#strain

• abajur — Dispozitiv montat pe un corp de iluminat, destinat să orienteze, să difuzeze sau să filtreze lumina unei lămpi pentru a proteja ochii de strălucirea directă a becului. În ergonomia medicală, igiena muncii și oftalmologie, utilizarea unui abajur adecvat este esențială pentru prevenirea astenopiei acomodative (oboseala oculară), reducerea reflexiilor pe ecrane și optimizarea confortului vizual în spațiile de tratament sau de birou.
• abaliena — Termen medical și juridic arhaic însemnând a înstrăina, a transfera proprietatea unui bun sau, în sens psihopatologic, a provoca pierderea facultăților mintale sau a rupe contactul unei persoane cu realitatea înconjurătoare. În psihiatria clasică a secolului al XIX-lea, se folosea pentru a descrie procesul prin care un pacient își pierdea discernământul sau devenea alienat mintal.
• abstinentă — Persoană (femeie) care alege să renunțe de bunăvoie la satisfacerea anumitor pofte, vicii sau plăceri senzoriale; (ca adjectiv) formă de feminin pentru acțiunile, practicile sau comunitățile care promovează moderația severă și puritatea comportamentală.
• agăvărare — Acțiunea de a agăvăra și rezultatul ei; procesul prin care o persoană se împovărează, se îngreunează sau își încarcă excesiv corpul ori mintea cu bagaje, sarcini fizice istovitoare ori griji apăsătoare. Reprezintă o formă nominalizată utilizată în anumite graiuri rurale pentru a descrie o stare de suprasolicitare fizică sau o copleșire administrativă și spirituală.
• aliena — A înstrăina un bun, un drept sau o proprietate dintr-un patrimoniu prin vânzare, donație ori cesiune juridică. În sens psihologic și sociologic, verbul exprimă acțiunea de a (se) îndepărta, a (se) izola sau a rătăci mințile, determinând pierderea conștiinței de sine, alterarea facultăților mentale ori pierderea sentimentului de apartenență la un grup social, la o cultură sau la propriul mediu.
• alienabil — Care poate fi înstrăinat, vândut, donat sau transferat legal dintr-un patrimoniu în altul. În dreptul civil, acest adjectiv descrie statutul juridic al majorității bunurilor aflate în circuitul comercial privat, indicând faptul că proprietarul deține prerogativa deplină de dispoziție juridică asupra lor, spre deosebire de bunurile inalienabile (cum este domeniul public al statului).
• alienabilitate — Însușirea sau caracterul juridic a ceea ce este alienabil; aptitudinea legală a unui bun, drept sau titlu de proprietate de a fi înstrăinat, vândut, donat ori transferat în mod valabil dintr-un patrimoniu în altul. Această caracteristică structurală constituie regula de bază a circuitului civil privat, garantând libertatea deplină de dispoziție a titularilor de drepturi economice.
• alienant — Persoană fizică sau juridică care înstrăinează ori transferă legal un bun sau un drept din patrimoniul său (sinonim cu înstrăinător). În sens sociologic sau psihologic, termenul descrie un factor, un mediu ori un comportament care alienează, adică determină izolarea individului, pierderea identității de sine sau alterarea facultăților mentale ale unei persoane.
• alienare — Procesul psihic, social sau juridic prin care un individ devine străin de sine însuși, de comunitatea sa sau de produsele propriei sale munci, pierzându-și identitatea sau controlul conștient asupra existenței. În sens clinic, reprezintă o tulburare mintală profundă caracterizată prin pierderea contactului cu realitatea obiectivă, iar în plan juridic desemnează actul legal de înstrăinare, transferare sau transmitere a dreptului de proprietate asupra unui bun către o altă persoană fizică sau juridică.
• alienat — Care a fost înstrăinat sau transferat legal dintr-un patrimoniu; individ care suferă de o tulburare psihică gravă (nebun, alienat mintal) sau persoană izolată, ruptă de realitățile grupului social ori de sine însăși. Ca substantiv, termenul a fost utilizat istoric în medicină pentru a desemna pacienții din azilurile psihiatrice, iar în prezent descrie starea de dezrădăcinare culturală.
