#circuit

• admitant — Element, circuit sau mărime caracterizată prin admitanță; componentă sau mediu capabil să permită trecerea curentului electric alternativ sau a fluxului de energie într-un sistem fizic. Ca mărime derivată, reprezintă inversul impedanței și măsoară ușurința cu care un circuit electric conduce curentul, fiind utilizat intens în calculele de inginerie energetică și proiectare structurală a rețelelor.
• admitantă — Care prezintă caracteristicile unei admitanțe; care facilitează conducerea curentului electric alternativ sau transferul de flux energetic într-un circuit. Reprezintă forma de feminin a adjectivului 'admitant', utilizată în mod specific pentru a descrie mărimi fizice, matrice matematice sau componente structurale capabile să reducă impedanța globală dintr-un sistem tehnic complex.
• admitanțmetru — Aparat de măsură electronic utilizat pentru determinarea directă sau indirectă a admitanței electrice a unui circuit, a unui dispozitiv ori a unui material semiconductor; instrument de laborator conceput structural pentru a evalua atât componenta activă (conductanța), cât și pe cea reactivă (susceptanța) în regim de curent alternativ de înaltă frecvență.
• adunătoare — Forma de feminin singular sau de plural a adjectivului substantivizat adunător, care descrie o persoană, un animal, un dispozitiv sau o acțiune ce strânge, colectează sau acumulează elemente dispersate. În antropologie și istorie, termenul face parte din sintagma societate culegătoare-adunătoare, definind comunitățile primitive bazate pe colectarea resurselor naturale. În electronică și cibernetică, reprezintă o schemă sau un circuit logic care efectuează operația de însumare a semnalelor sau a datelor binare.
• aerisitor — Dispozitiv tehnic, piesă sau supapă montată într-o instalație (de încălzire, hidraulică sau de frânare) cu scopul de a elimina automat ori manual aerul sau bulele de gaz acumulate parazitar în circuite. De asemenea, termenul desemnează orice deschidere de dimensiuni reduse sau grilă concepută structural pentru a asigura ventilarea pasivă a unei incinte.
• AHPL — Acronim pentru 'A Hardware Programming Language' (Un limbaj de programare hardware), reprezentând un limbaj structural de descriere hardware (HDL) timpurie, dezvoltat pe baza sintaxei APL în anii 1970 de către Hill și Peterson. Este utilizat în mediul academic și în proiectarea sistemelor digitale pentru modelarea structurală și comportamentală a transferurilor la nivel de registru (RTL) și pentru simularea precisă a microarhitecturilor digitale.
• alienabil — Care poate fi înstrăinat, vândut, donat sau transferat legal dintr-un patrimoniu în altul. În dreptul civil, acest adjectiv descrie statutul juridic al majorității bunurilor aflate în circuitul comercial privat, indicând faptul că proprietarul deține prerogativa deplină de dispoziție juridică asupra lor, spre deosebire de bunurile inalienabile (cum este domeniul public al statului).
• alienabilitate — Însușirea sau caracterul juridic a ceea ce este alienabil; aptitudinea legală a unui bun, drept sau titlu de proprietate de a fi înstrăinat, vândut, donat ori transferat în mod valabil dintr-un patrimoniu în altul. Această caracteristică structurală constituie regula de bază a circuitului civil privat, garantând libertatea deplină de dispoziție a titularilor de drepturi economice.
• amorsaj — Fenomen, acțiune sau fază inițială de declanșare, amorsare ori punere în funcțiune a unui dispozitiv, aparat, circuit electric sau sistem tehnic. În electrotehnică, reprezintă stabilirea arcului electric sau amorsarea descărcării electrice într-un gaz, iar în mecanică indică pornirea unui flux fluid sau aprinderea unui amestec combustibil.
