#avion

• aeroamfibiu — Care este capabil să opereze, să decoleze, să aterizeze sau să se deplaseze cu aceeași eficiență atât în aer, cât și pe suprafața apei sau pe sol. Ca substantiv, desemnează un hidroavion echipat cu un tren de aterizare escamotabil pe roți, permițându-i să folosească aerodromurile terestre la fel de ușor ca pistele acvatice naturale.
• aerodină — Orice aparat de zbor mai greu decât aerul, a cărui susținere și sustentație în atmosfera terestră sunt asigurate exclusiv de forțele dinamice exercitate de aer asupra suprafețelor sale portante (aripi fixe sau rotoare în mișcare) în timpul deplasării. Clasificarea cuprinde avioanele, elicopterele, planoarele și dronele, reprezentând opusul aerostatelor.
• aerodom — Termen tehnic arhaic, rar sau conceptual utilizat pentru a descrie un aparat de zbor experimental mai greu decât aerul, un prototip timpuriu de aeronavă autopropulsată ori o structură acoperită în formă de dom concepută structural pentru adăpostirea și protecția mașinilor de zbor în interiorul unui aerodrom.
• aeroelasticitate — Ramură a mecanicii și ingineriei aerospațiale care studiază interacțiunile dintre forțele aerodinamice, forțele elastice ale structurii unui corp solid și forțele de inerție ale acestuia, aflate în mișcare relativă. Acest domeniu este crucial în proiectarea aeronavelor de mare viteză și a podurilor suspendate pentru prevenirea fenomenelor de instabilitate structurală distructivă, cum ar fi flutterul sau bufetajul.
• aeroelectronică — Ramură specializată a electronicii aplicate și ingineriei aeronautice care se ocupă cu proiectarea, fabricarea, instalarea și mentenanța sistemelor și echipamentelor electronice folosite la bordul aeronavelor și rachetelor (sisteme de navigație, comunicații, pilot automat, radare și senzori de bord).
• aerofrână — Dispozitiv aerodinamic mobil (suprafață portantă escamotabilă, volet sau flaps) montat pe aripile ori pe fuzelajul unei aeronave sau al unui vehicul spațial, conceput pentru a fi extins în fluxul de aer cu scopul de a crește rezistența la înaintare și de a reduce rapid viteza de deplasare.
• aerogramă — Scrisoare specială din hârtie subțire, pliată și lipită sub formă de plic, destinată exclusiv expedierii prin poșta aeriană internațională, având marca poștală imprimată direct pe suprafața sa; în meteorologie, diagramă grafică sau monogramă utilizată pentru înregistrarea și analiza variațiilor termodinamice ale atmosferei în raport cu altitudinea.
• aeromodel — Aparat de zbor de dimensiuni reduse, realizat la scară redusă după un model real sau după un proiect original, capabil sau nu să zboare, utilizat în scopuri sportive, recreative, didactice sau experimentale. Aeromodelele capabile de zbor pot fi dirijate prin radiocomandă, prin cabluri sau pot zbura liber, fiind construite din materiale ușoare precum balsa, polistiren sau fibră de carbon.
• aeronavă — Orice aparat tehnic capabil să se mențină în atmosferă și să se deplaseze în spațiul aerian datorită reacțiunilor aerului, altele decât reacțiunile acestuia față de suprafața pământului. Această categorie vastă include structural atât aparate mai ușoare decât aerul, cum sunt baloanele și dirijabilele, cât și aparate mai grele decât aerul, precum avioanele, elicopterele și planoarele.
• aeronaval — Care aparține în același timp aviației și marinei militare, sau care este destinat operațiunilor tactice comune executate de forțele aeriene și cele maritime. Termenul se aplică bazelor logistice, exercițiilor tactice complexe, tehnologiilor de radare combinate sau navelor de mari dimensiuni (cum ar fi portavioanele) concepute structural pentru a lansa și recupera aeronave în largul mării.
