#militar

• aviație — Știința și tehnica navigației aeriene, proiectării, construcției și exploatării aparatelor de zbor mai grele decât aerul; prin extensie, ansamblul aeronavelor (avioane, elicoptere), al personalului navigant și tehnic, precum și al infrastructurii aeroportuare și administrative care aparțin unui stat, unei companii sau unei arme militare. Reprezintă un pilon strategic al transportului global și al sistemelor de apărare națională.
• aviațiune — Variantă arhaică sau grafică învechită a substantivului aviație, utilizată pe scară largă în documentele oficiale, rapoartele militare și publicațiile de presă din România de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Desemnează exact aceleași concepte tehnice și instituționale ale navigației aeriene, însă normele ortografice moderne au impus exclusiv utilizarea variantei standard terminate în '-ație'.
• avion-spion — Aeronavă militară specializată, proiectată și echipată exclusiv pentru misiuni de recunoaștere strategică, supraveghere aeriană și culegere de informații secrete. Acest tip de aparat folosește tehnologii avansate de captare a imaginilor (camere de înaltă rezoluție, senzori infraroșu), sisteme radar performante și echipamente de interceptare a semnalelor electronice, zburând adesea la altitudini extreme sau utilizând tehnologie stealth pentru a evita detectarea.
• aviso — Navă militară de război de dimensiuni mici sau medii, caracterizată prin viteză mare și manevrabilitate sporită, utilizată în trecut în special pentru transmiterea ordinelor, misiuni de recunoaștere, escortă, legătură sau patrulare de coastă. În flotele moderne, rolul său structural a fost preluat de corvete sau fregate ușoare, însă termenul continuă să desemneze ambarcațiuni rapide destinate supravegherii maritime.
• avizo — Navă militară de război de dimensiuni mici sau medii, caracterizată prin viteză mare și manevrabilitate sporită, utilizată în trecut în special pentru transmiterea ordinelor, misiuni de recunoaștere, escortă, legătură sau patrulare de coastă. În flotele moderne, rolul său structural a fost preluat de corvete sau fregate ușoare, însă termenul continuă să desemneze ambarcațiuni rapide destinate supravegherii maritime.
• Azincourt — Comună în departamentul Pas-de-Calais, în nordul Franței, devenită celebră în istoria universală datorită bătăliei din 25 octombrie 1415 (Războiul de Suta Ani), în care armata engleză condusă de regele Henric al V-lea, formată preponderent din arcași, a obținut o victorie decisivă împotriva cavaleriei grele franceze, mult mai numeroasă.
• azotiperită — Compus chimic toxic din clasa iperitelor cu azot (azot-iperite), derivat al aminei alifatice în care atomii de hidrogen sunt înlocuiți cu grupări cloretil; substanță lichidă uleioasă, persistentă, cu puternic efect vezicant, distrugător pentru țesuturi și sistemul respirator, utilizată istoric ca armă chimică de luptă.
• badahuzi — Termen arhaic și livresc extrem de rar întâlnit în vechile cronici sau traduceri istorice românești (derivat din surse otomane sau persane, corelat probabil cu triburile badahuzi / badahși) pentru a desemna un corp de ostași, gărzi mercenare sau călăreți războinici din regiunile muntoase ale Orientului, folosiți uneori în armatele imperiale.
• badieră — Termen istoric și arhaic care desemnează o bucată de pânză, o fâșie textilă sau un mic steag folosit în trecut ca însemn militar de recunoaștere, marcaj de hotar ori barieră simbolică. În anumite contexte administrative vechi, putea face referire la o barieră vamală improvizată sau la un punct de control rudimentar amplasat la intrarea într-o localitate sau pe un drum comercial.