#locutiune

• Aperto libro — Locuțiune din limba latină (tradusă literal „cu cartea deschisă”) utilizată în mediul academic sau literar pentru a descrie acțiunea de a traduce, a interpreta, a citi sau a analiza un text pe loc, direct la prima vedere, fără o pregătire, studiu prealabil sau consultare a dicționarelor.
• aproape de — Structură lexicală complexă cu rol de legătură, folosită pentru a exprima proximitatea fizică, temporală, abstractă sau afectivă față de un obiect, o persoană sau un reper numeric; guvernează de regulă cazul acuzativ în analiza sintactică, stabilind o toleranță geometrică sau cronologică mică.
• arare-ori — Formă ortografică variantă sau arhaică pentru 'rareori'; exprimă ideea că un fapt, o acțiune sau un fenomen se petrece extrem de rar, în cazuri excepționale sau la intervale foarte mari și neregulate de timp. Deși în limba română contemporană grafia standard este compactă, structura cratizată subliniază vechimea expresiei și compoziția sa originară din adverbul 'arar' și substantivul 'ori'.
• așa și așa — Formă de exprimare idiomatică utilizată pentru a descrie o stare, o calitate sau o situație intermediară, care nu este nici foarte bună, dar nici foarte rea; pasabil, mediocrul, satisfăcător; exprimă incertitudine, indiferență sau o evaluare reținută cu privire la starea de sănătate, rezultatul unei acțiuni sau valoarea unui obiect.
• ascunsele — Formă de plural utilizată aproape exclusiv în locuțiunea adverbială 'pe ascunsele', care semnifică realizarea unei acțiuni în mod secret, clandestin sau tăinuit, ferit de ochii publicului. De asemenea, reprezintă varianta eliptică nominală pentru popularul joc de copii 'de-a ascunsele', în care participanții încearcă să se ascundă pentru a nu fi găsiți de cel desemnat să îi caute.
• ascunselea — Variantă fixată cu articol hotărât enclitic a termenului 'ascunsele', utilizată strict în structura locuțiunii adverbiale 'de-a ascunselea'. Desemnează același joc tradițional infantil de căutare și camuflaj. Din punct de vedere structural, adăugarea sufixului popular '-lea' întărește valoarea adverbială a întregului grup nominal, devenind forma standard preferată în majoritatea regiunilor țării.
• astă dată — Locuțiune adverbială folosită structural pentru a indica momentul actual, situația curentă sau ocazia prezentă, având sensul de „de data aceasta”, „acum” ori „în acest caz specific”; adesea marchează o opoziție clară sau o schimbare de dinamică față de evenimentele ori acțiunile petrecute în trecut.
• atare — De acest fel, de o asemenea natură, la fel cu cel menționat anterior; similar cu lucrul sau persoana despre care s-a vorbit. Folosit frecvent în structura 'ca atare', unde dobândește valoare adverbială cu înțelesul de 'prin urmare', 'în consecință' sau 'în această calitate'.
• aut caesar, aut nihil — Aforism celebru în limba latină care se traduce prin 'ori Cezar, ori nimic', utilizat pentru a exprima o ambiție nemăsurată, o hotărâre radicală sau o atitudine de tipul totul sau nimic într-o acțiune de mare anvergură. Paternitatea istorică a acestei devize este atribuită cel mai adesea principelui renascentist italian Cezar Borgia, cel care și-a clădit puterea pe strategii politice necruțătoare, simbolizând dorința absolută de succes suprem sau prăbușirea totală în obscuritate.
• avîntul țării — Grafie arhaică pentru 'avântul țării'; sintagmă sau lozincă utilizată frecvent în discursurile politice, economice sau patriotice din secolul trecut pentru a desemna progresul rapid, dezvoltarea structurală accelerată, modernizarea industrială și emanciparea economică ori culturală a unei națiuni.
• Avocatul diavolului — Expresie culturală și retorică ce provine din practica istorică a Bisericii Catolice (advocatus diaboli), desemnând o persoană care, într-o dezbatere sau analiză structurală, susține o cauză contrară, aduce argumente adverse sau evidențiază defectele unei teorii populare, nu din convingere personală, ci cu scopul deliberat de a testa validitatea, soliditatea și consistența logică a acelei idei.
• azi-dimineață — Locuțiune adverbială de timp formată prin compunere, utilizată pentru a indica prima parte a zilei curente (dimineața din ziua în curs). Această structură lexicală asociază deicticul temporal 'azi' cu substantivul 'dimineață' pentru a plasa o acțiune sau un eveniment într-un trecut foarte apropiat, servind ca punct de reper precis și curat în narațiunea evenimentelor zilnice.
• azi-iarnă — Locuțiune adverbială de timp veche sau regională formată prin compunere, utilizată în graiurile populare pentru a indica iarna curentă, aflată în desfășurare, ori iarna care tocmai a trecut în cursul anului curent. Această structură asociază deicticul temporal 'azi' cu substantivul anotimpual 'iarnă' pentru a plasa o acțiune sau un fenomen meteorologic într-un context sezonier apropiat, oferind o exprimare fluidă specifică limbajului arhaic pastoral.
• azi-mâine — Locuțiune adverbială populară de timp utilizată pentru a indica un viitor extrem de apropiat, iminent sau probabil; în curând, de la o zi la alta, dintr-un moment în altul. Această structură asociază prin juxtapunere adverbele deictice 'azi' și 'mâine' pentru a sublinia rapiditatea cu care trece timpul sau certitudinea producerii unui eveniment, funcționând ca un reper conceptual fluid în comunicarea curentă.
• azi-noapte — Locuțiune adverbială de timp formată prin compunere, utilizată pentru a indica noaptea care a trecut imediat înainte de ziua curentă; noaptea dinspre ziua de astăzi. Această structură lexicală asociază deicticul temporal 'azi' cu substantivul 'noapte' pentru a plasa un eveniment sau o acțiune într-un trecut extrem de apropiat, servind ca punct de referință precis în narațiunea întâmplărilor recente.
• azi-vară — Locuțiune adverbială de timp veche sau regională formată prin compunere, utilizată în graiurile populare pentru a indica vara curentă, aflată în desfășurare, ori vara care tocmai a trecut în cursul anului curent. Această structură asociază deicticul temporal 'azi' cu substantivul anotimpual 'vară' pentru a plasa o acțiune sau un fenomen într-un context sezonier apropiat, oferind o exprimare fluidă specifică limbajului arhaic rural.