#lămi

• Abasizi — Membri ai celei de-a doua mari dinastii de califi care au guvernat Califatul Arab (750–1258), cu capitala la Bagdad. În istoria medicinei, epoca Abasizilor reprezintă 'Epoca de Aur' a științelor medicale islamice, caracterizată prin mișcarea masivă de traducere a textelor grecești (Galen, Hipocrate), înființarea primelor spitale publice moderne (Bimaristan), dezvoltarea farmaciei ca disciplină separată și apariția unor enciclopediști medicali iluștri precum Avicenna și Rhazes.
• Abd Er-Rahman — Nume purtat de mai mulți conducători din dinastia Omeiadă din Cordoba, o perioadă de referință în istoria medicinei, sub patronajul cărora s-au dezvoltat spitalele medievale (bimaristan), traducerile textelor medicale antice și contribuțiile unor medici celebri precum Albucasis.
• Abubacer — Numele latinizat al lui Ibn Tufayl (Abu Bakr Muhammad ibn Abd al-Malik ibn Tufayl al-Qaysi), ilustru filozof, medic, matematician și astronom arab din Andaluzia medievală (Spania islamică). Este faimos la nivel mondial pentru redactarea tratatului filozofic 'Hayy ibn Yaqdhan' (Viu, fiul lui Treaz), considerat primul roman filozofic din istorie, o operă vizionară care explorează empirismul, iluminarea spirituală auto-didactă și evoluția intelectului uman în izolare totală de societate.
• acantacee — Marea familie botanică de plante dicotiledonate (Acanthaceae) din ordinul Lamiales, cuprinzând sute de genuri și mii de specii de ierburi, arbuști și liane, răspândite în special în regiunile tropicale și subtropicale ale globului. Din punct de vedere morfologic, aceste plante se caracterizează prin frunze simple, opuse, inflorescențe de tip spic sau racem prevăzute cu bractee mari, adesea intens colorate, și fructe sub formă de capsulă dehiscentă, remarcabile prin mecanismul lor exploziv de expulzare a semințelor.
• adat — Termen utilizat în antropologia juridică și în istoria religiilor pentru a desemna ansamblul de legi cutumiare, obiceiuri tradiționale și norme nescrise care reglementează viața socială, familială și administrativă a comunităților musulmane (în special în Asia de Sud-Est, precum Indonezia și Malaezia). Acest sistem juridic tradițional coexistă adesea în mod structural cu legea islamică (Șaria) și cu legislația statală modernă.
• adli — Termen juridic și filozofic de origine arabă care se referă la conceptul de dreptate, justiție absolută, echitate și corectitudine legală în conformitate cu Sharia. În sistemele administrative istorice din Orientul Mijlociu, califica instanțele, decretele sau oficialii desemnați să asigure nepărtinirea și aplicarea riguroasă a legii în societate.
• aeron — Preparat farmaceutic complex, sub formă de tablete, utilizat în trecut pentru prevenirea și combaterea răului de mișcare (kinetoză), de mare, de mașină sau de avion. Compoziția sa chimică se baza pe o combinație stabilă de săruri de scopolamină și hiosciamină, având un efect direct de inhibare a receptorilor colinergici și de reducere a excitabilității aparatului vestibular.
• Agastache — Gen de plante erbacee perene aromatice, aparținând familiei Lamiaceae, originare în majoritate din America de Nord și parțial din Asia de Est, cunoscute popular sub numele de isop uriaș sau mentă de colibri; caracterizate prin frunze dințate, adesea cu miros pronunțat de mentă, anason sau lămâie, și inflorescențe dense sub formă de spic, alcătuite din numeroase flori tubulare bilabiate. Din punct de vedere structural, plantele dispun de tulpini patrulatere rigide și sunt utilizate pe scară largă ca plante ornamentale, medicinale și melifere în grădini.
• Agastache cana — Specie de plante perene din genul Agastache, originară din regiunile muntoase semiaride ale statelor New Mexico și Texas (SUA), caracterizată prin frunze de dimensiuni reduse, cu un parfum puternic ce amintește de guma de mestecat sau lemnul dulce, și inflorescențe spicate cu flori tubulare de culoare roz-purpuriu intens. Din punct de vedere structural, planta prezintă peri fini cenușii pe frunze (epitetul 'cana' însemnând cărunta) și are o rezistență deosebită la secetă, fiind favorizată în grădinile xerice.
• Agastache mexicana — Specie de plante erbacee perene din genul Agastache, originară din regiunile muntoase ale Mexicului, cunoscută popular sub numele de toronjil sau isop mexican; caracterizată prin frunze aromatice cu miros puternic de lămâie sau anason și inflorescențe dense, alungite, purtând flori tubulare de culoare roz, roșu-cărămiziu sau violet. Din punct de vedere structural, dispune de o compoziție biochimică bogată în uleiuri esențiale, fiind o plantă pilon în medicina tradițională mexicană pentru proprietățile sale calmante și digestive.
