#stima

• apreciere — Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei; stimă, considerație, prețuire sau respect manifestat față de meritele ori calitățile unei persoane; opinie sau judecată critică formulată asupra valorii unui lucru. În economie, definește creșterea valorii de piață a unei monede în cadrul unui regim de schimb flexibil, iar în psihologie reprezintă un factor esențial în validarea stimei de sine.
• aprețiat — Variantă grafică istorică sau livrescă pentru cuvântul 'apreciat'; care se bucură de prețuire, stimă, respect sau recunoaștere din partea publicului, a colegilor ori a unei autorități. În vechiul limbaj juridic și academic din secolul al XIX-lea, descrie un obiect, un activ sau un rezultat care a fost supus unui proces de evaluare și a primit o calificare pozitivă.
• apropiativ — Care indică, exprimă sau servește la stabilirea unei apropieri, a unei aproximări sau a unei valori estimated ori orientative. În sens lingvistic structural, se poate referi la mărci morfosintactice sau valori semantice care sugerează orientarea direcțională către un reper spațial fără a-l atinge pe deplin.
• apropietiv — Variantă arhaică sau regională cu închiderea vocalică 'e' pentru adjectivul apropiativ; care servește la indicarea unei apropieri, aproximări sau orientări direcționale spre un punct de referință spatial ori temporal.
• aprosima — Formă arhaică, regională sau hibridă din perioada premodernă utilizată ca variantă pentru verbul 'aproxima'; a stabili o valoare orientativă, a evalua aproximativ sau a aduce un calcul numeric aproape de valoarea reală fără a pretinde o precizie absolută.
• aprosimare — Formă arhaică, regională ori hibridă din perioada premodernă utilizată ca variantă pentru substantivul 'aproximare'; acțiunea de a aproxima, de a calcula ori de a evalua în mod orientativ sau estimativ, fără a pretinde o precizie factuală sau numerică absolută.
• aprosimățiune — Formă hibridă, rarisimă și premodernă utilizată ca variantă pentru substantivul 'aproximație' (sau 'aproximare'); actul de a evalua, calcula ori determina o valoare numerică sau o întindere teritorială în mod grosier și provizoriu, fără instrumente de mare precizie.
• aprosimativ — Formă arhaică, regională ori hibridă din lexicul premodern utilizată ca variantă pentru termenul 'aproximativ'; care este aproape de valoarea reală, de adevăr ori de un anumit punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ, orientativ.
• aprossima — Variantă grafică etimologică sau italianizantă utilizată în textele premoderniști pentru verbul 'aproxima'; a stabili o valoare estimativă, a evalua în gros ori a aduce un calcul numeric în proximitatea valorii reale.
• aprossimație — Variantă grafică etimologică sau italianizantă utilizată în documentele și literatura premodernă din Principate pentru termenul 'aproximație'; acțiunea de a evalua, calcula ori determina o valoare în mod grosier și provizoriu, fără instrumente de mare precizie.
• aprossimativ — Variantă grafică etimologică sau italianizantă utilizată în textele românești din perioada premodernă pentru termenul 'aproximativ'; care este aproape de adevăr, de valoarea reală ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ sau orientativ.
• aprostimativ — Formă alterată, regională sau hibridă născută din contaminarea fonetică populară dintre cuvintele 'aproximativ' și verbe ori substantive din sfera estimării sau apropierii; utilizat în graiurile nestandardizate pentru a exprima o valoare orientativă, nedeclarată cu precizie absolută.
• aproxima — A determina, a evalua sau a calcula o valoare numerică, o cantitate, o mărime ori o stare în mod orientativ, aproximativ sau estimativ, fără a pretinde sau a atinge o precizie absolută; a aduce o cifră sau o ipoteză foarte aproape de valoarea reală ori de adevăr pe baza unor repere logice, matematice ori statistice.
• aproximare — Acțiunea de a aproxima și rezultatul ei; metodă științifică, matematică ori empirică prin care o valoare exactă, dar necunoscută ori greu de calculat, este înlocuită structural cu o valoare apropiată, acceptabilă din punct de vedere tehnic sau statistic.
• aproximat — Care a fost evaluat, calculat sau determinat în mod orientativ, fără a se urmări sau atinge o precizie absolută; mărime, valoare numerică sau ipoteză adusă foarte aproape de realitate prin metode statistice, matematice ori aproximări succesive.
• aproximație — Evaluare sau determinare orientativă a unei valori, a unei cantități ori a unui fapt, realizată prin înlocuirea datelor exacte cu mărimi foarte apropiate de realitate; abatere controlată sau marjă de eroare admisă în mod conștient în cadrul unui calcul științific sau al unei analize empirice pentru a simplifica rezolvarea unei probleme.
• aproximatif — Formă arhaică, livrescă ori neologică timpurie utilizată în textele premoderniști ca variantă cu iz francez pentru adjectivul sau adverbul 'aproximativ'; care este aproape de valoarea reală, de adevăr ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ, orientativ.
• aproximațione — Formă arhaică, livrescă sau neologică timpurie utilizată în textele administrative și juridice de secol XIX ca variantă directă pentru aproximație; actul de a evalua în mare, de a calcula provizoriu sau de a stabili o valoare estimativă în cadrul unei hotărnicii sau al unui inventar comercial.
• aproximațiune — Variantă livrescă, juridică sau neologică veche pentru substantivul aproximație; actul legal sau administrativ de evaluare orientativă ori de calcul provizoriu al unei valori, mărimi sau întinderi teritoriale. În limbajul administrativ din secolul al XIX-lea, termenul indica o determinare grosieră a datelor înainte de măsurătoarea oficială.
• aproximativ — Care este aproape de adevăr, de valoarea reală ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; evaluare structurală sau cantitativă bazată pe o estimare ori o marjă de toleranță acceptabilă. Ca adverb, indică o valoare orientativă, o apropiere numerică ori temporală stabilită în linii mari.