#cai

• alior — Denumire populară atribuită plantei erbacee Euphorbia cyparissias (cunoscută și ca tămâiță sau laptele-câinelui), din familia Euphorbiaceae, caracterizată printr-un latex alb, caustic și toxic, secretat în momentul ruperii tulpinii. În medicina empirică tradițională și etnobotanică, a fost utilizat cu extremă prudență în tratamente topice contra negilor, având un rol bine definit în folclorul terapeutic românesc.
• aliori — Forma de plural pentru substantivul masculin 'alior'; desemnează mai multe exemplare ale plantei erbacee Euphorbia cyparissias sau, în sens larg, specii înrudite din familia Euphorbiaceae, cunoscute pentru secreția abundentă de latex toxic și caustic. În contextul florei spontane din România, termenul identifică comunitățile de astfel de plante ce colonizează pășunile uscate.
• alodromie — Tulburare rară sau anomalie structurală în conducerea impulsurilor electrice ale inimii, caracterizată prin propagarea stimulului pe căi accesorii sau într-o direcție atipică, diferită de traseul fiziologic normal (nodul sinusal, nodul atrioventricular și fasciculul His). Acest fenomen poate duce la apariția unor aritmii severe sau a sindroamelor de preexcitație.
• ambeta — A pune pe cineva într-o situație sâstâcitoare, plictisitoare, enervantă sau obositoare; a plictisi, a pisa sau a sâcăi pe cineva cu prea multe cerințe ori discuții inutile (împrumut brut sau variantă de jargon din limba franceză, de la verbul embêter). În structura bazelor de date, termenul este înregistrat ca element de argotism livresc, utilizat în trecut în discursurile parodice sau în jurnalele de epocă ale burgheziei.
• ambetant — Care plictisește, sâcăie, enervează sau indispune; plictisitor, sâcăitor, enervant sau supărător (din fr. embêtant). Reprezintă un împrumut livresc sau o formă de jargon utilizată în trecut în vorbirea cultă a burgheziei ori în scrierile parodice pentru a descrie o situație inoportună ori un individ extrem de obositor.
• ambetare — Acțiunea de a ambeta și rezultatul ei; procesul sau faptul de a plictisi, sâcăi, enerva sau pisa pe cineva cu cerințe insistente ori discuții monotone (din fr. embêtement / ambeta). În sens comportamental și structural, reprezintă un substantiv de acțiune ce definește generarea unei stări de agasare sau disconfort psihic tranzitoriu într-un context social de modă veche.
• ambetat — Care a fost plictisit, sâcăit, enervat sau indispus de cineva prin solicitări repetate, discuții monotone ori comportamente agasante (din fr. embêté / ambeta). În sens structural și lingvistic, descrie starea de iritare ușoară, oboseală psihică sau plictiseală profundă a unui individ pus într-o postură socială sâcâitoare în registrele de epocă.
• Amende honorable — O mărturisire publică, solemnă și umilitoare a unei greșeli, însoțită de cererea de iertare din partea vinovatului; în sens istoric (în special în vechiul drept francez), reprezenta o pedeapsă infamantă prin care condamnatul trebuia să își recunoască simbolic crima în public, desculț și cu o torță în mână, cerând iertare lui Dumnezeu, regelui și justiției. În sens modern, desemnează o retractare demnă și asumată a unor afirmații calomnioase.
• amuța — Formă regională sau învechită a verbului 'a amuți' (în sensul de a ațâța, a întărâta sau a îndemna câinii de vânătoare ori de pază să atace o pradă sau un intrus). De asemenea, în unele subdialecte, este folosit greșit ca variantă locală pentru 'a amuți' (a tăcea din gură, a deveni mut). În contextul tradițional rural, reprezintă strigătul ritualic de instigare a copoilor.
• amuțător — Persoană care amuță; vânător, hăitaș sau îngrijitor de animale care ațâță, întărâtă și îndeamnă copoii ori dulăii de pază prin strigăte specifice pentru a porni la atac sau a urmări vânatul. În comunitățile pastorale tradiționale, desemnează ciobanul desemnat să coordoneze câinii împotriva prădătorilor sălbatici.
