#petrografie

• actinită — Rocă metamorfică structurală sau varietate de șist cristalin caracterizată prin prezența predominantă și aranjamentul radiar ori fibros al cristalelor de actinot (un mineral din grupul amfibolilor). Acest termen tehnic descrie formațiuni geologice compacte, formate în condiții de presiune și temperatură medii, recunoscute pentru nuanțele lor verzui și textura specifică aciculară.
• adamellit — Rocă magmatică plutonică grosieră, considerată o varietate specifică de granit sau monzonit, în structura căreia feldspatul potasic și feldspatul plagiocaz (în special oligoclaz ori androzin) se găsesc în proporții aproximativ egale. Această rocă cristalină conține de asemenea cuarț din abundență și minerale feromagneziene precum biotitul sau hornblenda, fiind întâlnită frecvent în masivele muntoase vechi.
• afanit — Rocă magmatică (vulcanică sau filoniană) cu o textură extrem de fină, microcristalină sau vitroasă, în care cristalele componente sunt de dimensiuni atât de mici încât nu pot fi distinse cu ochiul liber, fiind necesară utilizarea microscopului optic. Ca adjectiv, termenul descrie textura specifică a acestor roci (precum bazaltul sau andezitul), rezultată în urma unui proces de răcire rapidă a magmei la suprafața scoarței terestre.
• afanitic — Care prezintă caracteristicile unui afanit; termen utilizat pentru a descrie textura rocilor magmatice ale căror componente cristaline sunt de dimensiuni microscopice sau submicroscopice, fiind imposibil de distins cu ochiul liber. Această structură extrem de fină indică o solidificare rapidă a magmei sau a lavei la suprafața scoarței terestre ori în imediata apropiere a acesteia, proces ce a împiedicat creșterea unor cristale mari.
• afiric — Termen de specialitate utilizat pentru a descrie o rocă magmatică sau vulcanică a cărei textură este extrem de fină, microcristalină ori vitroasă, fiind caracterizată prin absența totală a fenocristalelor (cristale mari vizibile cu ochiul liber). Rocile afirice se formează prin răcirea extrem de rapidă a lavei la suprafața scoarței terestre, fenomen ce împiedică dezvoltarea granulelor minerale macroscopice.
• alcalic — Care conține alcali; care are proprietăți de bază ori alcaline; alcalin. În geologie și petrografie, termenul descrie roci magmatice sau minerale bogate în metale alcaline (cum sunt sodiul și potasiul), caracterizate printr-o compoziție chimică specifică ce influențează structura și evoluția topiturilor crustale.
• aleurolit — Rocă sedimentară detritică consolidată, formată prin cimentarea și diageneza aleuritului (praf mineral fin, în principal cuarțos). Dimensiunile granulelor sale componente sunt intermediare între cele ale gresiilor și cele ale argilitelor, fiind cuprinse între 0,002 și 0,06 milimetri. Prezintă adesea o stratificare fină și este utilizată în geologie pentru reconstituirea mediilor sedimentare antice fosile sau lacustre.
• alterit — Termen tehnic specializat ce desemnează un mineral secundar sau un agregat mineralogic complex rezultat în urma proceselor de alterație chimică ori hidrotermală a unor minerale preexistente (de obicei silicați), servind ca indicator petrografic al gradului de degradare a rocii.
• alunitizare — Proces geologic de alterare hidrotermală acidă a rocilor vulcanice sau magmatice bogate în feldspați, sub acțiunea soluțiilor ascendente încărcate cu acid sulfuric; acțiunea de a se transforma în alunit. Acest fenomen structural duce la înlocuirea mineralelor primare cu alunit, cuarț și caolinit, constituind un indicator valoros în prospecțiunile geologice pentru zăcăminte metalifere.
• amfibolic — Care conține amfiboli sau aparține acestora; în petrografie, descrie o rocă sau o structură minerală dominată de prezența inosilicatelor din grupul amfibolilor. În biochimie și fiziologie, termenul descrie o cale metabolică duală sau hibridă (precum ciclul Krebs), care funcționează structural atât în procesele catabolice (de degradare), cât și în cele anabolice (de sinteză).
