere superioare ale inimii (stâng și drept) care primesc sângele din vene și îl pompează în ventricule; în arhitectură, curte interioară centrală a unei locuințe romane antice, adesea deschisă în tavan, sau un spațiu central larg, înalt și vitrat în clădirile moderne.
• atropinizare — Acțiunea de a atropiniza și rezultatul ei; protocol medical de urgență constând în administrarea controlată și progresivă de atropină unui pacient intoxicat cu substanțe neurotoxice ori organofosforice. Acest proces structural urmărește blocarea completă a receptorilor muscarinici pentru a stopa hipersecreția bronșică, bradicardia și colapsul respirator până la obținerea semnelor clinice de impregnare.
• Azorín — Pseudonimul literar al faimosului scriitor, eseist și critic literar spaniol José Martínez Ruiz (1873–1967), membru de bază al „Generației de la 98”; opera sa se remarcă prin stilul minimalist, propozițiile scurte și descrierile melancolice ale peisajelor și vieții din Castilia, având o influență profundă asupra evoluției prozei spaniole moderne.
• băcăire — Acțiunea de a băcăi și rezultatul ei; plâns zgomotos, bociți, tânguială cu glas tare sau scâncet repetat. În sens instrumental sau arhaic, termenul descrie și acțiunea unui instrument muzical antic (cum este trâmbița ori timpanul) de a răsuna, a suna puternic sau a lovi făcând zgomot ritmic, ori pulsația neregulată a inimii în limbajul regional.
• bagateliza — A minimaliza importanța, gravitatea sau valoarea unui lucru, a unui eveniment sau a unei probleme; a trata o chestiune serioasă ca pe un simplu fleac ori ca pe o bagatelă. În context social sau psihologic, termenul descrie actul de desconsiderare a argumentelor sau sentimentelor cuiva, reducându-le artificial semnificația.
• bagatelizare — Acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei; minimalizarea artificială a importanței, gravității sau valorii unei probleme, a unui eveniment sau a sentimentelor unei persoane. În comunicare sau psihologie, reprezintă un mecanism defensiv sau o tactică retorică prin care un subiect serios este redus la statutul unui simplu fleac, eliminând necesitatea unei acțiuni imediate sau a unei asumări de responsabilitate.
• bagatelizat — Care a fost tratat cu ușurință, minimalizat sau redus la valoarea unui fleac; considerat lipsit de importanță, gravitate sau semnificație reală. Termenul descrie starea unui subiect, a unui efort, a unei probleme sau a unui sentiment care a suferit un proces intenționat sau inconștient de subestimare în ochii celorlalți.
• baier — Șnur, sfoară, sârmă, verigă sau curelușă subțire folosită pentru a lega, a strânge, a suspenda ori a închide gura unui sac, a unei pungi, a unei traiste sau a unei piese de îmbrăcăminte țărănești. În sens anatomic și popular, cuvântul desemnează ligamentele sau tendoanele mari (în special cele din jurul inimii), fiind integrat în expresii tradiționale ce descriu emoții extreme, sperieturi sau dureri sufletești mari.
• baipas — O conductă artificială, grefă vasculară sau ramificație de derivare instalată pentru a ocoli o porțiune îngustată, blocată ori deteriorată a unui vas de sânge sau a unei instalații industriale; bypass. În chirurgie, procedeul restabilește fluxul sangvin către inimă sau alte organe vitale utilizând o secțiune de venă ori arteră recoltată de la pacient, în timp ce în inginerie reprezintă un circuit alternativ de siguranță pentru fluide sau curent electric.