#sfant

• altariu — Formă singulară arhaică, regională sau variantă fonetică învechită folosită în trecut în anumite zone (în special în Transilvania și în textele ecleziastice vechi) pentru altar; masă sau structură sacră ridicată într-un lăcaș de cult pentru celebrarea ritualurilor religioase.
• Ambrosie — Prenume masculin românesc de origine grecească ('Ambrosios'), tradus literal prin 'nemuritor' sau 'divin' (strâns legat de termenul 'ambrozie' - hrana zeilor). În context religios și hagiografic, numele face trimitere la Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului, unul dintre cei mai importanți teologi ai Bisericii creștine din secolul al IV-lea, recunoscut pentru scrierile, calitățile sale oratorice și imnurile liturgice.
• Amfian — Prenume masculin rar de origine grecească (Amphianos), adaptat în hagiografia creștin-ortodoxă sub formă de nume de sfânt (Sfântul Mucenic Amfian). Semnificația etimologică este legată structural de adjectivul grecesc ce denotă elemente care se întind de ambele părți sau provine dintr-o rădăcină onomastică regională din Asia Mică. În limba română contemporană, funcționează exclusiv ca antroponim istoric sau calendaristic.
• amficționic — Care aparține amficționilor sau amficționiei, privitor la o amficționie; alianta, liga, consiliu ori razboi de natura religioasa si politica desfasurat sub autoritatea delegatilor oraselor-state din Grecia Antica. Acest termen structural descrie institutiile panelenice federale care protejau templele si administrau jocurile sacre.
• amfictiunic — Care apartine amfictiunilor sau amfictiuniei, privitor la o amfictiunie; alianta, liga, consiliu ori razboi de natura religioasa si politica desfasurat sub autoritatea delegatilor oraselor-state din Grecia Antica. Acest termen structural descrie institutiile panelenice federale care protejau templele si administrau jocurile sacre.
• Amritsar — Oraș istoric și cultural major din nord-vestul Indiei, situat în statul Punjab, în apropierea graniței cu Pakistanul; reprezintă cel mai important centru spiritual și religios al sikhismului, adăpostind faimosul Templu de Aur (Harmandir Sahib). Numele localității se traduce structural prin bazinul cu nectarul nemuririi, făcând referire la lacul sacru artificial ce înconjoară complexul central de rugăciune.
• Amvrosie — Nume propriu masculin de origine grecească (Ambrosios, însemnând 'nemuritor' sau 'divin', înrudit cu ambrozia), purtat de mai mulți sfinți importanți din istoria creștinismului, cel mai faimos fiind Sfântul Amvrosie, episcopul Milanului (secolul al IV-lea). În onomastica românească modernă este un nume rar, monastic sau istoric, ce evocă solemnitate și o moștenire culturală bizantină profundă.
• Ana-Foca — Denumire sincretică și hibridă din calendarul popular românesc, formată prin suprapunerea greșită sau contaminarea folclorică dintre sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana (25 iulie) și cea a Sfântului Mucenic Foca (23 iulie). În credințele mitologice rurale, această entitate fictivă este considerată o divinitate răzbunătoare a focului și a arșiței verii, iar nerespectarea interdicțiilor de muncă în aceste zile este asociată popular cu riscul iminent de incendii, trăsnete sau distrugere a recoltelor.
• anafură — Pâine sfințită (tăiată în bucățele mici, provenită din prescurile din care s-a tăiat Sfântul Agneț) care se împarte credincioșilor la sfârșitul Sfintei Liturghii sau al altor slujbe ortodoxe. În sens structural liturgic, reprezintă un simbol al binecuvântării și al comuniunii spirituale, fiind consumată de credincioși dimineața, pe nemâncate, ca act de evlavie și curățire interioară.
• Anaisa — Divinitate sau spirit feminin major (cunoscută pe deplin ca Anaisa Pye) venerată în sincretismul religios din Republica Dominicană și în cultele 21 Divisiones (Voodoo dominican). Considerată structural drept patroana dragostei, a banilor, a frumuseții și a norocului, ea este asociată în mod sincretic cu Sfânta Ana din tradiția catolică, fiind portretizată ca o entitate extrem de puternică, cochetă și binefăcătoare, solicitată în ritualurile populare pentru rezolvarea crizelor sentimentale sau financiare.
