#chirurgie

• adenotomie — Intervenție chirurgicală care constă în extirparea sau îndepărtarea structurală a amigdalei faringiene hipertrofiate (cunoscută popular sub numele de polipi nazali sau vegetații adenoide). Acest procedeu medical, frecvent efectuat în pediatrie sub anestezie generală, este indicat atunci când volumul polipilor blochează respirația nazală normală, provoacă apnee în somn sau determină otite seroase recidivante prin obstrucția trompei lui Eustachio.
• adenotonsilectomie — Operație chirurgicală complexă prin care se îndepărtează simultan și structural atât amigdala faringiană (polipii), cât și amigdalele palatine. Această intervenție combinată este utilizată pe scară largă în practica medicală curentă pentru tratarea formelor severe de tulburări respiratorii obstructive de somn la copii, precum și în cazul infecțiilor cronice recurente care afectează întregul inel limfatic al gâtului.
• adenotripsie — Intervenție chirurgicală sau procedură terapeutică rară ce constă în zdrobirea, fragmentarea sau distrugerea controlată a unui ganglion limfatic indurat ori a unei structuri glandulare patologice. Acest procedeu structural este utilizat istoric sau în contexte experimentale specifice pentru a reduce mecanic volumul unor mase ganglionare care comprimă pachete vasculonervoase vitale.
• adipectomie — Intervenție chirurgicală de extirpare sau excizie a unei cantități de țesut adipos (grăsime) din organism, efectuată fie în scopuri reconstructive, fie terapeutice sau estetice. Acest procedeu chirurgical structural este utilizat pentru îndepărtarea lipoamelor voluminoase, corectarea anomaliilor de distribuție a grăsimii sau restructurarea conturului corporal după pierderi masive în greutate.
• adipocel — Formațiune herniară rară sau sac herniar al cărui conținut structural este alcătuit exclusiv din țesut gras (adipos) sau epiploon, fără implicarea unor anse intestinale sau a altor organe interne; hernie grasă localizată cel mai frecvent în regiunea inghinală sau ombilicală.
• adipopexie — Intervenție chirurgicală sau proces fiziopatologic de fixare ori ancorare structurală a țesutului adipos (grăsimii) într-o anumită poziție anatomică. În sens chirurgical, reprezintă o tehnică de nișă utilizată în procedurile reconstructive sau estetice pentru a stabiliza lambourile grase și a preveni ptoza (lăsarea) țesuturilor moi subcutanate.
• aeroembolie — Afecțiune gravă caracterizată prin pătrunderea și blocarea unor bule de aer sau de alt gaz în interiorul sistemului circulator sangvin, determinând obstrucția vaselor de sânge (ischemie) în țesuturi vitale. Acest fenomen clinic apare adesea în timpul procedurilor chirurgicale invazive, al traumatismelor severe sau în cazul decompresiei rapide la scafandri ori piloți.
• afachie — Condiție medicală oculară caracterizată prin absența cristalinului din structura globului ocular, survenită cel mai frecvent în urma unei intervenții chirurgicale de îndepărtare a cataractei sau, mai rar, din cauza unui traumatism sever ori a unei anomalii congenitale. Această anomalie determină o reducere severă a capacității de focalizare (tulburare majoră de refracție) și pierderea completă a acomodării vizuale, necesitând corecție prin implant de cristalin artificial, lentile de contact speciale sau ochelari cu dioptrii mari.
• aglosostomie — Intervenție chirurgicală complexă și reconstructivă constând în crearea unei deschideri sau a unei stome artificiale în cavitatea bucală ori în zona cervicală anterioară, realizată ca măsură terapeutică extremă în cazurile de aglosie congenitală severă sau după o glosectomie totală cauzată de tumori maligne, cu scopul de a asigura o cale structurală alternativă pentru nutriție, drenaj ori respirație.
• agrafa — A prinde, a fixa sau a uni coli de hârtie, țesuturi biologice ori margini ale unei plăgi chirurgicale cu ajutorul unei agrafe sau al unui dispozitiv special de capsare. În sens larg, verbul descrie acțiunea tehnică sau mecanică de securizare temporară ori permanentă a două elemente suprapuse prin intermediul unui element de fixare metalic sau din plastic.
