#auditor

• alocutor — Persoană care ia cuvântul, care adresează o alocuțiune sau un discurs unui auditoriu; emițătorul unui mesaj oral într-un act de comunicare direct. În corelație cu termenul 'alocutar' (destinatarul), alocutorul reprezintă subiectul vorbitor activ care inițiază interacțiunea verbală, selectează registrele stilistice și modelează enunțul conform intenției sale pragmatice.
• amfiteatru — Edificiu public antic de formă circulară sau eliptică, cu trepte concentrice pentru spectatori și o arenă centrală; prin extensie modernă, sală mare de cursuri, conferințe ori spectacole, având rândurile de scaune dispuse în semicerc și înălțate treptat în formă de gradene pentru a asigura o vizibilitate și o acustică optime.
• amuzie — Tulburare neurologică congenitală sau dobândită (în urma unei leziuni cerebrale) caracterizată prin incapacitatea parțială ori totală de a recunoaște, a fredona, a reproduce sau a înțelege tonurile, ritmul și melodiile muzicale, în ciuda păstrării intacte a auzului biologic și a funcțiilor intelectuale generale; surditate muzicală. Acest fenomen structural afectează procesarea cognitivă a structurilor sonore în cortexul auditiv secundar.
• amvozie — Termen medical și neurologic extrem de rar, utilizat uneori ca variantă sau eroare grafică pentru 'amuzie' ori ca sinonim de nișă pentru incapacitatea congenitală sau dobândită de a percepe și procesa corect structurile ritmice și elementele de tonalitate ale vorbirii sau muzicii. Reprezintă o anomalie în analizatorul auditiv central ce afectează decodificarea semnalelor acustice complexe.
• anacuzie — Pierdere totală, completă și permanentă a auzului la una sau la ambele urechi, determinată structural de lezarea profundă a cohleei, a nervului auditiv ori a centrilor nervoși corticali din lobul temporal. Acest fenomen clinic se distinge de hipoacuzie prin absența absolută a oricărui rest auditiv funcțional, privând pacientul de percepția undelor sonore și necesitând strategii complexe de reabilitare neuro-senzorială sau implantare cohleară.
• anfiteatru — Edificiu public antic, de formă circulară sau eliptică, cu trepte concentrice pentru spectatori, dispuse în jurul unei arene centrale; în arhitectura modernă, reprezintă o sală mare de cursuri universitare, spectacole sau conferințe, având rândurile de bănci dispuse în amfiteatru (în trepte supraînălțate), pentru a asigura o vizibilitate și audibilitate structurală optimă tuturor participanților.
• antehelix — Proeminență curbă a pavilionului urechii externe, situată în fața și în paralel cu helixul, despărțită de acesta prin șanțul numit scafă. Această structură cartilaginoasă se bifurcă în partea superioară în două brațe flexibile, care încadrează fosa triunghiulară, având un rol esențial în captarea, reflectarea și ghidarea undelor sonore către conductul auditiv extern.
• ascultătoare — Persoană de sex feminin care ascultă un discurs, o emisiune radio, o prelegere sau o piesă muzicală; ca adjectiv, descrie o femeie, o tânără sau o fetiță care dă dovadă de docilitate, supunere și respect față de sfaturile, regulile sau ordinele primite de la o autoritate sau de la părinți.
• ascultător — Persoană care ascultă un discurs, un program audio, un concert sau spusele cuiva; membru al unui auditoriu. Ca adjectiv, descrie un bărbat, un băiat sau un animal de parte masculină care dă dovadă de supunere, docilitate și respectă cu strictețe ordinele sau îndrumările primite.
• asonie — Tulburare rară de percepție muzicală sau formă specifică de agnozie auditivă caracterizată prin incapacitatea patologică a unei persoane de a distinge, recunoaște sau reproduce sunetele muzicale, ritmurile ori tonurile, în ciuda păstrării intacte a funcției auditive periferice și a capacității de a înțelege limbajul vorbit.
• asurzeală — Formă populară pentru asurzire sau pierdere temporară ori parțială a auzului; stare patologică ori accidentală în care capacitatea auditivă a unui individ este diminuată structural din cauza unui zgomot puternic, a unei afecțiuni a urechii interne sau a îmbătrânirii.
• audia — A asculta în mod oficial, critic sau metodic un discurs, o compoziție muzicală, o piesă de teatru, o înregistrare sau un curs academic; a examina prin intermediul simțului auditiv. În context juridic, termenul se referă la acțiunea unui judecător sau anchetator de a asculta declarațiile unui martor sau ale unei părți implicate în proces, în timp ce în mediul universitar descrie participarea la un curs fără a susține examene pentru credite.
• audient — Persoană care asistă la prelegerile sau cursurile unei instituții de învățământ superior fără a avea calitatea de student înscris oficial și fără a susține examene pentru obținerea de credite; ascultător. Ca adjectiv rar sau învechit, termenul descrie o entitate care ascultă cu atenție, manifestând o receptivitate profundă față de discursurile, declarațiile sau argumentele prezentate de un interlocutor.
• audientă — Forma feminină a cuvântului 'audient'; femeie care asistă la cursurile sau conferințele unei instituții de învățământ superior fără a fi înmatriculată oficial. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină (voce, ureche, instanță) care ascultă cu maximă atenție și receptivitate discursurile sau expunerile cuiva.
• auditiv — Care aparține auzului, care se referă la auz sau la organele acestuia; destinat perceperii sunetelor. În sens neurofiziologic, termenul descrie totalitatea structurilor și canalelor nervoase responsabile de transformarea vibrațiilor acustice din mediul exterior în semnale bioelectrice interpretate de scoarța cerebrală.
• auditoare — Femeie care audiază un curs universitar fără a avea calitatea de student înmatriculat oficial; femeie care face parte dintr-un colectiv ce ascultă o expunere, un concert sau un discurs. În context financiar-contabil modern, desemnează o specialistă autorizată să efectueze un audit.
• auditor — Persoană calificată și autorizată oficial să efectueze un audit, adică să examineze, să verifice și să evalueze situațiile financiare, procesele operaționale sau sistemele tehnice ale unei organizații. În context universitar, termenul desemnează un ascultător care asistă la cursuri fără a fi înmatriculat ca student ordinar.
• auditoriu — Totalitatea persoanelor care ascultă o conferință, un discurs, un concert sau care vizionează un spectacol; publicul spectator sau ascultător adunat într-un loc. Prin extensie, termenul desemnează sala mare, amfiteatrul sau spațiul special amenajat în care se desfășoară aceste evenimente publice ori cursuri universitare.
• auditrice — Termen neologistic rar, preluat din limba franceză, utilizat uneori ca variantă stilistică pentru substantivul 'auditoare'. Desemnează o femeie care asistă la o prelegere, la un curs universitar fără a fi înmatriculată oficial sau care face parte din publicul ascultător al unui eveniment cultural ori radiofonic.
• aulă — Sală mare, amfiteatru sau spațiu de dimensiuni vaste situat în incinta unei universități, a unei academii sau a unei instituții de învățământ superior, destinat desfășurării cursurilor festive, conferințelor solemne, deschiderilor de an universitar sau decernării de titluri academice. În antichitatea greo-romană, termenul desemna curtea interioară a unei case sau palatul regal.