#asemene

• așa — În acest fel, în acest mod, în felul acesta; indică o caracteristică, o stare sau o acțiune descrisă anterior ori înțeleasă din context; exprimă confirmarea, aprobarea sau conformitatea cu o realitate ('da', 'corect'); utilizat ca interjecție pentru a exprima satisfacția, încurajarea sau mirarea.
• așăjdere — Formă arhaică și populară din graiurile nordice pentru așa-și-de-aceea sau asemenea, utilizată structural în propoziție pentru a exprima o similitudine de mod, o analogie sau o conformitate deplină cu o acțiune ori o stare descrisă anterior. În textele literare vechi și cronicile istorice, acest termen servea drept conector stilistic ce sublinia ideea de continuitate sau identitate comportamentală.
• așâjderea — Formă arhaică și regională pentru advebul așijderea; în același mod, tot așa, deopotrivă sau de asemenea. Este întrebuințat în stilul literar vechi, cu valoare emfatică, pentru a marca o analogie puternică, o continuitate logică sau extinderea unei afirmații asupra unui nou element din frază.
• așăjdirea — Variantă extinsă sau formă articulată popular a adverbului așăjdere, având rolul structural de a accentua o asemănare deplină, o concluzie sau o potrivire aidoma cu elementele enunțate anterior în discurs. Este un termen specific textelor cronicești moldovenești și transilvănene din secolele XVII-XVIII, utilizat pentru a adăuga o valoare demonstrativă puternică afirmațiilor.
• asămine — Formă arhaică și variantă regională vestivă (întâlnită în special în graiurile bănățene și crișene) pentru adverbul și prepoziția 'asemenea'; în mod egal, deopotrivă, la fel ca, indicând o identitate de trăsături, acțiuni sau stări între două entități.
• asăminea — Formă veche, arhaică sau regională pentru advebul 'asemenea'; indică o potrivire perfectă, o similitudine sau o identitate de caracteristici, acțiuni ori stări între două sau mai multe elemente. Folosit adjectival, descrie lucruri sau persoane de același fel, cu însușiri identice sau extrem de apropiate de cele menționate anterior.
• aseame — Formă arhaică, elidată sau regională pentru termenul 'asemenea'; deopotrivă, în același mod, la fel. În textele vechi sau în graiurile locale, se folosește structural pentru a indica o similitudine deplină între două acțiuni, stări sau entități, ori ca element de legătură adverbial.
• aseamene — Variantă veche, extinsă sau regională a adverbului și prepoziției 'asemenea'; deopotrivă, la fel, de o potrivă. Se întrebuințează structural în textele cronicarilor sau în graiurile din anumite provincii istorice pentru a stabili o relație de analogie, conformitate sau egalitate între elemente.
• aseamenea — Variantă fonetică veche, arhaică sau regională pentru termenul 'asemenea'; de același fel, analog, similar sau identic cu un element menționat anterior. În structura textelor din cronici sau documente administrative vechi din Principatele Române, acționa ca un conector logic care stabilea o relație de egalitate ori de incluziune structurală între fapte, stări ori subiecți.
• aseaminea — Variantă fonetică regională sau dialectală (specifică în trecut anumitor graiuri nordice sau moldovenești) a cuvântului 'asemenea'; deopotrivă, în mod egal sau analog. Acest element structural este întâlnit în transcrierile folclorice ori în textele religioase vechi, marcând închiderea vocalică regională a lui 'e' sau 'ea' în 'i'.
• aseme — Formă arhaică, regională sau trunchiată din punct de vedere fonetic pentru termenul 'asemenea'; care arată o relație de similitudine, identitate sau potrivire cu un model anterior; de aceeași natură, la fel. În vechile texte religioase sau manuscrise populare, funcționează ca un determinant structural ce pune în paralel două acțiuni ori stări identice.
• asemene — Formă secundară, adesea arhaică, regională sau populară, a termenului 'asemenea'; exprimă o relație de similitudine, identitate sau conformitate structurală între două ori mai multe entități, fenomene sau acțiuni. Se utilizează frecvent în construcții fixe sau locuțiuni prepoziționale, având un rol stilistic accentuat în textele literare vechi sau în graiurile locale pentru a sublinia potrivirea sau analogia.
• asemenea — Termen polivalent care exprimă o relație de asemănare, analogie sau egalitate structurală. Ca adjectiv invariant, determină un substantiv indicând că acesta este de același fel sau de o natură similară cu un altul. Ca adverb, servește la includerea sau adăugarea unei noi informații ('de asemenea') ori la indicarea aceleiași modalități, iar ca prepoziție guvernează cazul dativ, însemnând 'la fel ca' sau 'aidoma'.
• asemenele — Formă regională, arhaică sau populară derivată din structura demonstrativă de identificare; se folosește pentru a indica elemente, stări sau acțiuni de același fel, similare sau identice cu cele menționate anterior. În graiurile locale sau în texte vechi, îndeplinește rolul de a asimila comparativ două entități, echivalând semantic cu formele moderne 'tot așa', 'asemenea' sau 'la fel'.
• asemenelea — Variantă fonetică arhaică sau dialectală a termenului 'asemenea'; indică o relație de asemănare, conformitate ori paralelism între fapte, obiecte ori concepte. Folosit adesea în graiurile din nordul țării sau în textele bisericești vechi pentru a întări o analogie, cuvântul subliniază ideea că noul element adus în discuție păstrează aceleași proprietăți delicate și structurale ca și cel precedent.
• asemeni — În același mod, deopotrivă, la fel; care prezintă trăsături identice, asemănătoare sau analoge cu o altă entitate luată ca termen de referință. Folosit prepozițional (sub forma „asemeni lui/ei”), stabilește o relație de echivalență structurală, comportamentală sau estetică între subiecți, având un puternic caracter comparativ în textul literar și colocvial.
• asemerea — Variantă fonetică regională sau arhaică a adverbului și adjectivului invariant 'asemenea'; utilizată în special în graiurile din anumite zone ale țării pentru a exprima ideea de similitudine, adăugare sau conformitate structurală. Reprezintă o alterare lexicală întâlnită în vorbirea populară nescriptică sau în texte literare vechi ce reflectă particularități dialectale specifice.
• asemine — Variantă fonetică rară, populară și regională a cuvântului 'asemenea', întâlnită în graiurile locale vechi; indică o identitate structurală, o potrivire perfectă sau o asemănare strânsă între acțiuni, stări sau obiecte. Este utilizat pentru a stabili o punte comparativă delicată în text, echivalând semantic cu formele literare 'la fel', 'tot așa' sau 'deopotrivă'.
• aseminea — Formă veche, grafică sau dialectală a adverbului și adjectivului pronominal 'asemenea'; exprimă o relație fină de analogie, egalitate sau conformitate structurală între două sau mai multe elemente. Des întâlnită în hrisoavele domnești, în traducerile biblice timpurii sau în graiul bătrânesc, această formă adaugă o nuanță de rafinament istoric ideii de similitudine completă.
• așeșderea — Variantă fonetică regională și arhaică a adverbului 'așijderea' (la rândul său derivat din 'așa' și 'și-derea'); înseamnă 'asemenea', 'la fel', 'deopotrivă' sau 'tot așa'. Este folosit în graiurile populare sau în texte bisericești și juridice vechi pentru a introduce un element similar într-o enumerare ori pentru a arăta conformitatea modală a unei acțiuni.