#ornament

• Abutilon — Gen de plante erbacee sau arbustive din familia Malvaceae, originar din regiunile tropicale și subtropicale, cultivat pe scară largă în horticultură ca plantă ornamentală de interior sau de grădină. Cunoscută popular sub denumirea de 'arțar de cameră' datorită formei lobate a frunzelor sale, planta este extrem de apreciată pentru florile sale spectaculoase, pendulante, în formă de clopot sau lanternă chinezească, colorate în nuanțe vii de galben, roșu, roz sau portocaliu.
• Abutilon darwinii — Specie de arbust ornamental din familia Malvaceae, originară din pădurile tropicale ale Braziliei, caracterizată prin frunze dens pubescente, palmat-lobate și flori mari, campanulate, de culoare roz-portocalie, străbătute de venaturi roșiatice spectaculoase. Această specie joacă un rol istoric și fundamental în horticultura mondială, fiind unul dintre părinții genetici principali folosiți la crearea majorității hibriziilor decorativi de *Abutilon* cultivați astăzi în sere și apartamente.
• Abutilon megapotamicum — Specie de arbust semivolubil sau târâtor din familia Malvaceae, originară din Brazilia, Argentina și Uruguay, remarcabilă prin ramurile sale lungi, flexibile și plonjante. Este extrem de cultivată în scopuri ornamentale datorită florilor sale unice și spectaculoase, suspendate pe pedunculi subțiri, care prezintă un caliciu umflat, de un roșu aprins, din care ies petale galbene contrastante și stamine purpurii proeminente, aspect ce amintește de forma unor lanterne chinezești.
• Abutilon vitifolium — Denumirea științifică sinonimă pentru *Corynabutilon vitifolium*, o specie de arbust mare sau arbore de talie mică din familia Malvaceae, originară din pădurile temperate și umede ale statului Chile. Această plantă deosebită este extrem de cultivată pe plan mondial în grădinile botanice și peisagistice datorită frunzelor sale mari, palmat-lobate, acoperite de perișori moi, care seamănă cu cele ale viței-de-vie, și pentru florile sale spectaculoase, larg deschise, în formă de cupă, colorate în nuanțe delicate de bleu, lavandă sau alb-auriu.
• Abutilon x hybridum — Denumirea colectivă atribuită unui grup vast și complex de hibrizi artificiali ornamentali din familia Malvaceae, obținuți prin încrucișarea selectivă a mai multor specii native din America de Sud (precum *Abutilon darwinii* și *Abutilon striatum*). Aceste plante, cunoscute universal sub numele de 'arțar de cameră', sunt printre cele mai populare plante de ghiveci din lume, fiind extrem de apreciate pentru înflorirea lor continuă, foliajul luxuriant și paleta bogată de culori ale corolelor campanulate (alb, galben, roz, portocaliu, roșu).
• Acacia baileyana — O specie remarcabilă de arbore ornamental de dimensiuni mici spre medii, nativă dintr-o zonă restrânsă din New South Wales, Australia, dar aclimatizată pe scară largă în regiunile mediteraneene și temperate din întreaga lume. Planta este extrem de apreciată în peisagistică datorită frunzișului său persistent, bipinat, cu o nuanță spectaculoasă de verde-albăstrui sau argintiu (glauc), și a înfloririi sale timpurii de la sfârșitul iernii, când coroana devine complet acoperită de ciorchini denși de flori globuloase, pufoase și intens parfumate, de un galben-auriu strălucitor.
• Acalypha wilkesiana — Specie de arbust tropical peren din genul Acalypha, originară din insulele Pacificului de Sud (Vanuatu, Fiji), remarcabilă prin frunzișul său spectaculos, multicolor și asimetric. Frunzele sale mari, dințate și adesea ondulate prezintă tipare cromatice complexe în nuanțe de bronz, cupru, roșu, roz și crem. În horticultură, este utilizată pe scară largă pentru crearea de garduri vii în climatele calde sau ca plantă de accent în sere și interioare datorită valorii sale vizuale deosebite.
• acant — Element decorativ sculptural sau pictural caracteristic stilurilor arhitectonice clasice (în special stilului corintic și celui compozit), care stilizează frunzele crestate și sinuoase ale plantei mediteraneene Acanthus. Folosit inițial în Antichitatea greacă și romană pentru a împodobi capitelurile coloanelor, acantul a devenit un motiv ornamental universal în istoria artei, fiind preluat și reinterpretat în Renaștere, Baroc și Neoclasicism.
• acanti — Forma de plural a substantivului masculin 'acant'; desemnează ansamblul elementelor ornamentale sculptate sau pictate care reproduc ori stilizează frunzele plantei mediteraneene Acanthus. Acești reliefuri vegetale decorative sunt elemente fundamentale în compoziția capitelurilor corintice și compozite din arhitectura clasică greco-romană, fiind repetați în mod simetric și etajat pentru a crea un efect vizual dinamic de coroană naturală.
