#auz

• aplaudatoare — Femeie care aplaudă o performanță artistică, un discurs sau un succes public, manifestându-și aprobarea și entuziasmul prin bătăi repetate din palme. În sens larg sau profesional, se referă la o persoană de sex feminin care face parte dintr-un grup organizat (clacă) angajat special pentru a susține zgomotos un protagonist într-un studio de televiziune ori la un miting politic.
• aplaudator — Bărbat care aplaudă o performanță, un spectacol sau o cuvântare publică, manifestându-și susținerea prin intermediul bătăilor din palme. Folosit și ca adjectiv, descrie un comportament sau o atitudine dornică de a aproba, a elogia ori a aclama o acțiune externă, adesea fără un spirit critic profund.
• aplaude — Formă grafică sau variantă morfologică pentru pluralul substantivului neutru 'aplaos' ori al substantivului feminin 'aplaudare', utilizată contextual pentru a desemna bătăile din palme menite să exprime aprobarea, admirația sau susținerea. Deși normele academice curente recomandă forma 'aplauze', această variantă structurală apare în texte literare vechi sau în anumite arii dialectale ale arealului lingvistic românesc.
• aplause — Variantă grafică și morfologică istorică folosită pentru pluralul substantivului neutru 'aplaos' sau derivată direct din rădăcina verbului 'aplauda', utilizată în textele din secolele XIX și XX pentru a desemna bătăile din palme ca formă de apreciere publică. Această formă structurală a fost înlocuită în normele academice moderne de varianta standardizată 'aplauze', dar rămâne un reper important în studiul evoluției lexicului teatral și literar românesc.
• aplauz — Formă singulară variantă, parțial asimilată în limbajul cotidian, utilizată pentru a desemna un singur act de manifestare a aprobării sau o singură izbucnire sonoră din palme; deși normele academice moderne consacrate consideră pluralul 'aplauze' drept forma de bază utilizată colectiv, forma de singular 'aplauz' este întâlnită frecvent în jargonul teatral, de televiziune sau în expresii fixe pentru a solicita reacția imediată a publicului.
• aplauze — Forma standard de plural a substantivului neutru 'aplaos' sau 'aplauz'; reprezintă bătăile repetate și colective din palme executate de un grup de oameni pentru a exprima public admirația, bucuria, aprobarea entuziastă sau omagiul față de o realizare deosebită. Este termenul normat și cel mai frecvent utilizat în limba română contemporană pentru a descrie atmosfera de succes dintr-o sală de spectacole.
• articol — Text publicat într-un ziar, revistă sau volum colectiv, care tratează o temă politică, socială, economică ori științifică. În gramatică, reprezintă partea de vorbire flexibilă care însoțește un substantiv pentru a arăta în ce măsură obiectul denumit este cunoscut vorbitorilor. În drept, definește diviziunea elementară a unui text legislativ, cod sau contract, numerotată distinct, iar în comerț desemnează orice sortiment de marfă sau produs individual expus spre vânzare.
• articul — Formă arhaică sau variantă lexicală timpurie pentru termenul 'articol', utilizată istoric în vechile pravile, hrisoave domnești și traduceri de texte religioase pentru a desemna o prevedere, o clauză, un paragraf sau un punct distinct dintr-o lege, contract ori dogmă dogmatică. În sens structural, reprezenta o subdiviziune clară a unui document oficial, menită să detalieze o obligație juridică sau un principiu de credință.
• asculta — A îndrepta auzul cu atenție spre un sunet, o vorbă sau un zgomot pentru a le percepe și a le înțelege semnificația; a da ascultare, a se supune unui ordin, unui sfat sau unei legi. În context medical, acțiunea se referă la auscultarea zgomotelor interne ale organismului cu ajutorul stetoscopului pentru stabilirea unui diagnostic clinic.
• asurzeală — Formă populară pentru asurzire sau pierdere temporară ori parțială a auzului; stare patologică ori accidentală în care capacitatea auditivă a unui individ este diminuată structural din cauza unui zgomot puternic, a unei afecțiuni a urechii interne sau a îmbătrânirii.
