#ornament

• Aster laevis — Denumirea științifică sinonimă pentru Symphyotrichum laeve, o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, nativă din America de Nord; se caracterizează prin tulpini erecte, complet netede (glabre) și lucioase, frunze pieloase de un verde-albăstrui și inflorescențe atractive cu raze de un albastru-violet intens și un disc central galben.
• Aster yunnanensis — Denumirea științifică a asterului de Yunnan, o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, originară din pajiștile alpine și lizierele de pădure din sud-vestul Chinei (în special din provincia Yunnan); este caracterizată prin inflorescențe solitare, mari, cu un disc central galben-auriu strălucitor și raze lungi, subțiri, în nuanțe de albastru-liliachiu sau violet intens, fiind cultivată global ca plantă decorativă rezistentă pentru stâncării.
• Astilbe — Gen de plante erbacee perene din familia Saxifragaceae, originare din pădurile umede și lizierele din Asia de Est și America de Nord; sunt cultivate pe scară largă ca plante ornamentale de umbră, fiind apreciate pentru frunzișul elegant, profund divizat, și inflorescențele spectaculoase în formă de panicule pufoase, asemănătoare unor pene colorate în nuanțe de alb, roz, roșu sau violet.
• Astilbe chinensis — Denumirea științifică a astilbei chinezești, o plantă erbacee perenă din familia Saxifragaceae, nativă din pădurile umede, văile și lizierele din China, Japonia, Coreea și estul Rusiei; este intens cultivată ca plantă ornamentală de umbră, fiind recunoscută prin rizomii săi târâtori viguroși, frunzele adânc divizate cu margini zimțate și inflorescențe dense în formă de panicule înguste, pufoase, colorate în nuanțe de roz-roz-liliachiu, violet sau alb, având o toleranță mai mare la secetă decât alți membri ai genului.
• Astilbe japonica — Denumirea științifică a astilbei japoneze, o plantă erbacee perenă din familia Saxifragaceae, nativă din pădurile montane și zonele stâncoase umede din Japonia; este cultivată pe scară largă ca plantă ornamentală, fiind caracterizată prin tulpini erecte de talie medie, frunze lucioase, penat-sectate cu tulpini roșiatice și inflorescențe sub formă de panicule dense, piramidale, cu flori albe sau roz-pal care se deschid la începutul verii.
• Asystasia — Gen de plante cu flori din familia Acanthaceae, care cuprinde aproximativ 70 de specii originare din regiunile tropicale și subtropicale ale Africii, Asiei și Australiei. Multe specii, cum ar fi Asystasia gangetica, sunt cultivate ca plante ornamentale datorită florilor atrăgătoare în formă de pâlnie, dar pot deveni invazive în habitatele sensibile.
• Aubrieta deltoidea — Specie tip de plantă perenă din genul Aubrieta, familia Brassicaceae, originară din sud-estul Europei și cultivată pe scară largă ca plantă ornamentală; Băluță deltoidă sau urechiușe. Se caracterizează prin creștere scundă, târâtoare, frunze romboidale sau deltoide ușor dințate și flori abundente de culoare violet sau roz-purpuriu care acoperă complet vegetația primăvara timpuriu.
• aucuba — Gen de arbuști sempervirescenți dioici, originari din estul Asiei (Japonia, China, Himalaya), aparținând familiei Garryaceae (sau Aucubaceae), cultivați pe scară largă ca plante ornamentale datorită frunzelor mari, pieloase, adesea variegate cu pete galbene, și fructelor roșii, bace strălucitoare; Aucuba. Specia cea mai cunoscută în horticultură este Aucuba japonica, utilizată frecvent pentru decorarea parcurilor și a grădinilor umbroase datorită toleranței sale remarcabile la poluare și umbră densă.
• Aucuba japonica — Cea mai cunoscută specie de arbust sempervirescent din genul Aucuba, familia Garryaceae, originară din Japonia și China, cultivată pe scară largă ca plantă ornamentală; Dafin japonez sau laur pătat. Se caracterizează prin frunze mari, opuse, pieloase și lucioase, adesea variegate cu pete galbene strălucitoare în varietățile cultivate, și prin producerea de bace roșii decorative pe exemplarele feminine în timpul iernii.
• aureo-variegata — Formă de feminin singular a unui adjectiv compus utilizat în nomenclatura binară botanică și horticolă pentru a descrie un cultivar sau o varietate de plantă ale cărei frunze sunt tărcate, pestrițe sau panachate cu pete și dungi de o intensă nuanță galbenă-aurie.
• axalia — Formă populară coruptă, arhaică sau variantă fonetică regională întâlnită în graiurile locale pentru denumirea plantei ornamentale 'azalee' (Rhododendron). Acest rarism reflectă un proces de etimologie populară specific comunităților rurale, unde denumirile neologice ale florilor exotice erau adaptate fonetic prin substituții de consoane (z > x) pentru a suna mai familiar în limba română vorbită.