#nutritie

• anticolesterol — Care combate, reduce sau reglează nivelul de colesterol din sânge; medicament (cum sunt statinele), supliment alimentar sau aliment funcțional conceput structural pentru reducerea lipoproteinelor de joasă densitate (LDL) și prevenirea riscurilor cardiovasculare asociate aterosclerozei.
• antioxidant — Substanță chimică, compus organic sau mineral capabil să întârzie, să inhibe ori să prevină oxidarea altor molecule, neutralizând radicalii liberi și reducând stresul oxidativ din celule; în sens industrial, aditiv utilizat pentru a preveni degradarea materialelor, polimerilor sau alterarea produselor alimentare.
• antipelagros — Care previne, combate sau vindecă pelagra și manifestările ei patologice la nivelul pielii, sistemului digestiv și nervos; medicament sau factor vitaminic structural conceput pentru a suplini lipsa de acid nicotinic în organism. În sens clinic, descrie proprietatea specifică a vitaminei B3 (niacina) sau a triptofanului de a restabili metabolismul celular normal și de a elimina leziunile dermatologice severe.
• antiscorbutic — Care previne, combate sau vindecă scorbutul; factor biologic sau preparat farmaceutic bogat în vitamina C (acid ascorbic) care reface sinteza colagenului în organism. Termenul se aplică alimentelor proaspete (citrice, măceșe, cătină) sau suplimentelor utilizate istoric și clinic pentru a stopa manifestările hemoragice și degradarea țesuturilor conjunctive cauzate de avitaminoză.
• antivitamină — Substanță chimică sau compus organic cu structură moleculară similară unei vitamine, capabil să blocheze, să concureze ori să anuleze complet efectele biologice și metabolice specifice ale acesteia. Antivitaminele acționează cel mai frecvent prin inhibiție competitivă, ocupând situl activ al unei enzime sau împiedicând absorbția intestinală normală, fiind utilizate experimental în laborator ori în terapie (cum este metotrexatul, o antivitamină a acidului folic folosită ca citostatic).
• antixeroftalmic — Care previne, combate sau vindecă xeroftalmia (uscăciunea patologică a conjunctivei și a corneei cauzată de lipsa secreției lacrimale); se referă în mod specific la vitamina A (retinolul) sau la compușii care stimulează troficitatea mucoaselor oculare, asigurând protecția împotriva cheratinizării țesuturilor și menținerea acuității vizuale normale în condiții de luminozitate scăzută.
• antropometric — Care se referă la antropometrie sau la măsurarea dimensiunilor și proporțiilor corpului uman; specific tehnicilor de determinare cantitativă a taliei, greutății, perimetrelor osoase și pliurilor de țesut adipos. În medicina sportivă, ergonomie și antropologia judiciară, aceste date structurale sunt esențiale pentru evaluarea dezvoltării fizice, proiectarea obiectelor industriale sau identificarea persoanelor.
• aparatul digestiv — Ansamblu complex de organe corelate structural și funcțional (cavitate bucală, faringe, ezofag, stomac, intestine, ficat și pancreas) care au rolul de a realiza ingestia, fragmentarea, digestia alimentelor, absorbția nutrienților esențiali și eliminarea reziduurilor neasimilabile. Acest sistem macroscopic garantează aprovizionarea energetică a întregului organism prin transformarea chimică și mecanică a substanțelor nutritive.
• apetit — Dorință organică sau poftă de mâncare, corelată cu nevoia fiziologică de hrană. În sens larg, psihologic sau figurat, reprezintă o dorință vie, o sete, un impuls puternic sau o înclinație pronunțată pentru realizarea unui scop, acumularea de bunuri ori cunoaștere (ex: apetit pentru lectură, apetit sexual).