• amorsare — Acțiunea de a amorsa și rezultatul ei; procesul de pregătire, inițiere, declanșare sau punere în funcțiune a unui sistem tehnic, a unui circuit electric ori a unei pompe hidraulice. În construcții, reprezintă aplicarea stratului de grund pentru închiderea porilor, iar în biologia moleculară definește atașarea oligonucleotidelor (primeri) pe catena de ADN matriță pentru a începe sinteza.
• amper — Unitate fundamentală de măsură în Sistemul Internațional (SI) pentru intensitatea curentului electric, definită prin fixarea valorii numerice a sarcinii elementare a electronului. Un amper (simbol: A) reprezintă debitul de sarcină electrică echivalent cu trecerea unui coulomb pe secundă printr-o secțiune transversală a unui conductor electric.
• amper-oră — Unitate de măsură pentru cantitatea de electricitate sau capacitatea de stocare a energiei electrice dintr-un acumulator ori baterie, având simbolul Ah. Un amper-oră reprezintă cantitatea de sarcină electrică transferată de un curent constant cu intensitatea de un amper care circulă timp de o oră, fiind echivalentul a 3600 de coulombi.
• amperaj — Termen utilizat în limbajul curent sau informal pentru a desemna intensitatea unui curent electric, exprimată în amperi. Deși în fizica teoretică și în metrologia oficială se preferă sintagma 'intensitatea curentului electric', cuvântul este standardizat în industrie și practică pentru a indica capacitatea de sarcină a siguranțelor, circuitelor sau încărcătoarelor.
• ampermetru — Aparat sau instrument de măsură utilizat pentru determinarea intensității curentului electric care circulă printr-un circuit, exprimată în amperi sau subdiviziuni ale acestora (miliamperi, microamperi). Pentru a efectua măsurătoarea corect, dispozitivul se montează obligatoriu în serie în circuitul electric analizat și posedă o rezistență internă extrem de mică pentru a nu influența parametrii electrici inițiali.
• amperormetru — Instrument sau aparat de măsură conceput pentru determinarea și înregistrarea cantității totale de electricitate scurse printr-un circuit electric într-un interval de timp, exprimată în amperi-ore (Ah). Acest dispozitiv funcționează ca un integrator în raport cu timpul al intensității curentului electric, fiind utilizat în principal pentru monitorizarea stării de încărcare și descărcare a bancurilor de acumulatori industriali.
• amplificator — Aparat, dispozitiv electronic sau ansamblu tehnic care mărește puterea, tensiunea ori intensitatea unui semnal electric, acustic sau luminos primit la intrare, utilizând energie de la o sursă externă; ca adjectiv, descrie orice element sau factor care sporește ori intensifică un efect, o stare sau un fenomen fizic sau social.
• amplituner — Aparat electronic complex de înaltă fidelitate care reunește structural într-o singură carcasă un receptor radio (tuner) și un amplificator audio de putere. Acest dispozitiv permite selectarea, recepționarea și decodificarea posturilor de radio transmise pe unde ultrascurte sau medii, asigurând în același timp amplificarea semnalului acustic și distribuirea lui eficientă către un sistem modular de boxe.
• anclanșa — A stabili o conexiune electrică prin închiderea unui circuit cu ajutorul unui întrerupător, releu, contactor sau disjunctor; a pune în funcțiune un sistem automat sau un aparat. În sens larg, acțiunea descrie declanșarea automată sau manuală a unui mecanism de comutație, fiind opusul termenului 'a declanșa'.
• anclanșare — Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei; operațiunea tehnică de închidere a unui circuit electric sau de cuplare a unui mecanism prin intermediul unui aparat de comutație. În sistemele energetice, procesul reprezintă restabilirea fluxului de curent într-o rețea electrică, putând fi realizat manual de către operator sau în mod automat de către relee specializate în urma restabilirii parametrilor nominali.
• anclanșat — Care are circuitul electric închis; cuplat, conectat sau pus în funcțiune prin intermediul unui dispozitiv de comutație. Termenul descrie starea stabilă de funcționare a unui întrerupător, releu sau contactor ale cărui contacte interne se ating ferm, permițând trecerea curentului electric către consumatori.