#tehnic

• autotransformator — Tip special de transformator electric care posedă o singură înfășurare pe un miez magnetic comun, aceasta servind structural atât ca înfășurare primară, cât și secundară prin intermediul unor prize intermediare. Acest dispozitiv electrotehnic este utilizat pentru modificarea treptată sau fixă a tensiunii electrice alternative, oferind un randament ridicat, dimensiuni reduse și economie de materiale comparativ cu transformatoarele clasice cu două înfășurări izolate galvanic.
• autoutila — A dota sau a înzestra o întreprindere, un atelier, o instituție ori un sistem tehnic cu mașini, utilaje, scule sau aparatură industrială prin eforturi financiare și logistice proprii, fără a apela la credite externe ori la subvenții guvernamentale suplimentare; a se autodota din resurse interne.
• autovulcaniza — A se supune sau a supune un material elastic (în special cauciucul crud ori amestecurile de polimeri sau siliconi) procesului de vulcanizare la temperatura camerei ori în condiții ambientale normale, fără aport de căldură externă sau presiune artificială ridicată, prin intermediul unor agenți chimici, catalizatori sau umiditate atmosferică.
• avanbec — Partea din amonte a unei pile (picior) de pod, proeminentă și amenajată special cu o formă aerodinamică sau unghiulară (ogivală, triunghiulară), având rolul de a despărți firul apei, de a dirija curentul și de a proteja structura împotriva presiunii, loviturilor ghețurilor ori a corpurilor plutitoare transportate de râu. Reprezintă elementul de siguranță frontal al infrastructurii unui pod în fața fluxului hidrologic.
• avanport — Zonă de apă special amenajată, adâncă și parțial protejată de diguri, situată la intrarea principală a unui port sau în aval de un port fluvial, destinată staționării temporare a navelor, efectuării manevrelor de întoarcere sau reducerii energiei valurilor. În sens geoeconomic, termenul desemnează un port subsidiar, adesea de mare adâncime, construit la gura unui estuar pentru a prelua navele moderne de mari dimensiuni ce nu pot naviga până la portul principal situat în interiorul uscatului.
• avanradă — Zonă de apă situată în afara portului propriu-zis, dar parțial protejată natural sau prin diguri exterioare, unde navele pot ancora în siguranță pentru a aștepta intrarea în bazinele portuare, eliberarea cheiurilor sau îmbunătățirea condițiilor meteorologice; radă exterioară. Reprezintă primul punct de contact maritim securizat înaintea pătrunderii într-un avanport sau port interior.
• avantbec — Element de construcție proeminent, cu profil hidrodinamic sau unghiular, situat în partea din amonte a pilei unui pod sau a unui baraj, având rolul structural de a despica și devia firele de apă, reducând presiunea hidrodinamică exercitată de curent și protejând structura principală împotriva impactului cu sloiurile de gheață ori buștenii aduși de viituri.
• avelocago — Termen tehnic rar sau neologism utilizat în anumite ramuri experimentale ale hidrodinamicii sau ingineriei materialelor pentru a descrie un dispozitiv ori un sistem capabil să controleze și să redirecționeze viteza de evacuare a unui fluid sau a unui compus chimic; structural, cuvântul pare să fie un termen hibrid format din elemente care sugerează accelerația sau controlul fluxului. Este limitat strict la medii profesionale restrânse și manuale de laborator nestandardizate.
• aviatic — Care aparține aviației, privitor la aviație, la aparatele de zbor sau la navigația aeriană; se aplică în mod specific industriei aeronautice, transportului de pasageri sau de mărfuri prin aer, competițiilor aeriene și tehnologiilor de pilotaj. În sens larg, descrie un element, un eveniment sau un accident care implică aeronave ori infrastructura aeroportuară.
• aviatică — Forma de gen feminin pentru adjectivul aviatic; se aplică structurilor, industriilor sau tehnologiilor corelate cu zborul. În vechi scrieri tehnice sau traduceri livresce timpurii, termenul a fost utilizat sporadic și ca substantiv feminin abstract pentru a desemna știința sau arta aviației ori ansamblul normelor care guvernează navigația aeriană.
