#sat

• Băboești — Numele unor localități sau microtoponime din spațiul românesc, format din radicalul 'Babu' sau 'Babă' cu sufixul colectiv '-ești'. Această structură lingvistică indică din punct de vedere istoric vatra unui grup de oameni, moștenitori sau supuși ai unui strămoș comun (Babu ori Baba), definind organizarea socială de tip devălmășie a satelor românești.
• Băbuești — Toponim românesc desemnând localități, cătune sau microtoponime dispărute, format din radicalul antroponimic 'Babu' sau 'Babă' combinat cu sufixul colectiv patronimic '-ești'. Acest indicator geografic atestă istoric existența unei moșii sau a unei vetre de sat stăpânite în devălmășie de descendenții ori supușii unui strămoș comun de vază.
• Băcani — Numele unei comune din România, situată în județul Vaslui, precum și al satului de reședință al acesteia. În sens geografic, localitatea este amplasată în zona Colinelor Tutovei, pe cursul superior al râului Tutova, fiind o așezare rurală tradițională a cărei economie se bazează preponderent pe agricultură, viticultură și creșterea animalelor.
• Băcești — Numele mai multor localități rurale de pe teritoriul României (situate în județe precum Vaslui sau Argeș), format istoric prin pluralizarea numelui unei familii fondatoare sau a unui stăpân de moșie numit Băcescu sau Băcea. Denotă o așezare comunitară stabilă cu vechi rădăcini administrative.
• bacistoc — Termen tehnic regional sau arhaic utilizat în industria textilă și în meșteșugurile tradiționale pentru a desemna un mosor mare, o bobină sau un suport structural din lemn ori carton pe care se înfășoară firele groase, textile ori sforile. Dispozitivul asigură derularea uniformă a materialului în timpul procesului de țesere sau filare, prevenind încurcarea sau ruperea firelor.
• bacof — Preparat gastronomic tradițional din regiunea Alsacia (Franța), cunoscut original sub denumirea 'Baeckeoffe', constând dintr-un amestec structural de trei tipuri de carne marinate (porc, vită și mutton sau miel) coapte la foc lent timp de câteva ore împreună cu cartofi feliat, ceapă și praz într-un vas de ceramică sigilat cu aluat. Numele său semnifică literal 'cuptorul brutarului', deoarece istoric gospodinele lăsau vasul la brutăria locală pentru a fi copt în căldura reziduală a cuptorului după coacerea pâinii.
• bacșișuit — Care a primit bacșiș; persoană, funcționar sau servitor al cărui serviciu a fost recompensat suplimentar cu bani ori, în sens peiorativ arhaic, un individ care a fost cumpărat sau influențat prin gratificații ilegale. Reprezintă forma de participiu trecut a verbului bacșișui, asimilată ocazional ca adjectiv calificativ în textele de epocă.
• Bacu — Numele unei localități (sat) din România, situată în județul Giurgiu, aparținând administrativ de comuna Joița. În sens geografic și istoric, localitatea este amplasată în Câmpia Română, în apropierea râului Dâmbovița și a limitei administrative cu județul Ilfov, fiind integrată treptat în zona de expansiune periurbană a municipiului București.
• bâdâdău — Termen regional cu caracter onomatopeic utilizat pentru a descrie un obiect sau o persoană masivă, greoaie, care se deplasează producând zgomote înfundate ori trepidații; sperietoare sau personaj imaginar folosit în folclorul copiilor pentru a evoca un pas greu și misterios. Ca interjecție, redă sunetul sacadat și repetitiv al unui mers apăsat, al prăbușirii unui corp greu sau al funcționării defectuoase a unei unelte arhaice.
• bădărănos — Plin de bădărănie, care tinde spre grosolănie sau care manifestă trăsături evidente de mitocănie; caracterizat printr-o înclinație structurală spre vorbe aspre, necioplite și gesturi lipsite de curtoazie.
• Bădeuți — Numele unei localități din România, situată istoric în regiunea Bucovinei (județul Suceava), în prezent integrată administrativ ca sat component al orașului Rădăuți. Toponimul provine etimologic de la un diminutiv colectiv bazat pe rădăcina onomastică 'bade', reflectând vechi forme de organizare socială și funciară rurală.
• bâdlag — Termen regional rar folosit în unele graiuri nordice pentru a desemna un buștean gros, necioplit, sau o bucată greă de lemn utilizată ca sprijin, barieră improvizată ori stâlp de susținere în construcțiile gospodărești rurale. În sens figurativ, poate descrie un obiect masiv, deformat sau greu de manevrat din cauza structurii sale rudimentare.
• bădro — Unealtă rudimentară din lemn, de mari dimensiuni, utilizată în trecut în satele din zonele montane pentru zdrobirea scoarței de copac, a cânepei sau a argilei; mai mare folosit la tasarea pământului. În anumite subdialecte, termenul indică o bucată groasă și deformată de lemn, desprinsă dintr-un buștean, folosită ca reazem sau contrafort.
• bădugă — Termen popular folosit în unele regiuni pentru a desemna o plantă erbacee cu tulpina dreaptă, goală pe interior sau noduroasă, cum ar fi cucuta sau tulpina uscată a unor umbelifere; ciulin. Într-un sens secundar gospodăresc, termenul indică o colibă improvizată, strâmtă și dărăpănată, făcută din crengi sau stuf, folosită ca adăpost temporar.
• baederă — Termen regional rar întâlnit în unele graiuri din vestul țării, utilizat pentru a desemna o panglică lată din bumbac sau mătase, un cordon textil sau o bentiță colorată folosită de femei pentru prinderea părului ori ornamentarea costumului popular. Într-un sens secundar, cuvântul poate indica o sfoară groasă sau o legătură din pânză folosită în gospodărie pentru fixarea sacilor ori a pachetelor.
• Băeleși — Denumire de tip oiconim sau patronimic colectiv ce indică o veche așezare rurală, un cătun dispărut sau o comunitate istorică de oameni strâns legați de o stâncă ori o moșie stăpânită de familia Băescu sau Băescu; comunitatea locuitorilor dintr-o zonă denumită Băea.
• băețică — Formă diminutivală familiară, afectuoasă sau ușor ironică pentru un băiat mic, un băiețel firav ori un tânăr tratat cu îngăduință; băiețică. Termenul se folosește adesea în adresarea directă ca apelativ prietenos ori condescendent, nuanțând intimitatea dintre interlocutori în limbajul colocvial.
• bafie — Atelier arhaic sau instalație rudimentară folosită în trecut în satele din vestul țării pentru vopsirea țesăturilor, a lânii sau a bumbacului; vopsitorie populară. În sens secundar, termenul desemnează un vas mare, deformat, din lemn sau din tablă grosieră, în care se fierbeau soluțiile colorante preparate din coji de copac și plante tinctoriale.
• baftos — Care are baftă sau noroc; persoană favorizată în mod constant de hazard ori de împrejurări; om norocos. Termenul aparține registrului colocvial-urban și descrie un individ care depășește obstacolele sau obține victorii importante mizând mai degrabă pe șansă decât pe o pregătire metodică.
• Bahova — Numele unei localități din Bulgaria (satul Bahovitsa / Bahova din regiunea Loveci) sau o denumire istorică/regională purtată de anumite așezări și moșii din spațiul balcanic și est-european. În onomastica și toponimia regională, termenul reflectă o rădăcină slavă veche, fiind asimilat uneori în documentele istorice românești din secolele trecute ce făceau referire la proprietăți sau puncte de hotar.