#roca

• agrogeologic — Care aparține sau se referă la agrogeologie; privitor la influența structurilor geologice, a rocilor parentale și a compoziției mineralogice asupra formării, evoluției și fertilității solurilor agricole. Termenul descrie hărțile, studiile sau analizele tehnice care corelează direct substratul stâncos al pământului cu proprietățile fizico-chimice ale terenurilor cultivate.
• alatocaul — Care are tulpina aripată sau prevăzută cu prelungiri membranoase laterale, subțiri și verzi, asemănătoare unor aripi; caracterizat structural prin extinderea pețiolului sau a bazei frunzelor de-a lungul axului principal al tulpinii, formând muchii lărgite. În botanica sistematică și descriptivă, acest termen califică specii de plante (cum sunt unele brioofite sau angiosperme din familia Asteraceae) ale căror tulpini posedă profile geometrice proeminente ce măresc suprafața de fotosinteză și asigură ghidarea apei.
• Albinoni — Numele de familie al celebrului compozitor și violonist italian Tomaso Albinoni (1671–1751), reprezentant de seamă al muzicii baroce, recunoscut la nivel mondial pentru operele sale, concertele pentru oboi și celebrul Adagio în sol minor.
• alcan — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice saturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin exclusiv legături simple de tip sigma între atomii de carbon și au formula moleculară generală CnH2n+2. Alcanii (numiți istoric și parafine) prezintă o reactivitate chimică relativ scăzută la temperatura camerei și constituie principalul component al gazelor naturale și al petrolului (de exemplu: metan, etan, propan, butan).
• alchenă — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice nesaturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin o singură legătură dublă covalentă carbon-carbon (C=C) și au formula moleculară generală CnH2n. Alchenele (numite istoric și olefine) prezintă o reactivitate chimică mult mai mare decât alcanii, fiind capabile să participe la reacții de adiție, polimerizare și oxidare (de exemplu: etena, propena, butena).
• alchil — Nume generic dat radicalilor hidrocarburați monovalenți, saturați și aciclici, obținuți teoretic prin îndepărtarea unui atom de hidrogen dintr-un alcan. Au formula moleculară generală CnH2n+1 și sunt denumiți structural prin înlocuirea sufixului „-an” al alcanului corespunzător cu sufixul „-il” (de exemplu: metil, etil, propil, butil), fiind componente fundamentale în sinteza compușilor organici.
• alchină — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice nesaturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin o singură legătură triplă covalentă carbon-carbon (-C≡C-) și au formula moleculară generală CnH2n-2. Alchinele (numite istoric și acetilene) sunt compuși cu o reactivitate chimică foarte mare, participând ușor la reacții de adiție și polimerizare, având aplicații industriale majore ca materii prime în sinteza organică.
• alemandă — Un dans tradițional de origine germană, în tempo moderat și măsură binară (de obicei 2/4 sau 4/4), apărut în secolul al XVI-lea și devenit ulterior, în perioada barocă, prima mișcare structurală constitutivă obligatorie dintr-o suită instrumentală clasică (alături de curentă, sarabandă și gigă). Ca formă muzicală, se caracterizează printr-o curgere melodică fluidă, contrapunctică și un caracter solemn, elegant.
• aleurit — Sediment friabil, neconsolidat sau slab consolidat, alcătuit din fragmente minerale fine (în principal cuarț, feldspați și minerale argiloase) ale căror dimensiuni sunt intermediare între cele ale nisipului și cele ale argilei (cuprinse între 0,002 și 0,06 milimetri). Reprezintă componenta principală a prafului și a loessului, transformându-se prin diageneză și compactare geologică în roca sedimentară numită aleurit (siltit).
• aleuritic — Care aparține aleuritului, privitor la aleurit sau care conține elemente detritice fine cu dimensiuni intermediare între nisip și argilă. În geologia structurală, termenul descrie textura sau structura unor roci sedimentare în care predomină particule minerale microscopice (praf sau silt), conferind rocii un aspect făinos la atingere și proprietăți mecanice specifice privind permeabilitatea și coeziunea.