• acrostol — Ornament sculptural proeminent, curbat sau sculptat figurativ (reprezentând adesea capete de păsări, monștri marini sau aripi), situat la extremitatea superioară a etravei (prow) sau a etamboului (stern) pe corăbiile și galerele de război din antichitatea clasică (grecești, romane și feniciene). Această structură decorativă masivă din lemn avea atât un rol simbolic de protecție religioasă a echipajului, cât și o funcție militară de identificare vizuală a flotei pe mare.
• acroter — Element decorativ sau mic soclu structural plasat la baza ori în vârful unui fronton (pediment) al unui templu clasic sau al unei clădiri festive, servind ca suport direct pentru statui, urne votive, palmete sau alte ornamente sculptate din piatră ori bronz.
• acroteră — Element decorativ sau mic piedestal plasat în vârful ori la extremitățile inferioare ale unui fronton triunghiular la templele grecești și romane sau la edificiile neoclasice. Acest element structural, realizat din piatră, teracotă sau bronz, servește ca bază stabilă pentru fixarea palmetelor, a statuilor mitologice sau a urnelor, având rolul de a rupe rigiditatea liniilor geometrice ale acoperișului.
• acroteriu — Formă tehnică savantă sau transliterare directă a termenului latin acroterium; reprezintă micul soclu ori elementul de finisare decorativ amplasat în punctele cheie ale unui fronton clasic pentru a susține statui sau ornamente vegetale. Structura sa asigură distribuția corectă a greutății sculpturilor decorative pe structura de rezistență a antablamentului clădirii.
• Actinidia kolomikta — Denumire științifică pentru o specie de plantă agățătoare, lemnoasă și ornamentală din familia Actinidiaceae, nativă în pădurile temperate din Asia de Est și Orientul Îndepărtat. Este recunoscută structural prin variegarea spectaculoasă a frunzișului masculin, ale cărui vârfuri devin alb-crem și apoi roz-purpuriu în perioada înfloririi. Planta produce fructe mici, dulci și comestibile, similare cu bacele de kiwi, având totodată o atracție chimică deosebită pentru feline, similară cu iarba mâței.
• Adenandra — Gen de plante perene, arbustive, originare din regiunile calde ale Africii de Sud, aparținând familiei Rutaceae. Aceste plante sunt caracterizate structural prin frunze mici, adesea aromatice datorită glandelor uleioase proeminente, și flori decorative cu cinci petale nuanțate în alb sau roz, fiind cultivate la nivel internațional ca plante ornamentale datorită rezistenței lor în soluri nisipoase.
• Adenandra fragrans — Specie de arbust aromatic de dimensiuni mici, originară din regiunea Capului în Africa de Sud, aparținând familiei Rutaceae. Planta este recunoscută structural pentru frunzele sale glandulare mici care emană un parfum intens, plăcut și balsamic la zdrobire, precum și pentru florile sale decorative cu cinci petale, de culoare albă sau roz, utilizate adesea în horticultura ornamentală de nișă.
• Adenophora lilifolia — Specie de plantă erbacee perenă originară din regiunile temperate ale Eurasiei, aparținând familiei Campanulaceae. Este recunoscută structural pentru tulpinile sale erecte, frunzele lanceolate cu margini dințate și inflorescențele bogate sub formă de panicule ce conțin flori pendule, campanulate (în formă de clopot), de o culoare albastru-pal sau violet, care emană un parfum discret și sunt apreciate în horticula ornamentală ecologică.
• Adenophora potaninii — Specie de plantă perenă erbacee originară din regiunile muntoase ale Chinei, aparținând familiei Campanulaceae. Planta este recunoscută structural pentru inflorescențele sale elegante sub formă de raceme lungi, încărcate cu numeroase flori campanulate de un albastru-violet intens, și pentru frunzele sale ovate sau lanceolate, fiind numită în onoarea exploratorului și naturalistului rus Grigori Potanin și utilizată pe scară largă în amenajările peisagistice rustice.
• Adiantum — Gen de ferigi din familia Pteridaceae, cuprinzând aproximativ 250 de specii cunoscute popular sub numele de părul-Maicii-Domnului; se caracterizează structural prin pețioli negri, lucioși și subțiri ca niște fire de păr, care susțin frunze delicate cu segmente flabeliforme (în formă de evantai) ce resping picăturile de apă. Aceste plante sunt răspândite global în zonele tropicale și temperate calde, preferând stâncile umede de lângă cascade.
• Adiantum aethiopicum — Specie de ferigă terestră, perenă, din familia Pteridaceae, răspândită nativ în Africa, Australia, Noua Zeelandă și insulele din Oceanul Indian. Această plantă este caracterizată structural prin rizomi târâtori, tulpini subțiri, lucioase, de culoare brun-închis până la negru, și frunze compuse, delicate, formate din segmente mici, rotunjite sau în formă de evantai, fiind cultivată la nivel internațional ca plantă ornamentală datorită frunzișului său estetic.