• alienată — Persoană de sex feminin care suferă de o afecțiune psihică gravă, manifestată prin pierderea discernământului și a contactului cu realitatea înconjurătoare; (adjectival) care este înstrăinată din punct de vedere social, cultural sau afectiv, trăind într-o izolare profundă față de grup sau de sine. În sens strict juridic, se referă la o proprietate, o cotă-parte sau o masă patrimonială de gen feminin care a făcut obiectul unui transfer legal de proprietate prin vânzare, donație sau cesiune.
• alienație — Concept teoretic fundamental în filozofie (Hegel, Marx) și sociologie, reprezentând starea sau procesul prin care omul devine străin de sine însuși, de produsele muncii sale, de societatea în care trăiește ori de propria sa natură umană. În sens medical și juridic arhaic, termenul este echivalent cu alienarea mintală, descriind pierderea facultăților intelectuale sau nebunia.
• alienațiune — Formă juridică și administrativă arhaică pentru cuvântul 'alienare', utilizată pe scară largă în vechile coduri de legi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea (cum ar fi Codul Caragea sau Codul Calimach). Termenul definea actul solemn de înstrăinare, vânzare, ipotecare sau donare a unei proprietăți imobiliare ori a unei moșii boierești, precum și actul prin care un individ își ceda de bunăvoie drepturile succesorale sau titlurile nobiliare.
• alienie — Formă arhaică reziduală, livrescă sau poetică rară, utilizată uneori în trecut ca variantă pentru 'străinătate' ori pentru starea de izolare absolută a spiritului. În anumite scrieri romantice timpurii sau traduceri vechi de texte filozofice, cuvântul sugera o ruptură melancolică de patrie, o rătăcire lungă printre străini sau starea sufletească a unui om care nu își mai găsește locul în propria casă.
• allegro ma non troppo — Indicație de tempo și dinamică compusă din limba italiană, utilizată în partituri pentru a cere o mișcare rapidă și iute, dar temperată, tradusă literal prin 'iute, dar nu prea mult'. Acest avertisment compozițional impune interpreților să mențină caracterul strălucitor și alert al ritmului 'allegro', evitând însă o viteză excesivă care ar putea periclita claritatea detaliilor melodice, expresivitatea sau precizia tehnică a pasajelor.
• alogen — Care este de altă origine, născut sau format în altă parte decât locul în care se află; element (mineral, fragment de rocă, populație sau individ) străin de mediul autohton în care este integrat. În geologie, definește mineralele aduse din exterior și depuse într-un bazin sedimentar, iar în sociologie și antropologie, se referă la grupuri populaționale provenite dintr-o regiune geografică sau culturală diferită de cea nativă.
• alogenitate — Caracterul sau însușirea a ceea ce este alogen; starea unui element, a unei populații sau a unui corp de a fi de altă origine și străin de mediul autohton în care se află integrat. În dinamicile sociale, exprimă alteritatea culturală sau etnică a unui grup imigrat în raport cu populația indigenă, în timp ce în științele pământului indică proveniența externă a unor depozite minerale dintr-un bazin.
• aloglot — Despre persoane, comunități sau grupuri populaționale: care vorbește o altă limbă decât limba oficială sau majoritară a statului ori a regiunii în care locuiește; persoană de limbă străină integrată într-un mediu lingvistic diferit de cel matern. În studiile demografice, termenul descrie minoritățile lingvistice care își păstrează graiul natal în paralel cu utilizarea limbii administrative dominante.
• alotrii — Formă de plural regională sau arhaică utilizată în anumite graiuri locale pentru a-i desemna pe cei străini, pe oamenii veniți din alte locuri sau pe membrii unei comunități non-native (echivalentul arhaic al termenului 'alogeni'). În contextul dinamicilor sociale rurale istorice, cuvântul exprima alteritatea absolută și delimitarea structurală clară dintre masa autohtonă (pământeni) și persoanele de altă gintă.
• alotriu — Formă adjectivală regională, arhaică sau rară utilizată în anumite graiuri locale pentru a descrie ceva străin, neobișnuit, venit din altă parte sau aparținând unei culturi ori comunități non-native (echivalentul arhaic al termenului 'alogen'). În contextul dinamicilor sociale rurale istorice, cuvântul exprima alteritatea și delimitarea structurală clară față de elementele indigene.