#rezistenta

• Acaena glaucophylla — Specie de plantă perenă, târâtoare și persistentă, originară din regiunile muntoase și aride ale Americii de Sud (cu precădere din Patagonia chiliană și argentiniană). Se distinge printr-un frunziș spectaculos de culoare glaucă, nuanța albastru-verzuie mată fiind rezultatul unui strat ceros protector care reduce evapotranspirația și reflectă radiațiile solare intense, adaptare ecologică majoră la condițiile de tundră sau semideșert alpin.
• acantoză — Modificare histopatologică constând în îngroșarea stratului spinos al epidermului, determinată de proliferarea celulelor malpighiene. În sens clinic macroscopic, termenul este asociat frecvent cu afecțiunea 'Acanthosis nigricans', caracterizată prin apariția unor plăci cutanate hiperpigmentate, gri-cenușii sau negricioase, cu textură catifelată și rugoasă, localizate predilect în zonele de pliere ale corpului (gât, axile, regiune inghinală), fiind un marker cutanat important pentru rezistența la insulină, obezitate sau diverse disfuncții endocrine.
• adamantină — Forma de feminin a adjectivului adamantin; de asemenea, substantiv utilizat în trecut în terminologia medicală și histologică pentru a desemna smalțul dinților sau o structură extrem de dură de origine epitelială. Acest termen structural se aplică pentru a descrie calitatea unor substanțe minerale sau trăsături umane remarcate prin rezistență excepțională, transparență diamantină și o puritate geometrică perfectă.
• aerodinamic — Care aparține aerodinamicii, privitor la mișcarea aerului și a gazelor în raport cu corpuri solide; care prezintă o formă geometrică fluidă și optimizată, special proiectată pentru a reduce la minimum rezistența la înaintare opusă de aer în timpul deplasării. Se aplică pe scară largă în proiectarea avioanelor, autovehiculelor de mare viteză și echipamentelor sportive de performanță.
• aerodinamică — Ramură a mecanicii fluidelor care studiază legile mișcării aerului sau a altor gaze, precum și forțele exercitate de acestea asupra corpurilor solide aflate în mișcare relativă față de ele. Acest domeniu științific guvernează proiectarea aparatelor de zbor, rachetelor și vehiculelor terestre prin optimizarea forțelor de portanță și de rezistență la înaintare.
• aerodinamicitate — Calitatea, proprietatea sau gradul în care un obiect solid posedă o formă aerodinamică; capacitatea structurală a caroseriei unui vehicul sau a fuzelajului unei aeronave de a pătrunde prin straturile de aer cu o rezistență minimă la înaintare. Deși utilizat frecvent în jargonul auto sau comercial, în mediul academic este preferat termenul tehnic rafinat 'aerodinamică'.
• aerofrână — Dispozitiv aerodinamic mobil (suprafață portantă escamotabilă, volet sau flaps) montat pe aripile ori pe fuzelajul unei aeronave sau al unui vehicul spațial, conceput pentru a fi extins în fluxul de aer cu scopul de a crește rezistența la înaintare și de a reduce rapid viteza de deplasare.
• agamohipnospor — Spor asexuat de rezistență, prevăzut cu un înveliș celular gros și impermeabil, care se formează fără nicio fuziune gametică anterioară și care intră într-o stare latentă (hipnobioză) pentru a supraviețui condițiilor nefavorabile de mediu. Din punct de vedere structural, această celulă agamică concentrează substanțe de rezervă, permițând plantelor inferioare, algelor sau ciupercilor să își propage genomul intact până la restabilirea condițiilor optime de germinare.
• Agapanthus campanulatus — Specie de plante erbacee perene din genul Agapanthus, originară din regiunile muntoase umede ale Africii de Sud (precum Munții Drakensberg), caracterizată prin frunze caduce și flori lungi, în formă de clopot (campanulate), de culoare albastru-pal până la albastru-azuriu. Din punct de vedere structural, adaptarea sa la altitudini mari îi oferă o rezistență la îngheț mult mai ridicată comparativ cu speciile persistente, fiind intens folosită în hibridare.