• aleurolit — Rocă sedimentară detritică consolidată, formată prin cimentarea și diageneza aleuritului (praf mineral fin, în principal cuarțos). Dimensiunile granulelor sale componente sunt intermediare între cele ale gresiilor și cele ale argilitelor, fiind cuprinse între 0,002 și 0,06 milimetri. Prezintă adesea o stratificare fină și este utilizată în geologie pentru reconstituirea mediilor sedimentare antice fosile sau lacustre.
• alfel — Termen mineralogic rar utilizat pentru a descrie o varietate specifică de feldspat sau o structură microcristalină asociată silicaților nativi. În lucrările geologice vechi, cuvântul făcea referire la compuși structurali ai rocilor magmatice, fiind un neologism tehnic asimilat sporadic în literatura de specialitate pentru a clasifica eșantioanele cu o textură granulară distinctă.
• alifatic — Termen de specialitate utilizat pentru a descrie o clasă largă de compuși organici (hidrocarburi) caracterizați printr-o structură moleculară cu lanț deschis, liniar sau ramificat, ori saturat, ori nesaturat (cum sunt alcanii, alchenele și alchinele), excluzând structurile ciclice stabile de tip aromatic. Denumirea provine istoric din constatarea că primii compuși din această categorie au fost izolați din grăsimi animale sau vegetale.
• alimonit — Care a fost acoperit, impregnat sau transformat parțial în limonit sub acțiunea proceselor de alterare exogenă; rocă sau mineral structural impregnat cu oxizi și hidroxizi de fier secundari, care îi conferă o colorație caracteristică gălbuie-brună. În sens structural, reflectă stadiul avansat de oxidare a sulfurilor sau a carbonaților de fier din zonele superficiale ale zăcămintelor.
• Allegri — Nume de familie italian de rezonanță europeană, celebru în istoria culturii în special prin Gregorio Allegri (1582–1652), compozitor baroc și preot catolic, autorul faimoasei compoziții sacre 'Miserere mei, Deus'. De asemenea, numele este larg cunoscut în epoca contemporană în lumea sportului datorită antrenorului italian de fotbal Massimiliano Allegri.
• allemandă — Dans popular tradițional în ritm binar sau cuaternar, de origine germană, apărut în secolul al XVI-lea, caracterizat printr-o mișcare moderată, așezată și curgătoare. În perioada barocă, termenul desemnează piesa instrumentală cu caracter grav și polifonic care deschide în mod obligatoriu suita clasică de dansuri, fiind urmată de curantă, sarabandă și gigă.
• almandă — Variantă fonetică simplificată sau grafie rară folosită uneori în textele românești vechi pentru 'allemandă'; dans tradițional german cu mișcare moderată, în ritm binar sau cuaternar, apărut în secolul al XVI-lea, devenit piesă instrumentală fixă care deschide suita clasică barocă.
• aloșit — Mineral rar sau silicat complex descoperit în anumite roci metamorfice sau depozite hidrotermale, caracterizat structural printr-o rețea cristalină atipică și asocieri cu micro-agregate minerale de origine externă (alogene). Acest compus geologic este analizat prin difracție cu raze X pentru a stabili condițiile de presiune și temperatură specifice din scoarța terestră în momentul cristalizării sale.
• alotriomorf — Despre minerale sau componente cristaline ale unei roci magmatice: care nu prezintă fețe geometrice proprii sau o formă exterioară regulată nativă, deoarece dezvoltarea sa structurală a fost limitată și constrânsă de spațiile libere rămase între cristalele formate anterior în timpul solidificării magmei.
• alotriomorfism — Proprietate, stare sau fenomen structural caracteristic unor minerale sau roci magmatice, constând în dezvoltarea unor cristale lipsite de fețe geometrice proprii ori de o formă exterioară regulată nativă. Acest proces mineralogic are loc atunci când creșterea cristalelor este constrânsă și limitată mecanic de spațiile libere rămase între alte componente minerale solidificate anterior în masa aceleiași topituri magmatice.