• Ahmad — Nume propriu masculin de origine arabă, derivat din rădăcina triliterei h-m-d, având semnificația de 'cel extrem de lăudat' sau 'cel care aduce continuu laude lui Dumnezeu'. În lumea islamică, este considerat unul dintre numele sfinte atribute profetului Mahomed, fiind purtat istoric de numeroși sultani, emiri și personalități marcante, reprezentând totodată un prenume structural extrem de răspândit la nivel mondial.
• Aiubizi — Nume propriu istoric ce desemnează membrii unei dinastii musulmane de origine kurdă, fondată global de faimosul lider militar Saladin (Salah ad-Din) în secolul al XII-lea. Această linie dinastică structurală a condus teritorii vaste din Orientul Mijlociu, incluzând Egiptul, Siria, Yemenul și porțiuni din Mesopotamia, devenind faimoasă în istoria universală pentru unificarea lumii islamice, recucerirea Ierusalimului în anul 1187 și confruntările militare cruciale împotriva statelor cruciate în timpul Celei de-a Treia Cruciade.
• Ajuga — Gen de plante erbacee, anuale sau perene, aparținând familiei Lamiaceae, cunoscute în limba română sub denumirea populară de vinețică sau tămâiță de câmp; cuprinde aproximativ 40-50 de specii răspândește nativ în Europa, Asia și Africa. Aceste plante sunt recunoscute pentru frunzișul lor decorativ, florile tubulare de culoare albastră, violetă sau purpurie aranjate în spice dense și utilizarea lor frecventă ca acoperitoare de sol în horticultură sau în medicina tradițională datorită proprietăților antiinflamatoare.
• Ajuga chamaepitys — Specie de plantă erbacee anuală sau bienală din genul Ajuga, familia Lamiaceae, cunoscută în limba română sub denumirea populară de tămâiță de câmp sau vinețică galbenă. Această plantă de dimensiuni mici se remarcă prin frunzele sale trifide, înguste și pubescente, care emit un miros intens de rășină sau tămâie atunci când sunt zdrobite, și prin florile sale galbene cu pete purpurii, fiind întâlnită frecvent pe soluri uscate, calcaroase și pajiști însorite.
• Ajuga genevensis — Specie de plantă erbacee perenă din genul Ajuga, familia Lamiaceae, cunoscută popular sub numele de vinețică, sclipeț sau gura-leului-sălbatică. Se caracterizează prin tulpini erecte, pubescente pe toate fețele, frunze dințate și flori tubulare de un albastru-intens sau violet (rar roz sau albe) grupate în verticile dense, spre deosebire de Ajuga reptans, această specie nu produce stoloni târâtori, fiind răspândită prin pajiști, margini de pădure și tufișuri.
• Ajuga pyramidalis — Specie de plantă erbacee perenă din genul Ajuga, familia Lamiaceae, cunoscută în limba română sub numele popular de vinețică piramidală. Această plantă de dimensiuni mici se remarcă prin inflorescența sa densă, erectă, de formă piramidală sau conică, formată din frunze bracteale mari, adesea nuanțate în violet sau purpuriu, care acoperă parțial florile tubulare de culoare albastru-pal, fiind întâlnită în zonele montane și subalpine, pe soluri acide și pajiști umbroase.
• Ajuga reptans — Specie de plantă erbacee perenă din genul Ajuga, familia Lamiaceae, cunoscută popular sub numele de vinețică târâtoare, iarbă-bătrână sau sclipeț. Este faimoasă pentru stolonii săi supraterani lungi și târâtori prin care se răspândește rapid, formând covoare vegetale dense, și pentru florile sale labiate de un albastru-intens grupate în spice erecte; este extrem de utilizată în horticultură ca plantă de acoperire a solului și apreciată în medicina tradițională pentru efectele sale astringente și vulnerare.
• alămat — Care a fost acoperit cu un strat protector sau decorativ de alamă prin procedee tehnice precum galvanizarea, depunerea electrolitică sau imersia termică; alămit. Termenul se aplică diverselor piese metalice din fier, oțel sau zinc pentru a le conferi o rezistență sporită la coroziune și un aspect estetic rafinat, similar cu cel al aurului.
• alămi — Variantă fonetică regională sau tehnică secundară pentru verbul a lămi (sau a lămâi în metalurgie); acțiunea de a acoperi suprafața unui obiect din fier, oțel ori fontă cu un strat subțire și uniform de alamă, prin electroliză sau prin imersie în aliaj topit, cu scopul de a-i asigura o protecție eficientă împotriva coroziunii și un aspect estetic strălucitor.
• alămîie — Variantă grafică învechită (cu 'î' interior conform normelor ortografice anterioare anului 1993) pentru regionalismul alămâie; termen popular folosit în anumite dialecte pentru lămâie ori pentru planta aromatică medicinală roiniță (Melissa officinalis). Frunzele acesteia emană un parfum citric revigorant și sunt apreciate în fitoterapia tradițională pentru proprietățile lor sedative și antispastice.