#stelat

• actinenchim — Țesut parenchimatic vegetal structural, caracterizat prin celule cu formă stelată, prevăzute cu prelungiri radiante mari ce lasă între ele spații intercelulare aerifere voluminoase (lacune). Acest tip special de țesut este specific plantelor acvatice și palustre, având rolul fiziologic principal de a facilita circulația gazelor și de a asigura flotabilitatea și respirația organelor submerse în medii deficitare în oxigen.
• actiniform — Care are formă de rază sau de stea; caracterizat printr-o structură geometrică radiară ori divergentă. În zoologie și botanică, termenul descrie organisme sau organe ale căror elemente anatomice, cum ar fi tentaculele anemonelor de mare ori petalele unor flori, sunt dispuse simetric în jurul unui ax central. În mineralogie, se utilizează pentru a defini agregatele de cristale aciculare ce pornesc divergent dintr-un punct comun.
• actinocarp — Termen botanic structural ce descrie o plantă, un carpel sau un fruct ale cărui elemente componente sunt dispuse în mod radiar, simetric ori stelat în jurul unui ax central. În taxonomia vegetală istorică, termenul a fost utilizat și pentru a desemna un grup de plante acvatice sau palustre (cum ar fi genul Damasonium, denumit în trecut Actinocarpus) caracterizate prin fructe compuse din folicule așezate în formă de stea strălucitoare.
• Aërangis modesta — Specie elegantă de orhidee epifită de talie medie, endemică în Madagascar și Insulele Comore. Este caracterizată structural prin frunze strălucitoare, invers-ovate, de un verde crud, și prin tije pendule spectuloase ce pot susține până la 30 de flori albe, stelate și perfect simetrice, cu pinteni scurți, translucizi, ce emit un parfum fin, asemănător citricelor, în timpul nopții.
• albastru-deschis — Care are o culoare albastră de o intensitate redusă, având o tentă pronunțată de alb; bleu sau azuriu atenuat. Termenul se folosește în limbajul cotidian, tehnic sau industrial pentru a diferenția nuanțele pastelate și luminoase de cele închise sau saturate din spectrul cromatic structural.
• albăstrui — Care tinde spre albastru, care are o nuanță slabă, secundară sau estompată de albastru; de un azur atenuat ori pastelat. Termenul se folosește în limbajul cotidian, științific sau industrial pentru a descrie colorația discretă a unor minerale, texturi anatomice, fenomene meteorologice ori amestecuri de pigmenți.
• Alcor — Numele propriu al unei stele de magnitudine a patra din constelația Ursa Mare (80 Ursae Majoris), situată foarte aproape de steaua mai strălucitoare Mizar, împreună cu care formează o binecunoscută pereche optică dublă. Istoric, capacitatea de a distinge vizual aceste două stele cu ochiul liber a fost utilizată ca un test clasic de acuitate vizuală în diverse culturi.
• alcyone — Cea mai strălucitoare stea din mănunchiul Pleiadelor (Eta Tauri), situată în constelația Taurului, denumită după una dintre cele șapte fiice mitologice ale lui Atlas și ale Pleionei. În astrofizică, reprezintă o stea gigantă alb-albastră cu o viteză de rotație extrem de ridicată, înconjurată de un disc masiv de gaz expulzat.
• Aldebaran — Cea mai strălucitoare stea din constelația Taurului (Alpha Tauri) și a paisprezecea ca strălucire de pe cerul nopții, situată la aproximativ 65 de ani-lumină de Pământ. Este o stea gigantă roșie, mult mai rece decât Soarele, dar având un diametru de circa 44 de ori mai mare, fiind ușor de recunoscut datorită nuanței sale portocalii-roșiatice distincte.
• amdromeda — Variantă de scriere greșită (tipografică sau digitală) pentru termenul corect Andromeda. În context astronomic, se referă la galaxia spirală gigantică vecină cu Calea Lactee (M31) sau la constelația din emisfera nordică. În context mitologic, reprezintă prințesa etiopiană salvată de Perseu din ghearele unui monstru marin, devenită ulterior simbol stelar datorită legendelor din antichitatea greacă.
