#arhaism grafic

• absenteizm — Variantă ortografică rară, alternativă sau parțial învechită a substantivului 'absenteism', utilizată uneori în textele românești de tranziție din secolul al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea sub influența fonetismelor slave ori germane. În context conceptual, păstrează nuanța etică a neprezentării repetate și a abandonării conștiente a contractului social sau a îndatoririlor de ordin moral față de comunitate.
• absolutizm — Variantă ortografică rară, alternativă sau parțial învechită a substantivului „absolutism”, întâlnită uneori în textele românești de tranziție sub influența directă a fonetismelor germane, slave sau a transliterărilor est-europene ale sufixului „-ismus”. În plan conceptual, păstrează nuanța etică și politică a concentrării nelimitate a puterii sau a dogmatismului axiologic care proclamă existența unor valori universale, fixe și imuabile.
• Alexoniiu — Variantă onomastică arhaică și extrem de rară a unui nume de familie românesc, înrudit structural cu formele Alexoni sau Alexoniu, derivate din rădăcina Alexe sau Alexandru. Grafia specifică cu dublu „i” (iiu) reflectă o influență din vechile registre parohiale transilvănene sau din documentele oficiale din secolul al XIX-lea, unde terminațiile erau latinizate sau adaptate normelor de scriere chirilică de tranziție.
• apreciație — Variantă grafică etimologică, livrescă sau arhaică pentru substantivul 'apreciere'; procesul sau acțiunea de a evalua, prețui, estima ori stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei probe juridice sau a unui activ financiar. Acest concept structural este utilizat cu precădere în vechiul jargon administrativ sau în traduceri literare riguroase.
• apreția — Variantă grafică istorică, livrescă sau etimologică pentru verbul 'a aprecia'; acțiunea de a evalua, a estima, a prețui ori a recunoaște valoarea morală, materială sau profesională a unei entități. Utilizat în documentele administrative transilvănene sau în traducerile din secolul al XIX-lea, termenul își păstrează astăzi exclusiv o valoare documentară ori filologică.
• aprețiabil — Variantă grafică istorică sau livrescă pentru adjectivul 'apreciabil'; care este destul de însemnat, mare sau important pentru a fi luat în considerare ori evaluat în mod clar. Utilizat în textele juridice și administrative din secolul al XIX-lea, termenul descrie o cantitate, o diferență ori o valoare demnă de remarcat, păstrându-și astăzi doar o utilitate filologică sau documentară.
• aprețiare — Variantă grafică istorică, livrescă sau etimologică pentru substantivul 'apreciere'; acțiunea de a evalua, a estima, a prețui sau opinia critică formulată asupra valorii materiale ori morale a unui lucru. Termenul se întâlnește frecvent în jargonul juridic și administrativ din secolul al XIX-lea, reflectând modelul etimologic latin dinaintea simplificării ortografice moderne.
• aprețiat — Variantă grafică istorică sau livrescă pentru cuvântul 'apreciat'; care se bucură de prețuire, stimă, respect sau recunoaștere din partea publicului, a colegilor ori a unei autorități. În vechiul limbaj juridic și academic din secolul al XIX-lea, descrie un obiect, un activ sau un rezultat care a fost supus unui proces de evaluare și a primit o calificare pozitivă.
• aprețiație — Variantă grafică istorică, livrescă sau arhaică pentru substantivul 'apreciere' (sau 'apreciație'); procesul sau acțiunea oficială de a evalua, estima ori stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei probe juridice sau a unui activ financiar. Acest concept structural este utilizat cu precădere în jargonul administrativ românesc de secol nouăsprezece, reflectând modelul etimologic latin dinaintea simplificării ortografice moderne.
• aprețiator — Variantă grafică istorică, livrescă sau arhaică pentru cuvântul 'apreciator'; persoană care evaluează, prețuiește, stimează sau stabilește valoarea materială ori morală a unui obiect, a unei fapte sau a unei opere. În secolul al XIX-lea, definea expertul evaluator desemnat de instanță sau cunoscătorul avizat într-un domeniu cultural.
• aprețiere — Variantă grafică istorică, livrescă sau etimologică pentru substantivul 'apreciere'; acțiunea de a evalua, estima ori prețui valoarea morală, materială sau profesională a cuiva, ori considerația manifestată față de calitățile unei persoane. În documentele administrative transilvănene sau în traducerile din secolul al XIX-lea, reflectă modelul etimologic latin dinaintea simplificării ortografice moderne.
• aprînz — Variantă grafică veche (utilizând litera î din i conform normelor ortografice anterioare) pentru regionalismul 'aprânz'; masă luată înainte de prânzul principal, echivalentă cu o gustare de dimineață sau un mic dejun mai consistent consumat de țărani înaintea arșiței amiezii.
• aprinzătoriu — Formă adjectivală arhaică sau variantă grafică veche pentru cuvântul 'aprinzător'; care are proprietatea sau puterea structurală de a aprinde, de a înflăcăra ori de a da foc. Folosit în textele religioase pre-moderne ori în manuscrisele de cancelarie, termenul descrie elemente fizice, raze solare intense sau, în sens figurat, manifestări spirituale arzătoare.
• aprobație — Variantă grafică etimologică sau livrescă rar întâlnită pentru substantivul 'aprobare'; actul oficial, acordul sau consimțământul emis de o autoritate ori comisie prin care se validează un proiect, o cerere sau o decizie administrativă. Acest concept structural este utilizat cu precădere în textele administrative mai vechi sau în traducerile literare riguroase.
• aprobătoriu — Formă adjectivală arhaică sau variantă grafică veche pentru cuvăntul 'aprobator'; care conține sau are puterea structurală de a exprima o aprobare, o validare ori o încuviințare oficială. Utilizat în vechile documente juridice administrative ori în manuscrisele de cancelarie din secolul al XIX-lea, termenul descrie decizii, decrete sau manifestări scrise sau verbale de acord.
• aprocsimație — Variantă grafică istorică, hibridă sau coruptă fonetic (înlocuind grupul de sunete 'ks' redat prin x sau x-ul simplu printr-o grafie arhaică cu 'cs') pentru substantivul 'aproximație'; abatere acceptabilă, rotunjire sau evaluare estimativă a unei mărimi matematice ori fizice, utilizată atunci când determinarea exactă este imposibilă ori inutilă practic.
• aprossima — Variantă grafică etimologică sau italianizantă utilizată în textele premoderniști pentru verbul 'aproxima'; a stabili o valoare estimativă, a evalua în gros ori a aduce un calcul numeric în proximitatea valorii reale.
• aprossimație — Variantă grafică etimologică sau italianizantă utilizată în documentele și literatura premodernă din Principate pentru termenul 'aproximație'; acțiunea de a evalua, calcula ori determina o valoare în mod grosier și provizoriu, fără instrumente de mare precizie.
• aprossimativ — Variantă grafică etimologică sau italianizantă utilizată în textele românești din perioada premodernă pentru termenul 'aproximativ'; care este aproape de adevăr, de valoarea reală ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ sau orientativ.
• aproximatif — Formă arhaică, livrescă ori neologică timpurie utilizată în textele premoderniști ca variantă cu iz francez pentru adjectivul sau adverbul 'aproximativ'; care este aproape de valoarea reală, de adevăr ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ, orientativ.