#trauma

• ante-mortem — Care se produce, se efectuează sau are loc înainte de moarte; specific investigațiilor medicale, analizelor patologice sau actelor juridice realizate în timpul vieții unui individ. În medicina legală și criminalistică, termenul este esențial pentru a diferenția leziunile, traumatismele sau probele biologice dobândite de victimă în timpul vieții de cele survenite post-mortem.
• aortoclazie — Ruptură patologică, spontană sau traumatică a peretelui aortei, reprezentând o urgență medicală de o gravitate extremă care provoacă o hemoragie internă masivă, adesea fatală. Acest fenomen structural survine de regulă ca o complicație finală a unui anevrism avansat sau în urma unui traumatism toracic sever, distrugând complet continuitatea tunicii vasculare.
• aortorafie — Intervenție chirurgicală de urgență constând în suturarea sau coaserea directă a unei plăgi, rupturi ori fisuri apărute în peretele aortei. Această procedură structurală de înaltă precizie urmărește oprirea imediată a unei hemoragii catastrofale și restabilirea integrității anatomice a celei mai mari artere din organism.
• apert — Care este deschis, vădit, manifest, clar sau lipsit de orice ascunzișuri ori ambiguități; care se produce la vedere, în mod public. În medicină sau anatomie, se referă uneori la o leziune, malformație sau structură deschisă direct spre exterior (ex: traumatism apert).
• areocel — Formațiune tumorală gazoasă, hernie pneumatică sau acumulare patologică de aer localizată structural într-o cavitate naturală ori într-un țesut moale învecinat, apărută frecvent în urma unor traumatisme mecanice, rupturi parietale ori infecții cu germeni anaerobi producători de gaz. În chirurgie, termenul descrie prezența unei pungi de aer anormale care necesită puncție evacuatoare or decompresie structurală.
• arteriorafie — Procedură chirurgicală de urgență sau de elecție ce constă în suturarea structurală directă a peretelui unei artere secționate, rupte ori perforate accidental. Acest act operator de înaltă precizie restabilește continuitatea anatomică a vasului și reface fluxul sanguin normal către țesuturile irigate, prevenind ischemia severă și amputația segmentului afectat.
• artterapie — Formă de psihoterapie expresivă care utilizează procesul de creație artistică (desen, pictură, sculptură, colaj) ca mijloc principal de comunicare, explorare și îmbunătățire a stării de sănătate mintală și emoțională a pacientului. Această metodă clinică, ghidată de un terapeut specializat, nu evaluează calitățile estetice ale operei, ci folosește exprimarea vizuală non-verbală pentru a aduce la suprafață gânduri subconștiente, conflicte interne, traume nerezolvate sau stări de anxietate dificil de exprimat în cuvinte.
• astragalectomie — O intervenție chirurgicală invazivă din sfera ortopediei care constă în extirparea totală sau parțială a osului astragal (talus). Această procedură structurală extremă este practicată în cazuri grave de traumatisme zdrobitoare ireparabile, necroză avasculară severă a talusului, infecții osoase cronice (osteomielită) sau malformații congenitale avansate ale piciorului (cum ar fi piciorul strâmb congenital rezistent la alte terapii).
• asurzi — A pierde auzul în mod parțial sau total, temporar ori definitiv, din cauza unei boli, a îmbătrânirii ori a unui accident; a lipsi pe cineva de facultatea de a auzi prin expunerea la un zgomot extrem de puternic. În sens structural sau stilistic, descrie acțiunea unui sunet intens, ascuțit sau strident de a produce o senzație dureroasă de blocaj acustic în aparatul auditiv.
• asurzire — Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei; proces fiziologic sau accidental prin care se pierde auzul în mod temporar ori definitiv; de asemenea, reprezintă efectul acustic distructiv sau perturbator generat de un zgomot de mare intensitate ce depășește pragul de confort al urechii umane.
• asurzit — Care a suferit o pierdere totală sau parțială a auzului, în mod temporar ori definitiv, sub impactul unui zgomot intens, al unei traume acustice sau al unei afecțiuni medicale; lipsit structural de facultatea de a percepe clar vibrațiile sonore și aflat într-o stare de blocaj sau amorțeală auditivă.
• asurzitură — Zgomot puternic, strident sau ascuțit care provoacă o senzație de asurzire sau disconfort auditiv; vătămare ușoară a auzului în urma unui șoc fonic puternic ori a unui vuiet năpraznic. În structura textelor populare vechi, termenul făcea referire la impactul acustic violent al unui trăsnet sau al unei explozii.
• autoaccidenta — A-și provoca singur, în mod involuntar sau accidental, o leziune corporală, o rană sau un traumatism în timpul desfășurării unei activități fizice, casnice ori profesionale; a suferi un accident din propria culpă sau neatenție, fără implicarea directă a unei alte persoane ori a unui factor extern major.
• autoaccidentare — Acțiunea de a se autoaccidenta sau rezultatul ei; producerea involuntară a unei accidentări, răni sau contuzii de către o persoană asupra propriului corp, fenomen întâlnit frecvent în competițiile sportive din cauza suprasolicitării musculare ori a executării greșite a unor mișcări tehnice.
• autoaccidentat — Care a suferit un accident sau o leziune corporală din propria culpă, neatenție ori suprasolicitare, fără intervenția directă a unui terț sau a unui factor extern major; persoană (în special un sportiv) care s-a accidentat singură în timpul unei activități.
• autoaccidentată — Forma de feminin singular a cuvântului autoaccidentat; se spune despre o femeie, o fetiță sau o sportivă care a suferit o accidentare ori o plagă din proprie greșeală, neatenție sau efort fizic intens, fără contact fizic cu o altă persoană.
• automutilată — Forma de feminin a termenului automutilat; descrie o persoană de sex feminin, o zonă anatomică sau o structură corporală care a fost supusă unei acțiuni deliberate de vătămare fizică realizată de propria persoană. Din punct de vedere terapeutic, termenul este utilizat în evaluarea barierelor emoționale, indicând prezența unor mecanisme de adaptare extrem de nocive declanșate de neputința de a verbaliza suferința mentală.