• Andromeda — Eroină din mitologia greacă, fiica regelui Cefeu și a Casiopeii, salvată de Perseu dintr-un monstru marin. În astronomia modernă, termenul desemnează constelația din emisfera nordică și, mai ales, Galaxia Andromeda (M31), o galaxie spirală uriașă aflată la aproximativ 2,5 milioane de ani-lumină de Pământ, recunoscută structural ca fiind cel mai apropiat vecin galactic major al Căii Lactee.
• andromedidă — Meteor aparținând Andromedidelor, o ploaie de meteori asociată istoric cu dezintegrarea cometei Biela. Acest fenomen structural astronomic își are radiantul în constelația Andromeda și este recunoscut pentru spectaculoasele furtuni de meteori înregistrate în secolul al XIX-lea, în prezent fiind un curent slab, monitorizat pentru analiza evoluției resturilor cometare în sistemul solar.
• antapex — Punct imaginar de pe sfera cerească, situat în constelația Porumbelul (Columba), spre care se deplasează sistemul solar în mișcarea sa galactică globală, raportat la stelele învecinate. Acest element structural astronomic este situat la exact o sută optzeci de grade distanță, fiind diametral opus apexului solar.
• antinous — Forma latină originală a numelui Antinou; termen utilizat în arheologia internațională pentru a desemna tipologia sculpturală asociată favoritului lui Hadrian. De asemenea, denumește o constelație istorică situată la sud de constelația Vulturul, introdusă de Hadrian în catalogul stelar și utilizată în astronomia europeană până când a fost retrasă oficial de Uniunea Astronomică Internațională.
• ararul — Forma articulată hotărât a substantivului arhaic și popular 'arar', care desemnează agricultorul sau plugarul ce conduce plugul și execută lucrarea de arat a solului. În tradițiile și legendele rurale românești, termenul poartă și o conotație astronomică deosebită, fiind denumirea populară acordată constelației Orion (sau unor stele specifice din cadrul acesteia), privită de țărani ca un indicator mitologic al timpului optim pentru începerea muncilor agricole de primăvară.
• Arcturus — Numele propriu al celei mai strălucitoare stele din constelația Boarul (Bootes) și a patra ca strălucire de pe întreaga boltă cerească nocturnă, fiind o gigantă portocalie situată la aproximativ 36,7 ani-lumină de Pământ. În mitologie, numele provine din greaca veche și înseamnă 'păzitorul ursului', datorită proximității sale structurale față de constelația Ursa Mare.
• Argo — 1. În mitologia greacă, numele corabiei legendare construite de argonaulți sub îndrumarea lui Iason pentru a naviga spre Colhida în căutarea Lânii de Aur. 2. În astronomie, numele unei foste mari constelații din emisfera sudică (Argo Navis), divizată ulterior de astronomi în trei constelații distincte: Carina (Carena), Puppis (Pupa) și Vela (Pânzele).
• aries — Denumire latină și internațională pentru constelația Berbecului și pentru prima zodie din zodiacul clasic european; reprezintă un punct de referință istoric în astronomie (punctul Aries sau echinocțiul de primăvară), fiind utilizat ca element structural în sistemele de coordonate cerești pentru măsurarea ascensiei drepte.
• asteri — Element prim de compunere savantă (prefixoid) derivat din limba greacă (de la 'aster'); înseamnă stea, stelat, în formă de stea sau privitor la aștri. Este utilizat în diverse discipline științifice (botanică, zoologie, astronomie) pentru a forma neologisme internaționale ce descriu structuri geometrice radiate sau fenomene cerești.
• asteria — Varietate de piatră prețioasă (în special safir sau rubin) care, datorită incluziunilor fine de rutil acicular din structură, prezintă fenomenul optic de asterism (o stea luminoasă cu șase sau douăsprezece raze vizibilă la reflexia luminii); în sens zoologic istoric, reprezintă un gen antic sau o referire la stelele de mare fosile ori organismele radiate marine din clasa Asteroidea.