• amuțătură — Rezultatul acțiunii de a amuța; strigăt ritmic, comandă vocală specifică sau fluierat prin care se ațâță și se îndeamnă câinii să atace ori să hăituiască vânatul. În sens larg, termenul poate desemna și starea de întărâtare sau incitare în care se află un grup de animale aduse artificial într-o fază de agresivitate controlată.
• angiocolecistită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică ce afectează concomitent vezica biliară (colecistul) și căile biliare intrahepatice ori extrahepatice (canalele vasculare biliare). Acest proces patologic structural este provocat cel mai adesea de infecții bacteriene ascendente, stază biliară sau litiază, manifestându-se clinic prin dureri severe în hipocondrul drept, febră, frisoane și icter.
• angiocolecistografie — Metodă radiologică de investigație imagistică ce permite vizualizarea și înregistrarea structurală a vezicii biliare și a căilor biliare intrahepatice și extrahepatice, prin administrarea unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură clinică binedefinită servește la detectarea obstrucțiilor, a calculilor biliari sau a anomaliilor anatomice ale arborelui biliar, evaluând totodată dinamica eliminării secrețiilor în duoden.
• angiocolită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică a căilor biliare intrahepatice și extrahepatice, provocată cel mai adesea de o infecție bacteriană ascendentă pe fondul unei obstrucții sau staze biliare (provocată de litiază, tumori sau stenoze). Acest proces patologic structural afectează canalele biliare, generând clinic manifestări severe cunoscute sub numele de triada Charcot, caracterizată prin febră mare, durere în hipocondrul drept și icter.
• aninăcios — Care se anină sau se agață cu ușurință de suprafețe ori haine; material sau obiect prevăzut cu perișori, cârlige ori asperități care favorizează prinderea involuntară de elemente exterioare. În sens figurat, descrie o persoană exagerat de insistentă, dependentă sau pisăloagă, care se atașează rapid și sâcâitor de cineva, devenind greu de îndepărtat.
• antipurici — Care distruge puricii, previne infestarea sau combate acțiunea acestor paraziți externi hematofagi. Termenul se aplică unei game largi de produse farmaceutice veterinare, cum ar fi zgărzi speciale, picături de tip spot-on, șampoane, spray-uri sau tablete masticabile, destinate protejării animalelor de companie împotriva dermatitelor alergice și a bolilor transmise de purici.
• antirabic — Care previne, combate, neutralizează sau tratează rabia (turbarea); destinat să distrugă virusul rabic sau să inducă imunitate activă ori pasivă împotriva acestuia. Ca adjectiv, descrie vaccinuri, seruri imunologice, centre medicale specializate sau campanii de imunizare obligatorii pentru animale. Ca substantiv, desemnează preparatul biologic (vaccinul sau serul) administrat profilactic post-expunere persoanelor mușcate de animale potențial infectate.
• aporta — A executa comanda de aport; acțiunea unui câine (în special de vânătoare sau utilitar) de a căuta, ridica și aduce înapoi stăpânului un obiect aruncat sau vânatul împușcat, fără a-l deteriora sau consuma. În dresajul canin, reprezintă un exercițiu structural de disciplină și atenție.
• aportare — Acțiunea de a aporta sau de a aduce un obiect; procesul prin care un animal recuperează și transportă un element la comandă. În sens juridic sau administrativ larg, poate desemna fapta de a depune sau de a include un aport (de capital sau bunuri) în structura unei entități comerciale.
• Aposeris — Gen de plante erbacee perene din familia Asteraceae (Compositae), subdivizia Cichorieae, reprezentat în flora spontană a Europei Centrale și de Est în special prin specia Aposeris foetida (salata câinelui). Se caracterizează prin rozete de frunze bazale adânc penat-sectate, tulpini florifere scapiforme lipsite de frunze, inflorescențe solitare de tip calatidiu cu flori galbene ligulate și emiterea unui miros neplăcut, fetid, la strivirea țesuturilor vegetative.