#stima

• autoadmirare — Acțiunea de a se autoadmira sau rezultatul ei; admirație excesivă și adesea nejustificată față de propria persoană, înfățișare, inteligență sau realizări. În psihologia clinică, este considerată o componentă de bază a comportamentului de tip narcisic și a tulburărilor de personalitate centrate pe ego.
• autoaprecia — A-și evalua, a-și măsura sau a-și stabili singur, în mod conștient și critic, propria valoare, competențele, calitățile, defectele ori performanțele realizate într-un anumit domeniu; a emite o judecată de valoare asupra propriei persoane sau activități, proces corelat direct cu stima de sine și capacitatea de introspecție.
• autoapreciere — Acțiunea de a se autoaprecia sau rezultatul ei; proces psihologic și cognitiv prin care un individ își evaluează propriile calități, competențe, defecte sau comportamente; imagine de sine fundamentată critic. În sens larg, determină nivelul stimei de sine și influențează direct gradul de încredere în propriile forțe și capacitatea de integrare socială.
• autoculpabiliza — A se considera vinovat de la sine, a-și atribui pe nedrept sau în mod exagerat răspunderea pentru un eșec, o eroare, o întâmplare nefericită ori pentru starea emoțională negativă a celor din jur. Acest mecanism psihologic distructiv implică o severitate internă excesivă și o focalizare obsesivă a reproșurilor spre propriul ego.
• autoculpabilizare — Acțiunea de a se autoculpabiliza și rezultatul ei; proces psihic distructiv și adesea inconștient prin care un individ își asumă în mod nejustificat, disproporționat sau cronic vina pentru evenimente negative, eșecuri sau suferințe ale celor din jur. Acest act structural de autoînvinovățire erodează sever stima de sine și este corelat frecvent cu episoadele depresive ori anxioase.
• autoobstacol — Barieră, dificultate sau impediment pe care un individ sau un grup și le creează ori și le impune singur, în mod conștient sau inconștient; manifestare practică a strategiei de auto-sabotaj (self-handicapping). În psihologia succesului, reprezintă un mecanism defensiv structural prin care o persoană își creează din timp justificări sau obstacole reale (cum ar fi amânarea, lipsa somnului sau asumarea prea multor sarcini) pentru a-și proteja stima de sine în cazul unui eventual eșec.
• autoreproșare — Acțiunea de a se autoreproșa și rezultatul ei; starea sau procesul de auto-învinovățire conștientă prin care o persoană își analizează și își critică propriile fapte, decizii ori omisiuni. În termeni clinici, autoreproșarea este o componentă frecventă a episoadelor depresive sau anxioase, manifestându-se ca un dialog interior distructiv care slăbește stima de sine și blochează reziliența emoțională.
• autorespect — Sentiment de prețuire, stimă și demnitate pe care o persoană o are față de propria sa ființă, recunoscându-și valoarea morală, drepturile și limitele fără a cădea în narcisism. Acest pilon fundamental al echilibrului psihic determină modul în care individul interacționează cu ceilalți, permițându-i să stabilească granițe personale sănătoase și să refuze tratamentele abuzive ori degradante.
• autosatisfacție — Sentiment de mulțumire, mândrie sau încântare față de propriile realizări, calități, acțiuni sau comportamente. În sens pozitiv, reprezintă o validare internă sănătoasă a eforturilor depuse, în timp ce în sens peiorativ sau critic, sugerează o stare de complacere, suficiență sau vanitate care poate bloca evoluția personală și autoanaliza obiectivă.
• autostimă — Evaluare globală, subiectivă și profundă pe care o persoană o face asupra propriei sale valori, reflectând gradul de aprobare, acceptare și respect față de sine. Acest pilon central al personalității influențează direct încrederea în propriile forțe, reziliența emoțională în fața eșecului și modul de interacțiune socială, fiind determinat de corelarea dintre imaginea de sine și idealul eului.
• autosugestie — Proces psihologic prin care o persoană își influențează în mod conștient sau inconștient propriile gânduri, stări afective, credințe sau reacții fiziologice prin repetarea sistematică a unor idei, afirmații ori imagini mentale. Acest mecanism cognitiv profund, strâns legat de efectul placebo și de hipnoză, poate fi utilizat terapeutic pentru reducerea anxietății, combaterea durerii sau optimizarea performanțelor comportamentale.
• autovalorifica — A-și recunoaște, dezvolta și pune în valoare propriile calități, aptitudini, competențe sau talente pentru a obține recunoaștere socială, împlinire personală ori avantaje materiale; a se pune singur în evidență prin valorificarea propriului potențial latent.
• autovalorificare — Acțiunea de a se autovalorifica și rezultatul ei; procesul conștient și sistematic prin care o persoană își recunoaște, își dezvoltă și își pune în valoare propriul potențial, abilitățile, cunoștințele sau talentele pentru a obține o recunoaștere socială, profesională ori o împlinire spirituală și materială.