• amfibolit — Roză metamorfică regională, grosieră sau fin granulată, formată structural dintr-un amestec cristalin dominat de amfiboli (în special hornblendă) și plagioclazi, adesea însoțiți de minerale accesorii precum cuartul, garnatul sau epidotul. Acest tip de structură geologică se formează în condiții de temperatură și presiune ridicate, specifice faciesului metamorfic mediu spre avansat.
• analcit — Mineral din clasa silicaților (subclasa tectosilicați), considerat structural un membru al grupului zeoliților sau feldspatoizilor, având formula chimică NaAlSi2O6·H2O. Se prezintă sub formă de cristale cubice sau trapezoedrice (icositetraedrice) regulate, incolore, albe sau roz, cu luciu sticlos, întâlnite frecvent în geodele bazaltelor, în rocile magmatice alcaline și în unele depozite sedimentare lacustre saline.
• ancluz — Fragment dintr-o rocă mai veche sau cristal preexistent încorporat în masa unei roci magmatice sau metamorfice în timpul procesului de consolidare a magmei; incluziune minerală capturată într-un mediu gazdos diferit ca structură. Ca adjectiv, descrie o textură petrografică marcată de prezența unor astfel de minerale sau elemente captive.
• andezit — Rocă magmatică efuzivă (vulcanică) cu textură microlitică sau porfirică, de culoare cenușie, brună ori verzuie, compusă în principal din feldspat plagioclaz (cum este andezinul) și minerale feromagneziene (amfiboli, piroxeni sau biotit). Are o arie largă de răspândire în zonele de erupție și este intens utilizată în construcții ca piatră brută, pavaj, split sau agregat structural datorită durității sale.
• andezită — Variantă lingvistică învechită sau formă regională sinonimă cu termenul standard 'andezit', utilizată în trecut în unele tratate miniere ori traduceri tehnice pentru a descrie roca vulcanică efuzivă cu textură microlitică. Reprezintă o adaptare morfologică feminină a denumirii petrografice internaționale, abandonată în standardele geologice moderne în favoarea formei neutre.
• andezitic — Care aparține andezitului, privitor la andezit sau care are compoziția, structura și caracteristicile specifice acestei roci magmatice efuzive. În petrografie, descrie magmele, lavele, tufurile sau curentele vulcanice cu un conținut intermediar de dioxid de siliciu (silice), specifice zonelor de subducție tectonică.
• anemoclaste — Roci clastice, fragmente minerale sau depozite sedimentare fragmentate, mărunțite și modelate structural prin acțiunea mecanică de eroziune, abraziune sau transport realizată de vânt (procese eoliene). Ca adjectiv, descrie structurile geologice sau detritusurile formate prin deflație și coraziune eoliană.
• anortozit — Rocă magmatică faneritică plutonică compusă aproape exclusiv (peste nouăzeci la sută) din feldspat plagioclaz bogat în calciu. Are o importanță geologică deosebită, alcătuind masive magmatice vechi de vârstă precambriană pe Pământ și constituind, de asemenea, componentul structural principal al zonelor muntoase intens haterizate de pe suprafața Lunii (scoarța lunară timpurie).
• anthracit — Varietate superioară de cărbune fosil, caracterizată printr-un conținut extrem de ridicat de carbon fix (între 92% și 98%), un procent minim de materii volatile și un luciu semimetalic pronunțat. Reprezintă stadiul final de carbonizare a biomasei vegetale, având cea mai mare putere calorifică dintre toți cărbunii fosili și fiind utilizat industrial în metalurgia fină, procese de filtrare a apei și ca combustibil de înaltă eficiență.
• antras — Termen tehnic arhaic sau regional utilizat pentru a descrie o varietate inferioară de huilă friabilă sau un praf de cărbune fin, sedimentat în galeriile de extracție vechi, cu un conținut ridicat de impurități minerale și cenușă. În petrografie, se poate referi la fragmentele microscopice de materie organică carbonizată dispersate în rocile sedimentare argiloase, folosite ca indicatori ai gradului de metamorfism termic.