• apio — Denumire comercială și gastronomică utilizată în mod curent (preluată din limbile spaniolă sau italiană) pentru țelina de pețiol sau țelina pentru pețioli și frunze (Apium graveolens var. dulce). Se caracterizează prin tulpini lungi, cărnoase, crocante și aromate, folosite pe scară largă în stare proaspătă în salate, supe, sucuri detoxifiante sau preparate culinare mediteraneene.
• apivor — Care se hrănește în principal cu albine sau viespi (de exemplu, pasărea prigoare sau anumite specii de insecte prădătoare); caracterizat prin regim alimentar bazat pe consumul de insecte din familia Apidae.
• aport — Contribuție materială, financiară, intelectuală sau morală adusă de o persoană la o acțiune comună, la o operă sau la dezvoltarea unei activități. În dreptul comercial, reprezintă bunurile sau sumele de bani pe care asociații le pun în comun la înființarea unei societăți comerciale; în medicină și nutriție, desemnează cantitatea de substanțe nutritive, calorii sau fluide introduse în organism prin alimentație.
• argilotrofie — Tip de nutriție sau regim ecologic mineral al plantelor superioare ori al microorganismelor din sol care depinde structural de absorbția nutrienților și a apei stocate direct în complexele argilo-humice. În sens pedologic și fiziologic, termenul descrie capacitatea anumitor specii vegetale de a extrage eficient cationii schimbați (calciu, magneziu, potasiu) fixați pe suprafețele rețelelor cristaline ale mineralelor silico-aluminoase din solurile grele.
• ascorbic — Care se referă la acidul ascorbic sau aparține acestuia; termen utilizat aproape exclusiv în sintagma 'acid ascorbic', ce reprezintă denumirea chimică oficială a Vitaminei C. Este un compus organic solubil în apă, cu puternice proprietăți antioxidante, având un rol structural vital în sinteza colagenului, funcționarea sistemului imunitar, absorbția fierului și prevenirea scorbutului.
• asimilabil — Care poate fi asimilat; care prezintă proprietăți structurale ce permit transformarea, absorbția și integrarea sa fiziologică într-un organism viu sau convertirea sa conceptuală în cadrul unui sistem teoretic ori lingvistic. Se aplică frecvent substanțelor nutritive ușor de digerat sau cunoștințelor clare ce pot fi învățate fără dificultate.
• autotrofic — Care aparține sau se referă la autotrofie; specific modului de nutriție autonom bazat pe sinteza substanțelor organice din compuși anorganici. Acest atribut structural descrie procesele metabolice, sistemele enzimatice sau fazele de dezvoltare celulară în care energia externă este stocată chimic fără dependență de alte organisme vii.
• autotrofie — Proprietate, calitate sau mod de viață al organismelor autotrofe, caracterizat prin capacitatea fiziologică de a-și sintetiza singure substanțele organice necesare hrănirii și dezvoltării din compuși anorganici simpli, folosind o sursă externă de energie (luminoasă sau chimică). Acest fenomen reprezintă fundamentul energetic al majorității ecosistemelor terestre și acvatice, asigurând fixarea carbonului în biosferă.
• avitaminoză — Stare patologică gravă provocată de lipsa totală sau de o deficiență profundă și prelungită a uneia ori a mai multor vitamine în organism, cauzată de o alimentație dezechilibrată, malabsorbție intestinală sau tulburări metabolice. Această afecțiune structurală perturbă funcțiile vitale și biochimice celulare, ducând la apariția unor boli specifice bine definite, cum sunt scorbutul, pelagra, rahitismul sau beriberi.
• avocado — Fructul arborelui exotic Persea americana, originar din America Centrală, de formă sferică, piriformă sau ovală, având o coajă verde-închis (texturată sau netedă) și un sâmbure central voluminos. Pulpa sa, de o consistență onctuoasă și untoasă, este deosebit de bogată în acizi grași mononesaturați benefici, vitamine și minerale, fiind un ingredient fundamental în arta culinară internațională, în special pentru prepararea sosului guacamole.