• atribuibil — Care poate fi atribuit, imputat sau pus pe seama unei anumite cauze, persoane sau entități; factor determinant ale cărui efecte directe pot fi identificate și demonstrate în mod logic sau științific. În limbaj de specialitate, descrie o legătură de cauzalitate directă între un eveniment inițial și un rezultat secundar observat.
• audibil — Care poate fi auzit; ale cărui vibrații sonore se încadrează în limitele de frecvență și intensitate specifice sensibilității urechii umane normale (în general între 20 și 20.000 de herți). În sens larg și stilistic, termenul descrie un sunet, o voce sau un semnal acustic care posedă o claritate suficientă pentru a fi perceput, identificat și înțeles de către un receptor fără eforturi deosebite de concentrare.
• audimutitate — Afecțiune neurologică sau tulburare rară de dezvoltare caracterizată prin absența totală sau parțială a vorbirii articulate (mutitate) la un individ care posedă un aparat auditiv perfect funcțional și o inteligență normală; alalie. Această patologie se datorează unor disfuncții la nivelul centrilor cerebrali ai limbajului sau unor cauze psihogene, persoana afectată fiind capabilă să audă și să înțeleagă mesajele sonore, dar neputând să le reproducă verbal.
• audiofonologie — Ramură interdisciplinară a medicinei și a științelor comportamentale care se ocupă cu studiul integrat al auzului, al mecanismelor de emisie vocală și al tulburărilor de comunicare verbală; știința audiției și a corelării fonatorice. Domeniul reunește cunoștințe din otolaringologie, neurologie, acustică și logopedie pentru a dezvolta metode complexe de diagnosticare, protezare și reabilitare a pacienților cu deficiențe audio-fonatorii complexe.
• audiogramă — Reprezentare grafică a capacității auditive a unui individ, obținută în urma unei testări audiometrice, care indică pragul minim de percepție a sunetelor pe diferite frecvențe pentru fiecare ureche în parte. Graficul corelează intensitatea sonoră exprimată în decibeli cu frecvența undelor exprimată în herți, fiind instrumentul clinic fundamental utilizat de medici pentru diagnosticarea tipului și gradului de hipoacuzie sau surditate.
• audiolog — Specialist în audiologie; profesionist din domeniul sănătății care se ocupă cu prevenirea, identificarea, diagnosticarea neinvazivă și managementul clinic al tulburărilor de auz și de echilibru la copii și adulți. Audiologul efectuează teste specializate, interpretează graficele de auz, recomandă, reglează și personalizează protezele auditive digitale sau sistemele de implant cohlear, oferind terapie de reabilitare acustică.
• audiologă — Forma de feminin pentru cuvântul 'audiolog'; femeie specialist în audiologie care se ocupă cu diagnosticarea noninvazivă, prevenirea și managementul clinic al afecțiunilor sistemului auditiv și vestibular. Aceasta evaluează pacienții cu hipoacuzie, interpretează graficele audiometrice, recomandă și calibrează dispozitivele de protezare acustică și coordonează programele de reabilitare a limbajului afectat de lipsa auzului.
• audiologic — Care aparține audiologiei, privitor la audiologie sau la studiul clinic și științific al funcției auditive; legat de tehnicile de evaluare, diagnosticare și tratare a deficiențelor de auz. Termenul descrie echipamente, teste, laboratoare sau protocoale medicale concepute special pentru analizarea modului în care urechea umană preia, transmite și interpretează undele acustice.
• audiologie — Ramură a medicinei și a biologiei care se ocupă cu studiul auzului, al structurii și funcționării aparatului auditiv, precum și cu diagnosticarea, prevenirea, protezarea și tratarea afecțiunilor sau pierderilor de auz; știința audiției. Această disciplină îmbină cunoștințe clinice și tehnice avansate pentru a evalua corect sensibilitatea acustică a pacienților și pentru a optimiza performanțele aparatelor de corecție fonică.
• audiometric — Care aparține audiometriei, privitor la audiometrie sau la măsurarea acustică a sensibilității și acuității auditive; realizat cu ajutorul audiometrului. Termenul descrie teste, echipamente, laboratoare sau cabine special concepute și izolate fonic pentru a evalua pragul minim de percepție a sunetelor pe diferite frecvențe hertziane.