• Agave parrasana — O specie compactă și extrem de ornamentală de plantă suculentă din genul Agave, endemică în zonele muntoase înalte din regiunea Parras, statul Coahuila, Mexic. Planta se distinge printr-o rozetă globuloasă și strânsă, formată din frunze scurte, late, obovate, de o culoare albastru-cenușiu sau glaucă, puternic prevăzute cu spini marginali proeminenți și un spin terminal lung, de o nuanță contrastantă maro-roșcată, având o rezistență remarcabilă la temperaturi scăzute.
• alungire — Acțiunea de a alungi și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau biologic prin care lungimea unui corp ori a unui organ crește sub acțiunea unor forțe exterioare de tracțiune sau prin dezvoltare naturală. În rezistența materialelor, reprezintă parametrul structural care măsoară deformarea plastică ori elastică a unei epruvete supuse unui efort axial, exprimată adesea în procente față de lungimea inițială.
• amarinat — Care a fost supus procesului de amarinare; echipaj sau marinar aclimatizat cu viața pe mare, care nu mai suferă de rău de mare și are reflexe nautice formate. În sens tehnic și ingineresc, descrie un echipament, un motor sau un avion modificat și protejat structural pentru a funcționa optim în medii maritime dure, expuse la salinitate mare și umiditate extremă.
• amfispor — Tip special de spor de rezistență, cu pereți îngroșați și adesea ornamentați, produs de anumite ciuperci parazite (în special din ordinul Uredinales / rugini) în condiții de stres ecologic. Acest spor are rolul de a asigura supraviețuirea organismului pe timp de iarnă sau în perioade de secetă prelungită, având o perioadă de latență variabilă și capacitatea de a germina direct pe planta-gazdă.
• amurizat — Care a fost supus procesului de amurizare; material, aliaj sau componentă mecanică protejată structural printr-un tratament termochimic ori chimic de suprafață. În sens industrial, descrie starea finală a unei piese de precizie ale cărei proprietăți fizice au fost optimizate pentru a rezista la acțiunea acizilor, a umidității sau a uzurii abrazive mecanice.
• ancastrament — Procedeu tehnic sau tip de îmbinare structurală rigidă prin care un element constructiv (grindă, bară, piesă mecanică) este fixat parțial sau total într-un suport masiv, împiedicând orice mișcare de rotație sau translație în punctul de contact. Această tehnică structurală asigură preluarea optimă a eforturilor și a momentelor de încovoiere în structurile de rezistență.
• ancoraj — Dispozitiv, piesă sau ansamblu structural folosit pentru a fixa strâns o mașină, un element de construcție, un stâlp sau un cablu de o fundație solidă ori de un suport fix. În ingineria civilă, reprezintă sistemul ce asigură transmiterea eforturilor de întindere de la elementele structurale (cum sunt cablurile unui pod suspendat) la masivul de fundare.
• ancorare — Acțiunea de a ancora și rezultatul ei; fixarea fermă a unei nave de fundul apei sau imobilizarea unei structuri inginerești prin cabluri ori tije speciale. În sens psihologic și cognitiv, reprezintă un proces mental prin care o persoană își stabilizează atenția ori starea emoțională prin raportare la un stimul exterior, o amintire sau o valoare fundamentală.
• ancoșă — Crestătură, crestătură adâncă, crestătură profilată sau șanț de dimensiuni reduse executat intenționat pe suprafața unei piese mecanice, a unui instrument sau a unui material structural. Rolul său funcțional este de a permite ghidarea, blocarea, asamblarea corectă cu o altă componentă ori de a servi drept punct de rupere controlată în testele de rezistență a materialelor.
• anduranță — Capacitate a unui organism, a unui sportiv sau a unui sistem mecanic și tehnic de a rezista timp îndelungat la eforturi fizice mari, la solicitări intense, la oboseală sau la uzură, fără a suferi degradări structurale sau scăderi semnificative ale performanței. În context industrial, reprezintă proprietatea materialelor sau a pieselor de a-și menține integritatea funcțională în condiții de stres prelungit.
• anerosie — Formă rară de evoluție sau micro-relief structural caracterizat prin absența totală sau diminuarea severă a proceselor normale de eroziune fluidă ori eoliană într-un anumit areal. Acest fenomen geologic static este determinat de prezența unor roci cu o duritate extremă sau a unor straturi protectoare compacte care blochează degradarea și mențin intacte formele de relief inițiale.