#maritim

• apupare — Acțiunea de a apupa și rezultatul ei; modificare a asietei unei nave prin înclinarea ei longitudinală spre înapoi, astfel încât pescajul la pupa devine mai mare decât pescajul la proră. Acest fenomen structural poate fi provocat voluntar prin mutarea balastului ori accidental prin inundarea unor compartimente posterioare sau distribuirea greșită a mărfurilor.
• arborat — Despre steaguri, pavilioane naționale sau insigne heraldice: care a fost înălțat, ridicat sau fixat în mod oficial pe catargul unei nave ori pe o clădire administrativă. În sens figurat, se referă la o atitudine, o grimasă sau o convingere ideologică afișată public, vizibil ori în mod ostentativ în fața celorlalți.
• arecifă — Formă arhaică, regională sau livrescă rar întâlnită, utilizată în trecut pentru a desemna un recif, o banchiză de stânci sau o structură submarină de corali aflată aproape de suprafața apei. Termenul reprezintă o variantă lingvistică de tranziție preluată direct din surse mediteraneene (cum ar fi spaniolul 'arrecife' sau portughezul 'recife') în jurnalele de călătorie maritime și hărțile vechi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
• arhus — Al doilea oraș ca mărime din Danemarca și un important port maritim situat pe coasta de est a peninsulei Iutlanda, la gura de vărsare a râului Aarhus Å. Orașul este un centru cultural, academic și economic de prim rang, faimos pentru universitatea sa de prestigiu, catedrala gotică istorică, muzeele de artă modernă și cartierul său vechi restaurat în aer liber (Den Gamle By).
• arierbec — Termen tehnic marinăresc ce desemnează o grindă masivă, o piesă de structură sau o prelungire metalică montată la pupa unei nave (în special la cele din lemn sau de tip vechi), destinată să protejeze cârma de impactul direct cu gheața, resturile plutitoare ori în timpul manevrelor de acostare în marșarier. Această componentă structurală oferă o rezistență sporită ansamblului de guvernare al vasului.
• arimaj — Operațiune tehnică de așezare, stivuire, fixare și amarare corectă a mărfurilor în cala unei nave, în containere sau în avioane, având ca scop optimizarea spațiului disponibil și prevenirea deplasării încărcăturii în timpul transportului, garantând astfel stabilitatea structurală a vehiculului și siguranța navigației.
• arimare — Acțiunea de a arima și rezultatul ei; procesul tehnic și logistic de stivuire, aranjare structurală și fixare solidă a mărfurilor, containerelor sau bagajelor în cala unei nave ori în compartimentul de marfă al unui vehicul (tren, avion, camion). Acest procedeu are ca scop prevenirea deplasării încărcăturii în timpul marșului, garantând stabilitatea, echilibrul hidrodinamic și siguranța transportului.
• armator — Persoană fizică sau juridică care exploatează o navă comercială în nume propriu, asigurând echiparea, aprovizionarea și armarea acesteia pentru navigație, indiferent dacă este proprietarul de drept al vasului sau doar locatarul acestuia. Armatorul poartă răspunderea juridică și economică pentru operațiunile de transport maritim și pentru siguranța echipajului navigant.
• Armeria — Gen taxonomic de plante erbacee perene din familia Plumbaginaceae, ce cuprinde numeroase specii cunoscute popular sub numele de 'limba peștelui' sau 'iarba de dinți' (ex: Armeria maritima); aceste plante cresc adesea în zone de coastă stâncoase sau montane, formând tufe dense, compacte, decorate cu inflorescențe globuloase de culoare roz, purpurie sau albă, utilizate frecvent în amenajarea grădinilor alpine.
• Armeria maritima — Denumire științifică pentru o specie populară de plantă erbacee perenă din familia Plumbaginaceae, cunoscută comun sub numele de iarbă-de-mar sau armeria de coastă. Această plantă structural rezistentă la salinitate mare este nativă pe coastele maritime din emisfera nordică, formând tufe compacte ca de iarbă, cu tulpini erecte ce poartă inflorescențe globuloase roz, albe sau purpurii, fiind utilizată masiv ca plantă ornamentală de bordură și stâncărie.
• Armorica — Denumire istorică și geografică antică folosită în perioada galo-romană pentru a desemna regiunea de coastă a Galiei cuprinsă între fluviile Loara și Sena, teritoriu care include în mod direct peninsula Bretania de astăzi. Numele provine din limba galică și înseamnă „locul de lângă mare”, fiind o zonă de o importanță strategică majoră în antichitate datorită triburilor celtice maritime care o populau și a rezistenței lor în fața expansiunii Imperiului Roman.
• Armoricum — Formă neutră preluată direct din limba latină utilizată în izvoarele istorice și cartografia antică pentru a desemna „Marea Armoricană” (Mare Armoricum) sau elemente teritoriale adiacente peninsulei Bretania. Acest termen livresc și academic este păstrat în lucrările de specialitate, în cronici medievale scrise în limba latină și în studii de epigrafie romană pentru a păstra acuratețea denumirilor originale date de geografii Imperiului.
• arpun — O unealtă de pescuit sau vânătoare marină de mari dimensiuni, asemănătoare cu o suliță sau o săgeată prevăzută cu dinți retorsi (cârlige) la vârf și legată de o frânghie lungă, folosită pentru prinderea peștilor mari, a cetaceelor sau a mamiferelor marine. În epoca modernă, acesta este lansat cu ajutorul unor tunuri speciale instalate pe navele de pescuit industrial.
• arsana — Șantier naval vechi, arsenal sau adăpost fortificat de pe coasta mării ori a marilor fluvii, destinat construcției, reparării și iernării corăbiilor sau ambarcațiunilor militare și comerciale. Termenul, de origine arabo-otomană, descrie o structură arhitecturală specifică bazinului mediteraneean, pontic și dunărean, adesea integrată în fortificații portuare sau mănăstirești.
• artimon — Arbore (catarg) situat la pupa unei nave cu pânze, fiind de obicei cel mai mic dintre catargurile principale; pânza montată pe acest catarg. În arhitectura navală tradițională, acest element are un rol esențial în menținerea echilibrului de rotație și în guvernarea precisă a ambarcațiunii în timpul manevrelor complexe.
• asfaltier — Navă cisternă de construcție specială destinată transportului bitumului sau asfaltului lichid în stare caldă; referitor la transportul ori manipularea industrială a asfaltului. Structura sa include rezervoare izolate termic și instalații complexe de încălzire care mențin fluiditatea încărcăturii pe durata călătoriei maritime.
• Asteriscus maritimus — Denumirea științifică a steluței de mare galbene (sau asteriscul de coastă, reîncadrat recent ca Pallenis maritima), o plantă perenă târâtoare, joasă, din familia Asteraceae, nativă din regiunea mediteraneană; este cultivată pe scară largă ca plantă ornamentală de acoperire a solului datorită florilor sale de un galben-auriu strălucitor și a rezistenței remarcabile la salinitate, vânt marin și secetă extremă.