• aviație — Știința și tehnica navigației aeriene, proiectării, construcției și exploatării aparatelor de zbor mai grele decât aerul; prin extensie, ansamblul aeronavelor (avioane, elicoptere), al personalului navigant și tehnic, precum și al infrastructurii aeroportuare și administrative care aparțin unui stat, unei companii sau unei arme militare. Reprezintă un pilon strategic al transportului global și al sistemelor de apărare națională.
• avinat — Care are gust, miros, aromă sau culoare de vin; îmbibat, spălat, clătit sau curățat cu vin (se aplică în mod specific butoaielor, vadoarelor sau recipientelor noi din lemn înainte de a fi umplute definitiv pentru depozitare). În sens figurat sau popular, descrie o persoană ușor cherchelită, ametită de băutură, rumenă la față sau cu reflexe purpurii care amintesc de nuanța vinului roșu.
• aviochimic — Care se referă la aplicarea sau împrăștierea unor substanțe chimice (îngrășăminte, pesticide, amendamente de sol sau substanțe stingătoare) cu ajutorul aeronavelor utilitare (avioane sau elicoptere); privitor la tratamentele agrochimice aeriene. De asemenea, definește echipamentele speciale montate pe avioane pentru pulverizarea fină a soluțiilor de protecție a plantelor peste culturi întinse.
• avioplan — Termen istoric, arhaic sau livresc folosit în primele etape ale aeronauticii pentru a denumi un aeroplan, un avion sau un aparat de zbor cu aripi fixe propulsat mecanic. Acest cuvânt compus reflectă perioada de tranziție lingvistică în care denumirile tehnice nu erau pe deplin stabilizate, fiind utilizat în hărți vechi, brevete de invenție timpurii sau articole de presă de la începutul secolului XX.
• aviva — Acțiunea de a reda strălucirea, intensitatea sau claritatea unui material, a unui sistem optic ori a unei culori prin tratamente chimice, fizice sau finisaje mecanice. În prelucrarea lentilelor sau a metalelor, reprezintă faza de lustruire finală realizată pentru obținerea unei suprafețe perfect plane și lucioase, capabilă să reflecte sau să transmită lumina fără distorsiuni structurale.
• avizaja — Termen tehnic arhaic, regional sau împrumutat din jargonul industrial vechi care desemnează o operațiune mecanică de ajustare fină, calibrare, potrivire sau șlefuire microscopică a unor piese ori componente metalice dintr-un ansamblu structural pentru a asigura o etanșare ori o funcționare optimă, fără frecări parazitare.
• avizajare — Acțiunea de a efectua o avizaja; proces tehnic și mecanic arhaic sau regional de ajustare fină, calibrare microscopică și șlefuire de precizie a componentelor metalice dintr-un ansamblu industrial. Această operațiune structurală urmărește reducerea jocurilor mecanice parazitare și optimizarea suprafețelor de contact pentru a garanta o etanșare perfectă sau o culisare fluidă a pieselor în mișcare.
• avorta — A suferi sau a provoca un avort; a expulza produsul de concepție înainte de termen; (despre animale sau plante) a pierde fructul ori a opri evoluția normală a unui organ aflat în fază de dezvoltare; (metaforic / tehnic) a opri brusc executarea unei operațiuni computerizate, a unui proiect sau a unei misiuni strategice înainte de finalizarea sa structurală.
• avtolet — Termen hibrid arhaic sau regional, utilizat efemer în prima jumătate a secolului al XX-lea (influențat de terminologia slavă/rusă), pentru a desemna un avion, un aeroplan sau un aparat de zbor autopropulsat. Reprezintă o încercare lingvistică timpurie de denumire a mașinilor aeriene, combinând elementul grecesc 'avto' (prin sine) cu rădăcina slavă 'let' (a zbura), fiind eliminat rapid de neologismul de filieră franceză 'avion'.
• axel — Săritură de mare dificultate în patinajul artistic, numită după patinatorul norvegian Axel Paulsen, caracterizată prin faptul că este singura săritură care începe de pe marginea exterioară înainte a patinei și se încheie, după una sau mai multe rotații în aer, pe marginea exterioară înapoi a celeilalte patine. Din cauza elanului de pe față, executarea unui axel implică întotdeauna o jumătate de rotație suplimentară față de numărul de rotații de bază.