• aeronavigant — Persoană care face parte din echipajul de comandă sau auxiliar al unei aeronave în timpul zborului și își desfășoară activitatea profesională în aer; pilot, copilot, navigator, mecanic de bord sau însoțitor de zbor. Ca adjectiv, descrie personalul, activitățile sau aptitudinile medicale specifice necesare executării serviciului la bordul avioanelor.
• aeroplan — Denumire istorică sau arhaică dată avioanelor din primele generații de construcție; aparat de zbor mai greu decât aerul, propulsat de un motor și susținut în atmosferă de forța portanță a unor aripi fixe. Deși în limbajul tehnic actual este înlocuit aproape complet de termenul 'avion', cuvântul păstrează o valoare documentară și literară puternică legată de pionieratul aviației.
• Agoda — Agenție de turism online globală și platformă tehnologică specializată în rezervări de cazare, bilete de avion, transferuri de la aeroport și pachete de vacanță; înființată inițial în Thailanda și integrată ulterior în Booking Holdings Inc., platforma este renumită pentru algoritmul său competitiv de prețuri, axat în mod istoric pe piața din regiunea Asia-Pacific, și pentru sistemul extins de recenzii verificate care facilitează e-turismul internațional.
• airbus — Substantiv comun utilizat generic în aviația civilă pentru a desemna un avion de pasageri de mari dimensiuni, cu fuzelaj larg și capacitate masivă de transport, destinat zborurilor pe distanțe medii și lungi. Din punct de vedere structural, termenul a intrat în vocabularul tehnic internațional ca o metaforă lingvistică (autobuz aerian), descriind o aeronavă configurată special pentru transportul democratizat, eficient și în masă al pasagerilor între mari hub-uri urbane globale.
• amaraj — Manevră tehnică de fixare, legare sau ancorare fermă a unei nave, ambarcațiuni, hidroavioane sau încărcături cu ajutorul unor cabluri, odogoane ori lanțuri speciale pentru a preveni deplasarea accidentală sub influența valurilor, a vântului sau a tangajului. În aviația marină, termenul desemnează acțiunea de coborâre și așezare controlată a unui hidroavion sau a unei capsule spațiale pe suprafața apei.
• ambarcare — Acțiunea de a ambarca (îmbarca) și rezultatul ei; operațiune logistică, administrativă sau militară prin care persoane, pasageri, trupe, animale ori mărfuri și materiale sunt urcate la bordul unei nave, ambarcațiuni sau aeronave pentru începerea unei călătorii sau a unui transport public. În transportul maritim internațional, reprezintă un stadiu procedural critic marcat de verificarea documentelor vamale și emiterea biletelor de îmbarcare.
• amerisa — A efectua o manevră de coborâre și de contact controlat cu suprafața unei mări sau a unui ocean, specifică hidroavioanelor, elicopterelor adaptate ori capsulelor spațiale la revenirea pe Pământ; a lua contact structural cu apa la sfârșitul unui zbor aerian sau cosmic.
• amerizaj — Acțiunea de a amerisa (a coborî pe apă) și rezultatul ei; manevră tehnică prin care un hidroavion, o capsulă spațială sau un elicopter ia contact controlat cu suprafața unei mări ori a unui ocean și se menține în stare de plutire structurală. Reprezintă faza finală a unui zbor executat deasupra mediului acvatic.
• amerizat — Care a efectuat o manevră de amerisare; aparat de zbor, hidroavion sau capsulă spațială care a luat contact controlat cu suprafața apei și se află în stare de plutire structurală. Descrie starea finală a unui vehicul aero-cosmic după finalizarea cu succes a coborârii în mediul acvatic.
• amfibie — Aparat de zbor, hidroavion, vehicul motorizat sau tanc militar proiectat structural pentru a rula ori decola de pe uscat și, în același timp, pentru a pluti, naviga sau ameriza pe suprafața apei. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin singular a neologismului 'amfibiu', definind o capacitate tehnică ori o operațiune mixtă desfășurată în două medii diferite.