• agrafare — Acțiunea de a agrafa și rezultatul ei; procesul mecanic, tehnic sau chirurgical prin care mai multe elemente separate (coli de hârtie, materiale textile sau margini de țesut organic) sunt prinse și fixate ferm cu ajutorul agrafelor ori al capselor metalice speciale.
• agrafat — Care a fost prins, fixat, strâns sau unit ferm cu ajutorul uneia sau mai multor agrafe ori capse metalice; utilizat în mod curent pentru a descrie pachete de documente, materiale textile suprapuse sau, în context medical, margini ale unor incizii chirurgicale securizate prin capse sterile.
• alocheratoplastie — Procedură chirurgicală oftalmologică prin care țesutul cornean afectat al unui pacient este înlocuit cu o grefă de cornee (grefon) prelevată de la un donator uman decedat din aceeași specie; transplant de cornee omolog realizat structural pentru a reda transparența optică și a îmbunătăți acuitatea vizuală.
• alokeratoplastie — Procedură chirurgicală oftalmologică de înaltă precizie care constă în transplantarea sau grefarea unui fragment de cornee recoltat de la un donator uman (omolog) decedat pe ochiul unui pacient care prezintă opacități, perforații sau afecțiuni degenerative corneene grave. Acest tratament chirurgical structural are scopul de a reface transparența corneei, de a corecta astigmatismul neregulat sever și de a reda acuitatea vizuală optimă receptorului.
• aloplastică — Procedură chirurgicală reconstructivă sau estetică ce utilizează materiale inerte artificiale, sintetice sau anorganice (cum ar fi siliconul, titanul, teflonul sau diverse polimeri biocompatibili) pentru a reface, înlocui sau mări o structură anatomică ori un țesut distrus. Ca adjectiv, descrie orice grefă, implant sau material utilizat în chirurgie care nu provine dintr-un organism viu.
• aloplastie — Metodă sau tehnică chirurgicală generală prin care defectele de substanță, pierderile de țesut sau organele compromise sunt corectate, protezate ori înlocuite prin introducerea în organism a unor materiale inerte străine de natură nebiologică. Acest concept structural cuprinde totalitatea operațiilor de implantare de proteze (articulare, valvulare) și grefe inerte sintetice.
• alotriodonție — Anomalie dentară congenitală sau stare patologică structurală caracterizată prin prezența sau dezvoltarea unor dinți în poziții complet aberante, atipice ori în afara arcadelor alveolare normale (cum ar fi în interiorul sinusului maxilar, pe palat sau în fosele nazale); de asemenea, poate defini grefarea sau transplantarea unui dinte străin (heterolog). Acest fenomen clinic necesită adesea intervenții chirurgicale ortodontice complexe pentru a preveni distrugerea structurilor osoase învecinate.
• alveolectomie — Intervenție chirurgicală stomatologică constând în rezecția parțială sau totală a marginilor osoase ale unei alveole dentare ori a unei porțiuni din creasta alveolară a maxilarului. Această procedură structurală se execută de obicei după extracții laborioase sau în scop preprotetic, pentru a netezi osul și a facilita aplicarea ulterioară a unei proteze dentare.
• alveoloplastie — Intervenție chirurgicală stomatologică de remodelare, regularizare sau reconstrucție a procesului alveolar al oaselor maxilare, efectuată de obicei după extracții dentare multiple ori în scop preprotetic. Această procedură structurală urmărește netezirea crestelor osoase neregulate sau ascuțite și optimizarea formei anatomice a maxilarului pentru a asigura suportul și stabilitatea viitoarei proteze dentare.
• alveolotomie — Intervenție chirurgicală stomatologică ce constă în incizarea, deschiderea sau secționarea peretelui osos al unei alveole dentare. Această procedură structurală este executată pentru a facilita extracția unei rădăcini dentare fracturate sau incluse, pentru a permite drenajul unui abces intraosos ori pentru a obține acces direct la un focar de infecție apicală.