• Anastasis — Termen de origine greacă ce semnifică învierea, ridicarea sau deșteptarea; în contextul teologic și iconografic creștin, reprezintă reprezentarea simbolică sau dogmatică a Învierii lui Hristos și, în special, Pogorârea la iad pentru eliberarea sufletelor celor drepți. În sens arhitectural, face referire directă la Rotonda Sfântului Mormânt din Ierusalim, iar în sens filozofic abstract, descrie o renaștere spirituală profundă sau o restaurare completă a condiției umane.
• Andrei — Unul dintre cele mai populare și importante prenume masculine și nume de familie din spațiul onomastic și cultural românesc, derivat structural din grecescul 'Andreas' (bărbat, curajos, puternic). Acest nume poartă o semnificație religioasă și istorică profundă, fiind asociat cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, considerat în tradiția creștină ocrotitorul spiritual al României, și simbolizează virtuți precum forța morală, bărbăția și demnitatea.
• anfictionic — Care aparține unei amficționii, se referă la o asociație religioasă și politică din Grecia Antică sau este organizat de aceasta. Acest termen descriptiv structural definește consiliile, tratatele, ligile sacre ori războaiele purtate sub egida federațiilor de cetăți aliate care pazeau și administrau un sanctuar comun elen.
• Annaba — Oraș portuar și centru industrial major situat în nord-estul Algeriei, pe litoralul Mării Mediterane, cunoscut istoric sub numele antic de Hippo Regius sau sub denumirea colonială franceză Bône. Localitatea are o importanță arheologică și culturală universală supremă ca loc unde a trăit și a activat Sfântul Augustin (Episcop de Hippo), funcționând în prezent ca nucleu comercial, universitar și metalurgic de prim ordin al țării.
• Anthemis sanctijohannis — Denumire științifică a plantei erbacee perene cunoscută popular sub numele de romanița Sfântului Ioan, o specie endemică sau deosebit de răspândită în regiunile montane înalte din Peninsula Balcanică (în special Bulgaria). Este extrem de apreciată în horticultura ornamentală datorită capitulelor sale florale spectaculoase, de o culoare galben-portocaliu intens, și perioadei lungi de înflorire, fiind utilizată în amenajarea grădinilor alpine și a bordurilor florale rezistente.
• Anthericum liliago — Denumire științifică a plantei erbacee perene cunoscută popular sub numele de crin de munte sau crinul Sfântului Bernard, aparținând familiei Asparagaceae. Specia se caracterizează prin frunze liniare lungi, înguste și o inflorescență simplă, neramificată, sub formă de racem, cu flori mari, albe și stelate, fiind adaptată la soluri calcaroase, pante însorite, liziere și pajiști xerofite din Europa.
• Antim Ivireanul — Autor, tipograf, gravor, teolog și mare ierarh de origine georgiană (Iviria), mitropolit al Țării Românești între o mie șapte sute opt și o mie șapte sute șaisprezece, canonizat ca sfânt de Biserica Ortodoxă Română; personalitate marcantă a epocii brâncovenești care a contribuit structural la introducerea definitivă a limbii române în serviciul divin și la dezvoltarea artei tipografice medievale. Opera sa de căpătâi o reprezintă 'Didahiile', o colecție de predici retorice de o valoare stilistică excepțională.
• antimis — Pânză de ins sau mătase, de formă dreptunghiulară, pe care este imprimată scena punerii în mormânt a lui Iisus Hristos și în care sunt cusute părticele din sfinte moaște, sfințită de episcop și absolut obligatorie pentru oficierea Sfintei Liturghii în bisericile ortodoxe. În sens structural și liturgic, reprezintă delegarea autorității ierarhice directe oferite de episcop preotului slujitor pentru a săvârși tainele.
• antipapal — Care se opune papei de la Roma, autorității pontificale sau instituției Papalității; care manifestă o atitudine critică, ostilă ori de revoltă față de decretele, dogmele sau interesele politice și teritoriale ale Sfântului Scaun.
• antitrinitar — Care respinge dogma creștină a Sfintei Treimi (Trinitatea), negând divinitatea deplină a lui Iisus Hristos ca fiind egal cu Dumnezeu Tatăl sau considerând Duhul Sfânt doar ca pe o manifestare a puterii divine; persoană care aparține unei mișcări religioase bazate pe această concepție teologică (cum ar fi arianismul antic sau unitarianismul din perioada Reformei).